Decizia nr. 488/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Codul penal

„în interpretarea dată de ÎCCJ prin RIL nr. 9/2008“, excepție ridicată de Gabriel-Valentin Tulea în Dosarul nr. 4.582/121/2019 a1 al Tribunalului Brăila - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 475D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul invocă aspecte de interpretare și aplicare a normelor procesual penale criticate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că verificarea rechizitoriului nu reclamă un demers de regularizare distinct, fiind suficientă mențiunea privind verificarea pe actul de trimitere în judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 18 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.582/121/2019 a1, Tribunalul Brăila - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Codul penal

„în interpretarea dată de ÎCCJ prin RIL nr. 9/2008“. Excepția a fost ridicată de Gabriel-Valentin Tulea într-o cauză în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, proxenetism în formă continuată și instigare la spălarea banilor în formă continuată, în concurs real. Autorul excepției a formulat cereri și excepții privind faza de urmărire penală, printre care a solicitat să se constate nelegalitatea sesizării instanței întrucât rechizitoriul nu a fost verificat de către procurorul ierarhic superior. Cu privire la acest din urmă aspect, printre altele, autorul excepției a susținut că actul procesual prin care trebuia realizată verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului este ordonanța prevăzută de

art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală . Totodată, autorul excepției a apreciat că

Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, și-a încetat efectele în baza

art. 474^1 din Codul de procedură penală , întrucât, în noua reglementare procesual penală, procurorul nu mai poate emite o rezoluție ca act de procedură.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, dacă

Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis că „Dispozițiile

art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală

[s.n. din 1968] se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea «verificat sub aspectul legalității și temeiniciei». Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile

art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală , în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.“ - produce încă efecte obligatorii, înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală

în interpretarea dată prin decizia menționată, prin raportare la dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (5) , ale

art. 21 alin. (3) , ale

art. 131 alin. (2)

și ale

art. 132 .

6.

Tribunalul Brăila - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală , în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , nu comportă niciun element de neconstituționalitate din punctul de vedere al prevederilor

art. 1 alin. (5) , ale

art. 21 alin. (3) , ale

art. 131 alin. (2)

și ale

art. 132 din Constituție , fiind dispoziții cu un conținut normativ suficient de clar, precis și previzibil în așa fel încât destinatarul acestora să își poată adapta conduita la exigențele impuse de legiuitor.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 286 alin. (1) din Codul penal

„în interpretarea dată de ÎCCJ prin RIL nr. 9/2008“. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „(1) Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează cauza prin ordonanță, dacă legea nu prevede altfel.“

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, ale

art. 131 alin. (2)

potrivit căruia Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii, și ale

art. 132

privind statutul procurorilor.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume din punctul de vedere al structurii excepției de neconstituționalitate, precum și al limitelor de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.

13.

În această situație, Curtea reține cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispozițiile

art. 10 alin. (2)

raportat la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , câtă vreme autorul invocă dispozițiile constituționale privind principiul legalității, dreptul la un proces echitabil, rolul Ministerului Public și statutul procurorilor, fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea față de prevederile constituționale invocate. Curtea reamintește că, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, iar textul de referință este unul general, instanța de control constituțional va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Curtea a precizat că aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“.

14.

Având în vedere că în prezenta cauză autorul excepției de neconstituționalitate a procedat la simpla enumerare a dispozițiilor legale criticate și la enumerarea normelor constituționale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susținerea excepției de neconstituționalitate, și cum din această formulare a excepției nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituționalitate, constatăm că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

15.

În subsidiar, cât privește excepția de neconstituționalitate analizată, Curtea reține și o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate. Astfel, Curtea observă că invocarea excepției de neconstituționalitate de către autor a fost determinată de faptul că judecătorul de cameră preliminară a apreciat, prin Încheierea din 18 martie 2020 (de sesizare), pagina 58, pronunțată în Dosarul nr. 4.582/121/2019 a1, prin care a respins ca neîntemeiate excepțiile de nelegalitate a actelor de urmărire penală și a rechizitoriului, precum și cererile de excludere a unor probe din faza de urmărire penală formulate, printre alții, și de autorul excepției și a dispus începerea judecății în cauză inclusiv cu privire la autorul excepției de neconstituționalitate, „ca fiind în continuare aplicabile dispozițiile

Deciziei nr. 9 din 18.02.2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 10.12.2008, conform cu care rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea «verificat sub aspectul legalității și temeiniciei», iar lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop. [...] Prin urmare, rechizitoriul din prezenta cauză nu poate fi lovit de nulitate pentru că nu ar fi fost secondat de o ordonanță separată care să privească verificarea legalității și temeiniciei, din moment ce conține mențiunea expresă și obligatorie a verificării legalității și temeiniciei, conform dispozițiilor

art. 328 Cod procedură penală

și dispozițiilor

Deciziei nr. 9 din 18.02.2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 10.12.2008, care își menține valabilitatea și în prezent.“

16.

În cauză, în procedura de cameră preliminară, autorul excepției a solicitat să se constate nelegalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu și nulitatea absolută a întregii urmăriri penale și să se constate, printre altele, nelegalitatea sesizării instanței, întrucât rechizitoriul nu a fost verificat de către procurorul ierarhic superior. Cu privire la neverificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, inculpatul - autor al excepției de neconstituționalitate a precizat că operațiunea de verificare a legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior este nelegală sub două aspecte: verificarea pur formală a temeiniciei și legalității rechizitoriului echivalează cu lipsa acesteia; actul procesual prin care trebuia realizată verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului este ordonanța prevăzută de

art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală . Cu privire la acest din urmă aspect, autorul excepției a subliniat că, în economia noului Cod de procedură penală, nu mai există „rezoluția procurorului“, ca act de procedură întocmit de organele de urmărire penală. Astfel, autorul excepției a apreciat că verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului, cu consecința confirmării ori infirmării acestuia, reprezintă o activitate procesuală distinctă, supusă regulilor de formă reglementate de

Codul de procedură penală , ea neputându-se concretiza decât în singurul act de procedură pe care îl poate emite procurorul în cursul procesului penal, respectiv ordonanța. În acest context, autorul excepției a subliniat că

Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a decis că „Dispozițiile

art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală

[s.n. din 1968] se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea «verificat sub aspectul legalității și temeiniciei». Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile

art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală , în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.“, și-a încetat efectele în baza

art. 474^1 din Codul de procedură penală , întrucât, în noua reglementare procesual penală, procurorul nu mai poate emite o rezoluție ca act de procedură.

17.

Curtea constată că autorul a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară a apreciat că decizia instanței supreme, precitată, produce încă efecte obligatorii. Având în vedere aspectele precizate anterior, constatăm că autorul excepției pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, care excedează competenței Curții Constituționale [a se vedea

Decizia nr. 438 din 24 septembrie 2024 , nepublicată*) la data redactării prezentei decizii, paragraful 33]. *) Decizia nr. 438/2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 21 ianuarie 2025.

18.

Curtea reține că încetarea sau modificarea efectelor deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție are loc în cazul abrogării, constatării neconstituționalității ori modificării dispoziției legale care a generat interpretările diferite și pentru care s-a pronunțat un recurs în interesul legii, cu excepția cazului în care dispoziția subzistă în noua reglementare ( art. 474^1 din Codul de procedură penală ). Norma procesual penală menționată anterior asigură realizarea unei concordanțe între deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul recursurilor în interesul legii, și starea normelor de drept care au format obiectul judecății, ca urmare a abrogării ori a modificării acestora. Or, aprecierea asupra subzistenței dispoziției legale și, în consecință, asupra încetării sau modificării efectelor unei decizii pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție aparține instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, iar nu Curții Constituționale, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori. Câtă vreme aspectele invocate de autor privesc modalitatea de interpretare și aplicare a legii la situația individualizată a speței, clarificarea împrejurărilor cauzei și determinarea prevederilor de lege incidente revin competenței exclusive a instanței de judecată, nefiind de resortul contenciosului constituțional.

19.

Așa încât, ținând seama de exigențele dispozițiilor

art. 10 alin. (2)

și ale

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992 , care stabilesc că sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate, iar instanța de control constituțional asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției, constatăm că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală

este inadmisibilă.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Gabriel-Valentin Tulea în Dosarul nr. 4.582/121/2019 a1 al Tribunalului Brăila - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.