Decizia nr. 20/2025

Articolul 425

^1 alin. (1):

„Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.“;

–

Articolul 488

^6 alin. (7):

„Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.“

11.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi și ale

art. 21

referitor la accesul liber la justiție, precum și ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile

art. 6

referitor la dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 2

privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din

Protocolul nr. 7 la Convenție .

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește dispozițiile

art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală , Curtea observă că autorii excepției nu arată în ce mod normele procesual penale criticate contravin prevederilor din

Constituție

și din

Convenție

referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Cu alte cuvinte, autorii excepției de neconstituționalitate nu evidențiază aspecte de natură să circumscrie critica de neconstituționalitate și nu formulează argumente care să facă posibilă compararea reală a normelor procesual penale criticate cu reperele constituționale și convenționale invocate.

13.

În legătură cu acest aspect, instanța de control constituțional a statuat, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că, deși excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Curtea a precizat că aceeași soluție va fi pronunțată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

14.

În aceste condiții, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală

este inadmisibilă.

15.

Referitor la dispozițiile

art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală , Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din

Constituție

și din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - invocate și în prezenta cauză - și față de critici identice. Astfel, prin

Decizia nr. 231 din 27 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 12 iulie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, pentru argumentele reținute în paragrafele 20-22 din decizia menționată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de aceiași autori.

16.

Prin

Decizia nr. 231 din 27 aprilie 2023 , precitată, Curtea a reținut că, deși încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația privind durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac, acest fapt nu aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la apărare, consacrate de prevederile

art. 21

și

24 din Constituție . Pentru argumentarea acestei soluții, Curtea a făcut trimitere la

Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, paragraful 22, prin care a reținut că procedura reglementată de dispozițiile

art. 488^4-488^6 din Codul de procedură penală

nu vizează fondul cauzei penale, prin procedura analizată nefiind judecată o acuzație în materie penală, în sensul

art. 6 din Convenție . Prin încheierea pronunțată, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța de judecată nu dispune cu privire la vinovăția inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia, ci apreciază asupra duratei rezonabile a activității de urmărire penală sau de judecată, conform prevederilor

art. 488^1 alin. (1) din Codul de procedură penală . În cazul respingerii contestației, poate fi formulată o nouă contestație, cu respectarea termenelor prevăzute de dispozițiile

art. 488^1 alin. (3) din Codul de procedură penală , cu mențiunea că abuzul de drept - care constă în formularea cu rea-credință a contestației - se sancționează cu amendă judiciară și prin obligarea la plata cheltuielilor judiciare ocazionate. Dacă s-a constatat depășirea duratei rezonabile, o nouă contestație în aceeași cauză se va soluționa cu luarea în considerare, potrivit prevederilor

art. 488^6 alin. (3) din Codul de procedură penală , exclusiv a motivelor ivite ulterior contestației anterioare.

17.

Totodată, prin

Decizia nr. 231 din 27 aprilie 2023 , mai sus menționată, Curtea a reținut că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispozițiile

art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală

nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Astfel, atât prevederile

art. 129 , cât și cele ale

art. 126 alin. (2) din Constituție

fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând să fie prevăzută „numai prin lege“, și nicio normă din Legea fundamentală nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, prevederile

art. 129 din Constituție

stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, Curtea a reținut că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de dispozițiile

art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală , legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii, în condițiile în care scopul reglementării criticate îl reprezintă obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care se exercită controlul judiciar cu privire la durata procesului penal, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a susținerilor părților, subiecților procesuali principali și procurorului.

18.

În același sens sunt și

Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015,

Decizia nr. 567 din 1 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2020,

Decizia nr. 549 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 13 februarie 2020, și

Decizia nr. 467 din 25 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 8 octombrie 2020.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală , pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Margareta Dumitrescu și Constantin Dumitrescu în Dosarul nr. 9.140/225/2019 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.