Decizia nr. 411/2024

Marian Enache

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Lucian Gabriel Onea în Dosarul nr. 687/42/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.641D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în esență, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, în realitate, problema dedusă judecății Curții Constituționale este una de interpretare a dispozițiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 16 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 687/42/2019, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Lucian Gabriel Onea întro cauză având ca obiect anularea deciziei Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care s-a dispus respingerea contestației formulate împotriva unei decizii a Consiliului Baroului Prahova prin care a fost respinsă cererea de reînscriere în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altei profesii“ s-ar înțelege existența unei stări de incompatibilitate inclusiv în perioada de suspendare a salarizării și a funcției de procuror a unui avocat incompatibil care, în perioada în care este suspendat din funcția de procuror, ar putea exercita profesia de avocat și nu s-ar putea reactiva în tabloul avocaților pe perioada suspendării funcției care a atras starea de incompatibilitate în exercitarea profesiei de avocat. Dacă sar interpreta că exercitarea profesiei de avocat ar fi incompatibilă cu activitatea suspendată din funcția de procuror ar fi încălcate prevederile

art. 16 din Constituție , întrucât o asemenea interdicție ar interveni doar în privința unei singure categorii profesionale. De asemenea, ar fi încălcate și prevederile

art. 41 alin. (1) din Constituție , deoarece dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

6.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că, în măsura în care prin sintagma „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altei profesii“ s-ar înțelege existența unei stări de incompatibilitate a unui avocat suspendat din profesie pentru exercitarea unei alte profesii, adică inclusiv în perioada de suspendare din funcția de magistrat, atunci împrejurarea imposibilității legale de reactivare în profesia de avocat determină o semnificație cu aparență de neconstituționalitate, deoarece tinde să limiteze disproporționat dreptul la muncă al reclamantului care deja a dobândit (anterior) calitatea de avocat, punând, la modul general, persoanele aflate în astfel de ipoteză în situație inferioară, discriminatorie, față de alte persoane suspendate din profesia de avocat și care a priori pot primi dreptul de a reintra activ în profesie numai pe baza unei cereri adresate baroului. Ca atare, la o primă analiză, textul de lege criticat poate să conducă la încălcarea prevederilor

art. 16 din Constituție

privind egalitatea în fața legii, respectiv a dreptului la muncă stabilit de

art. 41 alin. (1) din Constituție . Acest raționament poate fi corelat cu regimul juridic al instituției suspendării din funcția de magistrat reglementat de

Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și al procurorilor, în sensul că legea specială pentru statutul magistraților reglementează numai suspendarea din funcție din inițiativa Consiliului Superior al Magistraturii, adică în afara voinței magistratului care în paralel are și calitatea de avocat incompatibil/suspendat pentru incompatibilitate în temeiul legii privind profesia de avocat. În concluzie, în interpretarea întregului tablou constituțional aplicabil la speță, instanța de judecată apreciază că are relevanță și

Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 30 ianuarie 2018

privind soluționarea obiecției de neconstituționalitate asupra Legii de modificare și completare a

Legii nr. 303/2004 , în ceea ce privește instituția suspendării din funcție a magistraților, precum și incompatibilitățile acestora, în sensul de a aprecia la nivelul înțelesului textelor de lege incidente dacă pe durata suspendării din funcția de magistrat este admisibilă exercitarea profesiei liberale de avocat sau altor profesii liberale, în condițiile în care calitatea de magistrat este menținută, dar nu poate fi exercitată, iar dreptul la muncă în sine nu poate fi golit de conținut.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: „Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;“.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi și

art. 41 alin. (1)

privind dreptul la muncă.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia este nemulțumit de interpretarea și aplicarea textului de lege criticat - care instituie incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat - în cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională, autorul excepției fiind suspendat din funcția de procuror.

13.

Or, interpretarea textelor de lege aplicabile situației concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești. Astfel, interpretarea normelor de lege reprezintă operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau

Decizia nr. 360 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).

14.

În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției și dedusă spre soluționare Curții Constituționale este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. Potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

15.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995 , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Lucian Gabriel Onea în Dosarul nr. 687/42/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.