Decizia nr. 477/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "de către Ministerul Public" din cuprinsul art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 14/2003 9 ianuarie 2003 (prevederi anume) a partidelor politice
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ingrid-Alina Tudora
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , republicată, în ceea ce privește sintagma „de către Ministerul Public“, excepție ridicată de Nicolae Liviu Dragnea în Dosarul nr. 1.453/87/2019 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.091D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată prin
Decizia nr. 555 din 14 septembrie 2021 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Sentința civilă nr. 66/DEC/P din 21 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.453/87/2019, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , republicată, în ceea ce privește sintagma „de către Ministerul Public“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae Liviu Dragnea într-o cauză având ca obiect „partide politice - dizolvare partid politic“.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că „se creează o situație discriminatorie față de persoana fizică, reprezentantul organizației de partid Teleorman, care ar fi singurul sancționat pentru fapta ilicită derulată la sediul organizației de partid PSD Teleorman, deși activitatea presupus ilicită a celor două salariate s-a derulat exclusiv în interesul activității politice a partidului PSD“. În susținerea neconstituționalității reglementării criticate, se arată că „reprezentantul organizației de partid PSD Teleorman ar fi împiedicat să ceară răspunderea în solidar a organizației de partid pentru achitarea prejudiciului, în condițiile în care există normele juridice imperative ale
art. 221
și
art. 219 alin. (2) din Codul civil , care reglementează în mod ferm răspunderea în solidar a persoanei juridice pentru fapte ilicite comise de organele de administrare ale persoanei juridice“. Prin urmare, apreciază că sintagma „de către Ministerul Public“ din cuprinsul
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003
nu poate anula normele mai sus menționate din Codul civil, decât dacă această sintagmă este neconstituțională, astfel ca dizolvarea unui partid politic, atunci când au fost stabilite fapte ilicite în incinta unei organizații de partid, să poată fi cerută inclusiv de către reprezentantul organizației de partid, persoana fizică sancționată pe latură civilă și penală.
6.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că atribuirea calității procesuale active Ministerului Public de a adresa Tribunalului București cererea de dizolvare a unui partid politic se realizează în condițiile
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 , în virtutea atribuțiilor constituționale ce îi revin Ministerului Public, care reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, potrivit
art. 131 alin. (1) din Constituție . Instanța menționează, de asemenea, că, potrivit
art. 1 din Legea nr. 14/2003 , partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție, iar în măsura în care scopul și activitatea partidului politic nu mai reflectă acest sistem de valori prin desfășurarea de activități care contravin ordinii publice, Ministerului Public, în calitate de garant constituțional al intereselor generale ale societății și al ordinii de drept, îi revine calitatea unică de a sesiza Tribunalul București cu o cerere în vederea dizolvării partidului politic.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că acordarea Ministerului Public a dreptului de a sesiza Tribunalul București cu o cerere de dizolvare a unui partid politic are la bază, pe de o parte, atribuțiile constituționale stabilite în sarcina acestuia prin
art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală
și, pe de altă parte, valorile ocrotite și garantate potrivit
art. 8 din Constituție , conform căruia partidele politice contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației. Ca atare, ca o garanție a misiunii partidelor politice de a promova valorile și interesele naționale, pluralismul politic și de a contribui la formarea opiniei publice, legiuitorul a stabilit că Ministerul Public este singurul titular al dreptului de sesizare a instanței în cazul dizolvării unui partid politic.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, reține
următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocat, îl constituie dispozițiile
art. 46 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , care, ca urmare a republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, a devenit
art. 45 alin. (2) , cu un conținut normativ identic, dispoziții care prevăd că „Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului București de către Ministerul Public și se soluționează potrivit normelor de procedură stabilite la
art. 26 alin. (2)-(5).“
12.
Curtea reține că dispozițiile
art. 26 alin. (2)-(5) din Legea nr. 14/2003
la care face trimitere
art. 45 alin. (2) , criticat în cauză, au următorul cuprins normativ:
(2)
În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul București se va pronunța asupra acesteia.
(3)
Împotriva hotărârii Tribunalului București partea interesată poate face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
(4)
Curtea de Apel București se pronunță prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului.
(5)
Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
13.
Însă, așa cum rezultă din criticile formulate, precum și din dispozitivul încheierii de sesizare, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în concret, sintagma „de către Ministerul Public“ din cuprinsul
art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , dispoziții asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe.
14.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, soluția legislativă criticată contravine dispozițiilor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
și
(2)
privind egalitatea în drepturi, precum și
art. 21 din Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene, intitulat „Nediscriminarea“.
15.
Examinând excepția, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, atât în redactarea anterioară cuprinsă în
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , în acest sens fiind
Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, și
Decizia nr. 214 din 15 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 2 iulie 2014, cât și în redactarea actuală cuprinsă în
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , republicată în 2015, exemplu fiind
Decizia nr. 447 din 23 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2020,
Decizia nr. 871 din 26 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2021, și
Decizia nr. 555 din 14 septembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 22 iunie 2022.
16.
Prin
Decizia nr. 555 din 14 septembrie 2021 , paragrafele 15-22, Curtea a reținut că Ministerul Public poate solicita Tribunalului București dizolvarea unui partid politic, în temeiul
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , sau poate solicita constatarea încetării existenței acestuia, invocând
art. 46 alin. (2)
din același act normativ. Instanța competentă judecă oricare dintre aceste cereri după o procedură comună, respectiv se pronunță în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii, împotriva acestei hotărâri partea interesată putând face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. Instanța de apel se pronunță prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului, iar în cazul cererii de dizolvare, hotărârea definitivă de admitere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
17.
Analizând dispozițiile
Legii nr. 14/2003 , Curtea a observat că un partid politic poate fi dizolvat pe cale judecătorească numai cu îndeplinirea anumitor condiții strict prevăzute de
art. 45 alin. (1) , și anume dacă: a) se constată încălcarea prevederilor
art. 30 alin. (7) din Legea nr. 14/2003
și ale
art. 40 alin. (2)
și
(4) din Legea fundamentală
de către Curtea Constituțională, precum și ale
art. 3 alin. (3)
și
(4) din Legea nr. 14/2003 ; b) scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) partidul urmărește alt scop decât cel care rezultă din statutul și programul politic ale acestuia; e) ca urmare a inactivității constatate de Tribunalul București, conform
art. 46 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 ; f) ca urmare a aplicării
art. 26 din Legea nr. 14/2003
(referitor la radierea partidului politic).
18.
La rândul său, inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situații enumerate la
art. 46 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 : a) nu a ținut nicio adunare generală timp de 5 ani; b) nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale succesive, cu excepția celei prezidențiale, în minimum 75 de circumscripții electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin 3 circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare. Constatarea inactivității unui partid politic în condițiile de mai sus echivalează cu constatarea încetării existenței acestuia și reprezintă una dintre cauzele pentru care Ministerul Public poate formula cerere de dizolvare a partidului politic.
19.
În prezenta speță, Curtea observă că nemulțumirea autorului excepției rezidă în faptul că reglementarea criticată nu permite oricărui cetățean să formuleze și să înregistreze în nume propriu cereri de dizolvare sau de constatare a încetării existenței unui partid politic, ci numai prin intermediul Ministerului Public, aspect considerat a fi de natură discriminatorie, obstrucționând accesul liber la justiție al cetățenilor interesați. În acest context, prin deciziile precitate, Curtea a reținut că, potrivit
art. 8 alin. (2) din Constituție
și normelor
Legii nr. 14/2003 , partidele politice sunt persoane juridice de drept public, reprezentând asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de
Legea fundamentală .
Articolul 8
alin. (2) din Constituție
consacră rolul partidelor politice de a contribui la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, iar în concretizarea acestui rol fundamental, legea antemenționată prevede expres că, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutine, potrivit legii. Misiunea legală și constituțională a partidului politic urmărește, așadar, realizarea unui interes public general al cetățenilor.
20.
Pe de altă parte, rolul Ministerului Public este, potrivit
art. 131 alin. (1) din Constituție , acela de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. În ceea ce privește raportul dintre activitatea partidelor politice - de la înființare și până la radiere - și Ministerul Public, Curtea a constatat că acesta, în aplicarea normelor constituționale ale
art. 131 alin. (1) , exercită un rol activ atât în procedura de înregistrare a unui partid politic, cât și, prin simetrie, în cea de dizolvare.
21.
Astfel, în ceea ce privește procedura înregistrării, prevăzută de
art. 18-24 din Legea nr. 14/2003 , Ministerul Public poate formula apel împotriva deciziei Tribunalului București referitoare la cererea de înregistrare a unui partid politic, același drept de acțiune avându-l și conducătorul organului executiv al partidului politic și membrii fondatori, precum și persoanele fizice sau juridice interesate care depun cerere de intervenție în interes propriu. Așadar, la procedura înregistrării au acces mai multe subiecte de drept, printre care și persoanele interesate care fac cerere de intervenție în proces, nu doar Ministerul Public.
22.
Cu referire la procedura de dizolvare a partidelor politice, cererea poate fi inițiată, într-adevăr, doar de Ministerul Public, în condițiile
art. 45 alin. (2)
și ale
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 , iar aceasta se soluționează de Tribunalul București potrivit normelor de procedură stabilite la
art. 26 alin. (2)-(5) . Or,
art. 26 alin. (3)
prevede că „Împotriva hotărârii Tribunalului București partea interesată poate face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii“, ceea ce denotă, practic, voința legiuitorului de a asigura un mijloc procesual pentru exercitarea liberului acces la justiție, prevăzut de
art. 21 din Constituție , așadar, o cale de atac promovată împotriva hotărârii instanței judecătorești competente. Faptul că legea nu prevede posibilitatea oricărei persoane interesate să solicite direct și ab initio dizolvarea unui partid politic sau constatarea încetării existenței acestuia nu reprezintă o negare a dreptului cetățeanului la justiție.
23.
Stabilirea în sarcina Ministerului Public a acestei competențe asigură, totodată, echilibrul dintre interesul individual de a supune instanței de judecată competente o solicitare de dizolvare a unui partid politic și necesitatea asigurării pluralismului politic într-o societate democratică. Astfel, partea interesată are posibilitatea de a contesta, prin formularea apelului, hotărârea Tribunalului București cu privire la cererea Ministerului Public de dizolvare a unui partid politic, fără ca această instanță - unica competentă în această materie - să fie încărcată cu solicitări individuale, care, în contextul pluralismului politic și al spiritului competitiv, de multe ori ar putea avea caracter șicanatoriu, fiind, deci, lipsite de un interes legitim.
24.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.
25.
În fine, în subsidiar, Curtea observă că din susținerile autorului excepției reiese și intenția acestuia de adăugare a unei noi ipoteze normative, neavute în vedere de legiuitor, sugerând o completare a legii în sensul ca „dizolvarea unui partid politic să poată fi cerută inclusiv de către reprezentantul organizației de partid, persoana fizică care a fost sancționată pe latură civilă și penală.“ Or, o asemenea solicitare este o problemă de reglementare, care ține de competența organului legislativ și care nu se poate realiza pe calea contenciosului constituțional. În consecință, lipsa unei reglementări în sensul dorit de autorul excepției nu este de natură să contravină
art. 16 din Constituție , iar prin critica formulată se tinde, în mod indirect, la completarea reglementării criticate. Având în vedere
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite și nici nu își poate asuma rolul de a crea sau modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituție. Rămâne, așadar, la latitudinea legiuitorului o eventuală modificare a concepției legislative actuale.
26.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Liviu Dragnea în Dosarul nr. 1.453/87/2019 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și constată că sintagma „de către Ministerul Public“ din cuprinsul
art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.