Decizia nr. 416/2024

Marian Enache

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2005

pentru modificarea

Legii nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare și prin

Legea nr. 101/2019

pentru modificarea

Legii nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Diana Marina Oanea (Florea) în Dosarul nr. 708/86/2018/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.185D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile de lege criticate au mai fost analizate din perspectiva unor critici similare prin

Decizia nr. 87 din 2 martie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 26 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 708/86/2018/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2005

pentru modificarea

Legii nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare și prin

Legea nr. 101/2019

pentru modificarea

Legii nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare. Excepția a fost ridicată de Diana Marina Oanea (Florea) în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect obligare la emitere act administrativ de încadrare a acesteia în postul de ofițer specialist I la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) „Bucovina“ al județului Suceava.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că referitor la cadrele militare - ofițeri ISU, similar polițiștilor, în materia ocupării posturilor de execuție, a fost emis

Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008

privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2008.

6.

Se susține că dispozițiile de lege criticate generează situația ca un aspect esențial care vizează nașterea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind ocuparea posturilor de execuție trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate. Astfel, delegarea atribuției de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest tip de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.

7.

În ceea ce privește concursul la care a participat, autoarea excepției menționează că organizarea acestuia s-a realizat în temeiul

Ordinului ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008 , inferior legii. Însă, așa cum statuează

art. 73 din Constituție , condițiile generale de participare la examen/concurs, condițiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condițiile în care candidații sunt declarați „admiși“ și posibilitatea de contestare trebuiau reglementate prin lege organică, astfel încât procedura de organizare a acestuia este viciată.

8.

Se susține că soluția legislativă din

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

încalcă dispozițiile legale ale statutului cadrelor militare, respectiv al lucrătorilor ISU, care sunt funcționari publici cu statut special, iar reglementarea prin

Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008

a procedurii de promovare a testelor de aptitudini și de îndeplinire a celorlalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau al șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, este neconstituțională, deoarece, în esența sa, evaluarea activității și a conduitei unui funcționar public ține de statutul acestuia și, prin urmare, trebuie reglementată, potrivit

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , prin lege organică. Mai mult, prin reglementarea aspectelor esențiale ale angajării/promovării prin ordin al ministrului sau hotărâre a Guvernului sunt încălcate și dispozițiile

art. 1 alin. (4) din Constituție

referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prin delegarea unei atribuții ce aparține în exclusivitate legiuitorului, către Guvern, precum și ale

art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii. Or, competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcționarilor publici este transmisă neconstituțional astfel unei autorități din puterea executivă, și anume ministrului.

9.

Se mai susține că dispozițiile de lege criticate nu creează un cadru clar, predictibil și lipsit de echivoc cu privire la condițiile de numire, la testarea aptitudinilor și la îndeplinirea celorlalte condiții în procesul de recrutare a ofițerilor din cadrul ISU. Astfel, nu se poate deduce modul în care sunt departajați, în mod concret, în vederea numirii, ofițerii ISU, care sunt criteriile promovării și, mai ales, acelea ale eliberării din funcție, în afară de cele referitoare la neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce derivă din calitatea de ofițer al ISU, la care face trimitere, în mod expres,

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995 .

10.

Se apreciază că o asemenea reglementare nu corespunde exigențelor prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , referitoare la calitatea actelor normative, așa cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, respectiv prin

Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 . Ca atare, dispozițiile de lege criticate nu relevă o soluție legislativă caracterizată de suplețe, ci o derobare a legiuitorului de la competența sa constituțională de a stabili condiții și criterii clare, concrete, referitoare la aspecte esențiale ale raportului de serviciu al ofițerilor ISU, în ceea ce privește recrutarea și selecționarea cadrelor militare, respectiv nașterea raportului de serviciu, ca urmare a participării la un concurs gestionat de norme legale de forță juridică inferioară, respectiv

Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008 . Astfel, prin aceste carențe de legiferare, reglementarea trimite, mai degrabă, la criterii ce țin de oportunitate și subiectivism, arbitrare, caracteristici ce nu pot constitui fundament al existenței și evoluției raportului de serviciu al unui funcționar public.

11.

Se apreciază că soluția legislativă prevăzută de

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

contravine normelor de tehnică legislativă, întrucât, potrivit

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza și în executarea legii și trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. Astfel, procedura ocupării posturilor vacante de ofițer ISU, prin concurs sau examen, conduce la nașterea unui raport de serviciu, care se realizează prin actul de numire a ofițerului în funcție.

12.

În final, se susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd stabilirea procedurii organizării concursurilor și examenelor printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin ordin al ministrului. Astfel, se transmite către puterea executivă competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domenii ce țin de statutul funcționarului public. În acest sens, se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 ,

Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 ,

Decizia 306 din 8 mai 2018 ,

Decizia nr. 317 din 21 mai 2019 .

13.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, având în vedere că acestea reglementează statutul cadrelor militare în ceea ce privește condițiile generale de recrutare a ofițerilor și sunt stabilite prin lege organică -

Legea nr. 80/1995

-, fiind respectate prevederile

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . Critica în sensul că articolul din lege este neconstituțional prin prisma faptului că lasă posibilitatea ca alte condiții necesare obținerii unui post de ofițer activ să fie stabilite prin act administrativ reprezintă de fapt o nemulțumire a autoarei față de reglementarea juridică stabilită prin

Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008 , act administrativ dat în aplicarea și executarea legii organice și în temeiul căruia s-a desfășurat concursul la care a participat recurenta-reclamantă. Faptul că legile care sunt atributul puterii legiuitoare sunt puse în aplicare și executare prin acte administrative emise de organele puterii executive reprezintă tocmai expresia principiului constituțional al separației puterilor în stat. Prin urmare, nu se poate reține o delegare neconstituțională de atribuții, în situația în care un organ al puterii executive, în speță Ministerul Afacerilor Interne, prin act administrativ cu caracter normativ stabilește anumite condiții de recrutare și selecționare specifice posturilor de ofițer care se scot la concurs, având în vedere existența unor elemente concrete pe care legiuitorul nu le putea reglementa ab initio. Așadar, prin

Legea organică nr. 80/1995

este stabilit cadrul general de reglementare a statutului cadrelor militare, iar executarea sau organizarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale este atributul puterii executive, prin organele sale de specialitate, astfel cum chiar legiuitorul constituant a prevăzut. Prin urmare,

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

are corespondent în principiile și prevederile constituționale, fiind aplicat în mod egal tuturor destinatarilor săi, cu respectarea

art. 16 alin. (1) din Constituție .

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în raport cu

art. 1 alin. (4)

și

(5)

și

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție

și inadmisibilă, prin raportare la

art. 16 alin. (1)

și

art. 31 din Constituție . Se arată că în cauză se aplică mutatis mutandis

Decizia Curții Constituționale nr. 172 din 24 martie 2016 , astfel că prevederile

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

contravin dispozițiilor

art. 1 alin. (4)

și

(5)

și ale

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 16 alin. (1)

și ale

art. 31 din Constituție , se arată că autoarea excepției nu justifică în concret în ce mod dispozițiile criticate contravin normelor constituționale.

16.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

Ofițerii în activitate provin din: (...)

g)

persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

19.

Autoarea excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la principiul supremației Constituției și obligativitatea respectării legilor, ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 31

privind dreptul la informație și ale

art. 73 alin. (3) lit. j) , potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin

Decizia nr. 87 din 2 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 18 mai 2023, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată.

21.

Astfel, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. 1 lit. d)

și

g)

teza întâi din

Legea nr. 80/1995 , Curtea a reținut că acestea fac parte din capitolul III - Proveniența ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din

Legea nr. 80/1995

și reglementează, la nivelul legii organice, o serie de elemente determinante pentru configurarea categoriilor de persoane din care pot proveni ofițerii în activitate, și anume: ofițeri în rezervă și ofițeri rezerviști voluntari care au promovat testele de aptitudini [ art. 36 alin. 1 lit. d )] și persoane care au vârsta de cel mult 45 de ani, sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare și au promovat testele de aptitudini [ art. 36 alin. 1 lit. g )]. Acestea sunt condiții principale și distincte enumerate de lege în cuprinsul celor două texte ale

art. 36 alin. 1 lit. d)

și

g) , ambele făcând referire, în completare, la „celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau al șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale“.

22.

Curtea Constituțională, în jurisprudența sa referitoare la statutul unei categorii profesionale care, în virtutea prevederilor constituționale, beneficiază de reglementare prin lege organică, a stabilit, de principiu, că elementele esențiale și cele care influențează în mod hotărâtor încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu ale respectivelor subiecte de drept nu pot fi stabilite prin acte normative cu caracter infralegal, de nivelul regulamentelor aprobate prin acte administrative ale instituțiilor sau ale autorității executive deoarece, prin gradul scăzut de previzibilitate și chiar accesibilitate, în unele cazuri sunt afectate stabilitatea și securitatea juridică pe care o lege organică le conferă, de principiu, unui statut profesional (a se vedea, exemplificativ, excepțiile de neconstituționalitate privind unele dispoziții din

Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, soluționate prin deciziile de admitere:

Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014,

Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015,

Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016,

Decizia nr. 306 din 8 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, sau

Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 3 februarie 2021). Prin deciziile menționate, Curtea a constatat neconstituționalitatea unor texte care permiteau delegarea reglementării unor „elemente esențiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, funcționar public cu statut special, către ministrul de resort, care era abilitat să adopte ordine.

23.

Or, spre deosebite de situațiile examinate de Curte prin aceste decizii, textele de lege criticate în prezenta cauză nu deleagă Guvernului, prin ministrul de resort, reglementarea tuturor elementelor ce configurează vocația de ofițer în activitate, ci enumeră, la fel ca întregul

art. 36 alin. 1 lit. a)-k)

din

Legea nr. 80/1995 , o întreagă listă de categorii de persoane și condiții exprese necesare în acest sens. Textele criticate stabilesc, așadar, ele însele anumite condiții de acces la funcția militară. Având în vedere că, potrivit

art. 2 alin. (1)

din

Legea nr. 80/1995 , cadrele militare sunt constituite în corpul subofițerilor, corpul maiștrilor militari și corpul ofițerilor, normele examinate determină acele condiții și categorii de persoane cu vocația calității de ofițer în activitate. Legea determină o serie de elemente clare, așa cum sunt categoria de personal militar din care poate să facă parte, limita de vârstă și condițiile privind studiile de învățământ superior de specialitate absolvite sau de promovare a unor teste specifice. Faptul că legea organică face referire la necesitatea îndeplinirii celorlalte condiții stabilite prin ordinul ministrului de resort nu poate avea semnificația încălcării principiului separației și echilibrului puterilor în stat și al legalității din perspectiva nerespectării obligației legiuitorului de a reglementa prin lege organică, și nu prin acte normative de nivel inferior, elementele esențiale ale raportului de serviciu aplicabil cadrelor militare, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019 . În condițiile în care legea organică stabilește în mod clar și exhaustiv elementele esențiale și constante ce configurează în mod obiectiv condițiile de acces în corpul ofițerilor în activitate, stabilirea unor cerințe specifice pe care doar conducătorul instituției/autorității publice sau ministrul de resort, în acest caz, le cunoaște și le adaptează pentru buna desfășurare a activității militare în condiții/împrejurări/situații deosebite nu reprezintă o încălcare a

art. 1 alin. (4)

și

(5)

și a

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . Reprezentantul puterii executive nu face altceva, în această ipoteză, decât să respecte și să pună în aplicare termenii legi, stabilind, prin norme proprii, aspecte de detaliu asupra cărora este singurul competent să decidă. Nivelul mai redus de stabilitate al acestei categorii de acte normative cu caracter administrativ nu este de natură să încalce normele constituționale invocate și, implicit, nici statutul cadrelor militare, fiind firesc ca efectivul cadrelor militare și structura acestora să fie influențate și de anumiți factori externi, cum ar fi situația geopolitică regională sau globală, astfel încât, prin ordin, ministrul de resort să poată adapta activitatea militară unor cerințe specifice.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Diana Marina Oanea (Florea) în Dosarul nr. 708/86/2018/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 36 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.