Decizia nr. 26/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Oana-Cristina Puică
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 159 alin. (3) din Codul penal , excepție ridicată de Geta Dumitru în Dosarul nr. 2.409/91/2017 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 293D/2020.
2.
La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 159 alin. (3) din Codul penal .
4.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a
Deciziei Curții Constituționale nr. 222 din 20 aprilie 2023 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
5.
Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.409/91/2017, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 159 alin. (3) din Codul penal . Excepția a fost ridicată de Geta Dumitru într-o cauză în care inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de
art. 291 alin. (1) din Codul penal , și de înșelăciune, prevăzută de
art. 244 alin. (1) din Codul penal . În cauză, inculpata s-a împăcat cu persoana vătămată cu privire la infracțiunea de înșelăciune, în temeiul dispozițiilor
art. 159 alin. (3) din Codul penal , până la citirea actului de sesizare a instanței. Ulterior, instanța judecătorească a admis cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de trafic de influență și înșelăciune într-o unică infracțiune de înșelăciune, cu aplicarea prevederilor
art. 35 alin. (1) din Codul penal .
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și înfăptuirea justiției, întrucât limitează în timp posibilitatea împăcării până la momentul citirii actului de sesizare a instanței în cazul schimbării încadrării juridice a faptei ulterior acestui moment. Arată că, prin rechizitoriu, a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență, astfel că, până la citirea actului de sesizare nu a existat un temei legal pentru împăcare cu privire la această faptă, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea împăcării în cazul respectivei infracțiuni. Ulterior citirii actului de sesizare, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de trafic de influență și înșelăciune într-o unică infracțiune de înșelăciune, astfel că inculpatei i-a fost îngrădit dreptul de a beneficia de dispozițiile
art. 159 alin. (3) din Codul penal , ca parte componentă a dreptului la apărare. Reținerea, prin actul de sesizare a instanței, a unei încadrări juridice greșite a faptei a creat pentru inculpată o inegalitate în fața legii în raport cu persoanele aflate în situații similare, dar în privința cărora s-a reținut, prin rechizitoriu, o încadrare corectă a faptei. Așadar, inculpata a fost împiedicată, din culpa organului de urmărire penală, să se împace cu persoanele vătămate, ceea ce aduce atingere și caracterului unic, imparțial și egal al justiției.
7.
Tribunalul Vrancea - Secția penală arată că opinia instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate concordă cu susținerile autoarei acesteia, întrucât limitarea în timp a posibilității împăcării până la citirea actului de sesizare a instanței nu acoperă și situația ivită după schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune pentru care este posibilă împăcarea. Apreciază că limitarea dreptului la împăcare în ipoteza menționată încalcă prevederile
art. 16 alin. (1) , ale
art. 21 alin. (3) , ale
art. 24 alin. (1)
și ale
art. 124 alin. (1)
și
(2) din Constituție .
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 159 alin. (3) din Codul penal
sunt constituționale în măsura în care sunt aplicabile și inculpaților în privința cărora a intervenit, ulterior citirii actului de sesizare a instanței, schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune pentru care legea prevede împăcarea. Arată că, dacă în cazul schimbării încadrării juridice inculpatul este lipsit de posibilitatea împăcării, se creează o diferență de tratament în cadrul categoriei persoanelor care săvârșesc aceeași infracțiune, întrucât legea limitează, în mod nejustificat și aleatoriu, posibilitatea împăcării până la citirea actului de sesizare a instanței. Subliniază că instituirea de către legiuitor a unor termene procesuale trebuie să asigure ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor persoanelor, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire. Or, stabilirea de către legiuitor a momentului citirii actului de sesizare a instanței ca termen-limită până la care poate interveni împăcarea eludează finalitatea urmărită prin reglementarea instituției împăcării, ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale, afectând drepturi fundamentale ale inculpaților în privința cărora a intervenit schimbarea încadrării juridice, și anume drepturile consacrate de prevederile
art. 16 alin. (1) , ale
art. 21 alin. (3) , ale
art. 24 alin. (1)
și ale
art. 124 alin. (1)
și
(2) din Constituție .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile
art. 159 alin. (3) din Codul penal . Din notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta privește, în realitate, dispozițiile
art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal . Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.“
13.
În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, ale
art. 24 alin. (1)
referitor la dreptul la apărare și ale
art. 124 alin. (1)
și
(2)
privind înfăptuirea justiției.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării în prezenta cauză, prin
Decizia nr. 222 din 20 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2023, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în
art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal , care privește sintagma „și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței“, este constituțională numai în măsura în care nu se aplică în ipoteza schimbării încadrării juridice a faptei, ulterior citirii actului de sesizare a instanței, întro infracțiune pentru care legea a prevăzut în mod expres că este posibilă împăcarea.
15.
În acest sens, prin decizia mai sus menționată, paragraful 57, Curtea a reținut că din textul de lege criticat rezultă, fără echivoc, lipsa de corelare între instituția împăcării părților, reconfigurată în optica noului Cod penal, cu instituția schimbării încadrării juridice a faptei, nemodificată, în sensul că impunerea termenului-limită al citirii actului de sesizare a instanței împiedică producerea de efecte juridice proprii împăcării, atunci când, ulterior acestui moment procesual, intervine situația specifică a schimbării încadrării juridice a faptei într-una pentru care împăcarea părților este posibilă, ceea ce contravine prevederilor
art. 16 ,
21
și
24 din Constituție .
16.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că
Decizia nr. 222 din 20 aprilie 2023 , mai sus citată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în cauza de față, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal
a devenit inadmisibilă.
17.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal , excepție ridicată de Geta Dumitru în Dosarul nr. 2.409/91/2017 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Vrancea – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.