Decizia nr. 463/2024

Articolul II

Articolul 38

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 :

Începând cu data de 1 iulie 2017:

a)

se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;.

14.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (3) ,

(4)

și

(5)

privind trăsăturile statului român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și principiul legalității,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 41

privind munca și protecția socială a muncii,

art. 47

privind nivelul de trai,

art. 73 alin. (3) lit. j)

privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și

art. 115 alin. (1)

și

(6)

privind delegarea legislativă și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

și ale

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză, iar Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 155 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 13 august 2024,

Decizia nr. 508 din 5 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 5 martie 2024,

Decizia nr. 214 din 20 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 4 august 2023, sau

Decizia nr. 108 din 23 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021).

16.

Curtea a reținut, în esență, că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Totodată, calculul drepturilor salariale se face pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010.

17.

Referitor la criticile ce vizează

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , Curtea a reținut, în esență, că, în ceea ce privește reglementarea tuturor aspectelor esențiale privind nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, acestea constituie obiectul de reglementare al

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Or,

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

a avut ca obiect de reglementare, așa cum reiese din însuși titlul său, modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, stabilind reguli privind valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile acestor funcționari publici cu statut special. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, conform

art. 73 alin. (3) din Constituție , constituie, strict și limitativ, obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, și

Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021). În consecință, Curtea a stabilit că dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

și actul normativ în ansamblul său nu încalcă prevederile

art. 73 alin. (3) lit. j)

și nici pe cele ale

art. 115 alin. (1) din Constituție , impunându-se respingerea criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate, inclusiv a celor formulate prin raportare la

art. 1 alin. (4) din Constituție .

18.

Referitor la susținerile privind încălcarea dispozițiilor

art. 115 alin. (6) din Constituție

cu privire la limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea a constatat că invocarea acestor norme din Legea fundamentală nu are relevanță în cauză, deoarece obiectul excepției de neconstituționalitate nu îl constituie o ordonanță de urgență a Guvernului, ci o ordonanță simplă.

19.

În ceea ce privește critica adusă dispozițiilor

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a reținut că aceste prevederi de lege clarifică, pentru perioade determinate, situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice. Astfel, dispozițiile

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

stabilesc, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, obligația menținerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a observat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit garantarea cuantumului drepturilor salariale ale personalului bugetar și evitarea scăderii acestora.

20.

Din punctul de vedere al tehnicii de reglementare, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu fac trimitere la acte normative abrogate și nu au semnificația repunerii în vigoare a acestor acte. Modalitatea de reglementare utilizată prin textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului de constituționalitate dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate, și, prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în prezenta cauză.

21.

În consecință, Curtea a constatat că, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul normează un conținut clar și predictibil, care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.

22.

Referitor la invocarea art. 16 din Constituție în susținerea criticii de neconstituționalitate formulate asupra dispozițiilor

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a reținut că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice și se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor - de a regla în timp disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare. Curtea a constatat că stabilirea regulii menținerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor din lege criticate.

23.

Reținând că, în temeiul

art. 41 din Constituție , legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

24.

Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la

art. 47 din Constituție

privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reținut că măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează în ansamblul de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.

25.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, cu sediul în municipiul București, pentru membrii de sindicat Mihai Gabriel Baciu și alții, în Dosarul nr. 1.226/63/2020 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2024.