Decizia nr. 548/2024

Articolul II

Articolul 4

alin. (2) din Legea nr. 285/2010: „În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.“

13.

Autorul excepției susține că sunt încălcate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind obligația de a respecta legile,

Constituția

și supremația sa, ale

art. 73 alin. (3) lit. j)

privind reglementarea statutului funcționarilor publici prin lege organică și ale

art. 115 alin. (1) ,

(5)

și

(6)

privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare privind inclusiv

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

prin

Decizia nr. 722 din 12 decembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 12 aprilie 2024. Astfel, Curtea a statuat că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale au fost calculate pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. Totodată, calculul drepturilor salariale se face pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010.

15.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată cu privire la încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar reprezintă un drept și o obligație a legiuitorului.

16.

Dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și aceste norme juridice clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor

Constituției , Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea reducerii drepturilor salariale ale personalului bugetar.

17.

Ca tehnică de reglementare, a arătat Curtea, textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate. Așadar, modalitatea de reglementare prevăzută de textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului de constituționalitate dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate și prin care s-a statuat că, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare, se încalcă dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție . Prin urmare, a conchis Curtea, considerentele acestei decizii nu erau incidente în cauză.

18.

În ceea ce privește critica raportată la prevederile

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , Curtea a reținut că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, conform

art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală , constituie obiectul de reglementare al legii. În aceste condiții, Curtea a constatat că

prevederile Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

nu încalcă

art. 1 alin. (4) ,

art. 73 alin. (3) lit. j)

și

art. 115 alin. (1) din Constituție , impunându-se respingerea acestei critici ca neîntemeiată.

19.

Cu referire la criticile aduse prevederilor

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 , în prealabil, se observă că acestea, în esență, au dispus ca în anul 2011 să nu se aplice dispozițiile noii legi a salarizării unice în sectorul public, respectiv

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Acest procedeu tehnic reprezintă, în opinia autorului, o ultraactivare a legislației anterioare

Legii-cadru nr. 284/2010 .

20.

Curtea observă că, într-un context similar, adică analizând o dispoziție normativă -

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017 - care, de asemenea, prevedea că, pentru un anumit interval de timp, nu se aplică dispoziții normative cuprinse în

Legea-cadru nr. 284/2010 , Curtea Constituțională a validat din punct de vedere constituțional un astfel de procedeu de tehnică de reglementare legislativă. Astfel, tot în

Decizia nr. 722 din 12 decembrie 2023 , paragraful 25, Curtea a reținut că reglementările care dispun în sensul neaplicării valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010

și fac inaplicabile dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010

referitoare la stabilirea cuantumului drepturilor salariale nu contracarează voința legiuitorului, ci protejează dreptul la salariu, ca drept fundamental, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale plătite din fonduri publice.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția jurisprudenței sale menționate, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză și, ca atare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Chiper, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 319/89/2021 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2024.