Decizia nr. 449/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Meridian 22 - S.A. din Lugoj în Dosarul nr. 4.907/252/2019 al Judecătoriei Lugoj și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 756D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 811D/2020 și nr. 1.958D/2020, ce au ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Băneasa Investments - S.A. din București în Dosarul nr. 27.652/3/2019/a1 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Consuela Rodica Ene și Olimpia Ene în Dosarul nr. 23.818/300/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

4.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarele excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Monica Livescu, din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul autoarelor excepției de neconstituționalitate, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 811D/2020 și nr. 1.958D/2020 la Dosarul nr. 756D/2020, care este primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată, în esență, că motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate diferă de cele analizate în precedent de Curte, spre exemplu, prin

Decizia nr. 166 din 16 martie 2017

sau

Decizia nr. 82 din 27 februarie 2018 , fiind axată pe aplicarea prioritară a standardului Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie prin prisma

art. 20 din Constituție

raportat la

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și pe jurisprudența relevantă în materia dreptului la un proces echitabil în componenta dreptului la un tribunal imparțial. De asemenea, arată că dispozițiile legale criticate nu pot fi analizate în interpretarea dată prin

Decizia nr. 14 din 28 iunie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

7.

În prezent, instituția recuzării este reglementată într-o manieră care nu asigură efectivitatea dreptului la un proces echitabil și nu reprezintă un mecanism eficient pentru justițiabilii care au formulat cerere de recuzare pe motivul aparențelor obiective referitoare la imparțialitatea instanței. Astfel, prezumția de imparțialitate a judecătorului primează asupra drepturilor și intereselor părților care au învestit instanța cu judecarea cauzei lor, contrar prevederilor

art. 21 alin. (3) din Constituție

referitor la dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, trebuie să fie prevăzută posibilitatea suspendării cauzei până la soluționarea cererii de recuzare, astfel cum era reglementată prin

art. 31 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 .

8.

Mai arată că

art. 51 alin. (6) din Codul de procedură civilă

nu constituie un remediu efectiv, astfel cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, întrucât judecătorul învestit cu soluționarea cererii de recuzare are la dispoziție doar motivele formulate înainte de continuarea judecății, nu și modul în care judecătorul recuzat a continuat judecata cauzei, mod care poate prejudicia partea care a formulat cererea de recuzare împotriva lui. Așadar, partea care a formulat cererea de recuzare, în lipsa unei proceduri contradictorii, nu are posibilitatea de a explica efectele măsurilor procedurale luate de judecător între momentul formulării și cel al soluționării cererii de recuzare. Prejudiciul creat prin continuarea soluționării cauzei nu poate fi reparat prin suspendarea pronunțării pe fond până la soluționarea cererii de recuzare. Depune note scrise.

9.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Arată că suspendarea judecății cauzei, prevăzută de

Codul de procedură civilă din 1865 , în situația formulării unei cereri de recuzare, conducea la recuzări repetate. Or, prin noua reglementare procesual civilă s-a prevăzut că judecătorul poate continua procesul, iar, în situația în care cererea de recuzare a fost respinsă, se păstrează actele de procedură întocmite, formularea unei noi cereri de recuzare nemaifiind posibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10.

Prin Încheierea din 3 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.907/252/2019, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Societatea Meridian 22 - S.A. din Lugoj într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui proces-verbal.

11.

Prin Decizia civilă nr. 553 din 29 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 27.652/3/2019/a1, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă .

Excepția a fost invocată de Societatea Băneasa Investments - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs.

12.

Prin Încheierea din 28 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 23.818/300/2018/a1, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Consuela Rodica Ene și Olimpia Ene într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare.

13.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece permit continuarea judecății în situația formulării unei cereri de recuzare. Dispoziția legală criticată care prevede că nu se poate suspenda judecata este neconstituțională, întrucât unele instanțe o iau în considerare, iar altele nu.

14.

Continuarea judecății și efectuarea de acte procedurale de către magistratul recuzat lipsesc de orice efecte juridice însăși instituția recuzării și anihilează dreptul la un proces echitabil, tocmai pentru că partea care a formulat cererea de recuzare nu beneficiază, în acest context, de o instanță independentă și imparțială, garanție a accesului la justiție.

15.

De asemenea, se arată că dispoziția legală criticată încalcă și principiul egalității de arme între părțile litigante în sensul că generează o inechitate între partea vătămată prin actele comise de magistratul recuzat, care continuă să judece litigiul și după formularea cererii de recuzare, și partea potrivnică considerată a fi „favorizată“ de magistratul lipsit de obiectivitate. Totodată, nu există nicio justificare pentru aplicarea unui raționament diferit în cazul recuzării și al abținerii, de vreme ce ambele remedii procesuale urmăresc aceeași finalitate. Dacă, în cazul abținerii,

art. 49 alin. (1) din Codul de procedură civilă

instituie expres interdicția continuării procesului, în cazul recuzării, textul legal criticat nu permite acest lucru.

16.

Așadar, dreptul la un proces echitabil presupune judecarea cauzei și implicit efectuarea de acte procedurale de un magistrat independent și imparțial, ceea ce reclamă oprirea cursului judecății, până la momentul soluționării cererii. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului referitoare la imparțialitatea instanței și la asigurarea dreptului la un proces echitabil în mod real și efectiv.

17.

Judecătoria Lugoj, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.

Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 1.958D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

20.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile reprezentantului autoarelor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

21.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecății. Cu toate acestea, pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de recuzare.“

23.

În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21

- Accesul liber la justiție astfel cum se interpretează potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție

și prin prisma

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ,

art. 23

- Libertatea individuală,

art. 24

- Dreptul la apărare,

art. 29

- Libertatea conștiinței și art. 30 - Libertatea de exprimare.

24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 166 din 16 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, paragrafele 18-24, a reținut că cererea de recuzare este formulată de părțile din proces, iar declarația de abținere este formulată de chiar judecătorul cauzei, care apreciază că s-ar afla în unul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege. Așadar, cele două instituții procesuale se deosebesc în funcție de subiectele care formulează cererile respective, părțile din proces în cazul recuzării, și însuși judecătorul cauzei în cazul abținerii. Dispozițiile

art. 49 din Codul de procedură civilă

reglementează cu privire la starea cauzei în cele două ipoteze, statuând că, în situația formulării declarației de abținere, nu se va mai putea face niciun act de procedură în cauză, având în vedere că dubiile asupra incompatibilității sunt exprimate de chiar judecătorul însuși, care, odată ce a formulat o astfel de declarație, nu mai dispune în cauză până la soluționarea incidentului procedural. Prin urmare, pentru a se preveni nulitatea unor acte de procedură, până la soluționarea declarației de abținere nu se mai face niciun act de procedură în acea cauză, în afara celor referitoare la abținere.

25.

În cazul formulării unei cereri de recuzare, judecata nu se suspendă, având în vedere că judecătorul împotriva căruia este formulată cererea de recuzare este prezumat a fi imparțial, până la proba contrarie. În cazul în care instanța se află în etapa pronunțării soluției în acea cauză, legiuitorul a prevăzut că pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de recuzare.

26.

Totodată, potrivit

art. 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă , grefierul de ședință, înainte de primul termen de judecată, pe baza dosarului cauzei, verifică dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate absolută, întocmind, dacă este cazul, un referat corespunzător, având în vedere situația existentă la momentul verificării; în acest fel, legiuitorul a reglementat o procedură utilă pentru a se deschide procedura abținerii sau a recuzării, după caz.

27.

Curtea a mai reținut că, în cazul admiterii celor două cereri, abținerea și recuzarea, legiuitorul a reglementat, prin

art. 51 alin. (6) din Codul de procedură civilă , că încheierea va arăta și în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate, iar în situația în care cererea de recuzare a fost respinsă, încheierea poate fi atacată de părți odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza sau separat, cu recurs, în cazul în care hotărârea asupra cauzei este definitivă. Dacă instanța de control judiciar constată că cererea de recuzare a fost în mod greșit respinsă, reface toate actele de procedură și dovezile administrate la prima instanță sau, după caz, casează hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile

art. 53 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

28.

Curtea a reținut că procedura de soluționare a cererii de recuzare și a declarației de abținere are un caracter urgent, instanța hotărând, de îndată, în camera de consiliu, și fără prezența părților.

29.

Așadar, legiuitorul, prin reglementarea criticată, nu a restrâns accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare, ci a instituit un climat de ordine indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale, întrucât exercitarea drepturilor poate avea loc doar într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură să prevină eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

30.

Legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în condițiile în care, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , stabilirea procedurii de judecată intră în competența sa exclusivă.

31.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

32.

În continuare, referitor la pretinsa nesocotire a

art. 23 din Constituție , în jurisprudența sa Curtea a reținut că noțiunea de „libertate individuală“, utilizată în cuprinsul dispoziției constituționale menționate, desemnează posibilitatea fizică a persoanei de a se manifesta în limitele sale naturale, fără a fi supusă altor restrângeri sau opreliști decât cele stabilite prin ordinea de drept (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 215 din 7 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 21 iunie 2022, paragraful 34). Or, faptul că nu se suspendă judecata în situația formulării unei cereri de recuzare nu poate fi considerat ca fiind contrar

art. 23 din Constituție .

33.

Referitor la invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor

art. 29 din Constituție , care consacră libertatea conștiinței, Curtea reține că acest drept fundamental este, prin definiție, propriu libertăților constituționale cetățenești, acesta semnificând dreptul fiecăruia de a avea orice opinie sau gândire, precum și libertatea de a opta sau nu pentru o credință religioasă. Acesta este și sensul

art. 29 alin. (2) din Constituție , care stabilește că exercițiul libertății de conștiință trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și respect reciproc. În aceste condiții, procedura soluționării unei cereri de recuzare nu poate contraveni unei astfel de libertăți, al cărei obiectiv este cu totul străin raporturilor juridice ce se nasc pe tărâmul dreptului civil sau al celui comercial (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996).

34.

Nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor

art. 30 din Constituție , care reglementează libertatea de exprimare, strâns legată de cea analizată mai sus. Dispozițiile legale criticate nu restrâng în niciun fel libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor persoanelor și cu atât mai puțin nu pot fi considerate o formă de cenzură [interzisă în mod expres prin

art. 30 alin. (2)] . Soluționarea proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Or, libertatea de exprimare, garantată prin Legea fundamentală, se referă la posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și la libertatea creațiilor de orice fel. În condițiile existenței unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părți nu intră sub incidența

art. 30 din Constituție , acestea fiind ținute de respectarea normelor de procedură specifice desfășurării procesului ( Decizia nr. 314 din 30 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 16 octombrie 2023, paragraful 25).

35.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Meridian 22 - S.A. din Lugoj în Dosarul nr. 4.907/252/2019 al Judecătoriei Lugoj, de Societatea Băneasa Investments - S.A. din București în Dosarul nr. 27.652/3/2019/a1 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Consuela Rodica Ene și Olimpia Ene în Dosarul nr. 23.818/300/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 49 alin. (2) Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Lugoj, Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2024.