Decizia nr. 106/2025

Articolul 25

Articolul 14

Articol unic

Personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la

art. 14 din cap. II

din

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:

I.

Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, conform prevederilor

art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II

din

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare

A.

Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din:

1.

unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulți și copii) cu handicap psihic sau mintal; (...)

3.

modulele de reabilitare comportamentală și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică. (...)

III.

Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

12.

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale cu nr. 3.912/108/2023, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad și Consiliul Județean Arad:

–

obligarea pârâtei de ordin 1 la: acordarea sporurilor pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de până la 75% din salariul de bază, astfel cum este prevăzut în

articolul unic pct. I lit. A subpct. l din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 ; plata retroactivă, pentru 3 ani anteriori datei introducerii cererii de chemare în judecată, a sumelor reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru condiții deosebit de periculoase, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și acordarea în continuare a drepturilor salariale cu procentul de 75% aplicat la salariul brut lunar; plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite; obligarea pârâtului Consiliul Județean Arad la punerea în aplicare a actelor normative incidente și întocmirea unui proiect bugetar care să conțină și sumele necesare acordării acestor sporuri salariale pentru condiții de muncă.

13.

Reclamanții au arătat că sunt angajații Centrului de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități P, încadrați în familia ocupațională „Sănătate și asistență socială“, în cadrul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad.

14.

Centrul este un serviciu social de tip rezidențial care cuprinde un ansamblu de activități, cu preponderență de abilitare și reabilitare, realizate pentru a răspunde nevoilor individuale specifice ale beneficiarilor - 40 de persoane adulte cu handicap mental și psihic. Acestora le acordă servicii de cazare, masă, îngrijire personală și servicii medicale 24/24 ore, astfel că expunerea personalului la factorii nocivi de risc este permanentă pe toată perioada normată de lucru. Aceste date se regăsesc la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad pentru personalul din unitățile de asistență socială, în Buletinul de expertizare nr. 4.040 din 6 iunie 2023, întocmit de Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate Publică a Județului Arad. Au subliniat că acordarea sporului solicitat reprezintă un drept, nu doar o vocație.

15.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad a susținut că legiuitorul a impus două condiții imperative în acordarea acestor sporuri, și anume: că pot fi acordate într-un procent de până la 75%, fără a stabili un cuantum concret, și că ordonatorul principal de credite are atribuția stabilirii cuantumului sporului, în limitele stabilite de legiuitor, în funcție de disponibilul bugetar și pentru menținerea echilibrului bugetar. Buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare invocate de reclamanți nu au aparența de legalitate necesară unui act juridic pentru a putea produce efectele afirmate în cerere.

16.

Prin urmare, acordarea sporurilor pentru condiții vătămătoare de muncă în cuantumul solicitat de reclamanți este condiționată de încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal aprobate prin bugetul anual de venituri și cheltuieli, cu respectarea principiului sustenabilității financiare, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii.

17.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Județean Arad a solicitat să se constate că acordarea sporurilor în anul 2024 este supusă limitărilor impuse de prevederile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023

privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 ).

18.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad a transmis fundamentarea cheltuielilor de personal în vederea aprobării acestora în bugetul pentru anul 2024, fără includerea sporului pentru condiții de muncă de 75% din salariul de bază, iar județul Arad a întocmit situația propunerilor cheltuielilor de personal cu încadrarea în prevederile

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 , pe baza datelor comunicate de către unitățile subordonate. Așadar, orice majorare de cheltuieli de personal implică necesitatea identificării de noi surse de finanțare și conduce la depășirea procentului de 30% pe total ordonator principal de credite, stabilit prin

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 .

19.

În ședința publică din 10 octombrie 2024, instanța de trimitere a pus în discuția părților aplicabilitatea dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 .

20.

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, instanța de trimitere a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept enunțată, precum și suspendarea cauzei.

IV.

Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

21.

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 1

și

2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , respectiv de

art. 519 din Codul de procedură civilă , în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzei: obiectul cererii de chemare în judecată vizează stabilirea și plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a litigiului, chestiunea de drept care formează obiectul judecății nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

22.

A reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

derogă de la dispozițiile

Codului de procedură civilă , în sensul că este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, chiar dacă chestiunea de drept de care depinde soluționarea cauzei nu este de natură a genera interpretări diferite.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

23.

Părțile au depuse note scrise, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024

și nu au exprimat puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

VI.

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

24.

Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 3.912/108/2023 a arătat că instanța este datoare a nu se antepronunța asupra fondului cauzei prin încheierea de sesizare.

25.

Ulterior, prin Încheierea din data de 8 noiembrie 2024, completul de judecată a completat încheierea de sesizare și a menționat punctul său de vedere, în sensul că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază, prevăzut în

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

și de

articolul unic pct. I lit. A subpct. 1

și

3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , nu poate fi acordat personalului angajat din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în condițiile în care prin aceasta s-ar depăși plafonul de 30% din suma salariilor de bază, prevăzut de

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 .

26.

Completul de judecată a arătat că dispozițiile legale sunt clare și nu pot genera o altă interpretare, neputând fi ignorată dispoziția expresă din

art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 .

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

27.

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești relevante și opinii teoretice cu privire la dispozițiile legale care formează obiectul sesizării.

28.

Astfel, curțile de apel Alba Iulia, București, Cluj, Iași și Ploiești au apreciat că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază, prevăzut în

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

și de

articolul unic pct. I lit. A subpct. 1

și

3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadr u aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , nu poate fi acordat cu depășirea limitei de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz, prevăzute de

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017

29.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

30.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII.

Jurisprudența Curții Constituționale

31.

Curtea Constituțională a respins ca inadmisibile, prin

Decizia nr. 713 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, prin

Decizia nr. 663 din 29 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 21 ianuarie 2021, și prin

Decizia nr. 893 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022, excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 14 din capitolul II

din

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , cu motivarea că angajatorul autoarelor excepției nu se încadrează în categoria unităților de asistență socială/centrelor cu sau fără cazare, ci în categoria unităților sanitare, iar prevederile legale invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția.

32.

De asemenea, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii asupra constituționalității dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , respingând excepțiile invocate (spre exemplu,

deciziile nr. 310 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019;

nr. 697 din 31 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020;

nr. 325 din 11 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1303 din 29 decembrie 2020;

nr. 759 din 22 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 27 ianuarie 2021;

nr. 575 din 16 septembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 6 decembrie 2021;

nr. 433 din 11 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 27 octombrie 2023), cu motivarea că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de

Constituție

și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări.

IX.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

33.

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate decizii care prezintă relevanță pentru soluționarea prezentei sesizări.

34.

Prin

Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit: „În interpretarea unitară a dispozițiilor

art. 38 alin. (3) lit. a)

și

alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V

la aceeași lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depășească limita prevăzută de

art. 25

din aceeași lege, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale.“

35.

Prin

Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit: „Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, prevăzut la

articolul unic pct. I lit. A anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , salarizat potrivit

anexei nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 , are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de

art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017

și

articolul unic pct. I lit. A anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

Legea-cadru nr. 153/2017

și

Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite.“

36.

Prin

Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 25 alin. (1)

și

art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de

art. 4

și

5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017

la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ.“

X.

Raportul asupra chestiunii de drept

37.

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , în sensul că nu este îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile.

XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

38.

Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , prin care au fost prevăzute norme speciale pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal [ art. 1 alin. (1 )], precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale acestui personal [ art. 1 alin. (2 )], indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la

alin. (1)

și

(2) , de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze [ art. 1 alin. (3 )].

39.

Potrivit

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 : „(1) Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la

art. 1 , completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

40.

Dispozițiile acestui act normativ se completează, potrivit

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , cu cele ale

Codului de procedură civilă .

41.

În ceea ce privește sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, dispozițiile

art. 519 din Codul de procedură civilă

prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

42.

Potrivit

art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă , „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la

art. 519 , prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor

art. 519 , punctul de vedere al completului de judecată și al părților“.

43.

În mod diferit de sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prevăzute de

art. 519 din Codul de procedură civilă , în procedura reglementată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept invocate, iar sesizarea poate fi formulată de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzei atât în primă instanță, cât și în calea de atac.

44.

În raport cu dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , care se completează cu cele ale

Codului de procedură civilă , rezultă că, pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiții de admisibilitate:

a)

existența unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;

b)

obiectul cauzei să fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și

de serviciu ale acestui personal, stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice;

c)

existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

d)

Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

45.

Din punct de vedere formal, având în vedere că, potrivit

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , dispozițiile acesteia se completează cu cele ale

Codului de procedură civilă , sesizarea se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, precum și punctul de vedere al completului de judecată și punctele de vedere ale părților, conform

art. 520 din Codul de procedură civilă .

46.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării din prezenta cauză, potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024

și ale

art. 520 din Codul de procedură civilă , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.

47.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată, în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată specializat pentru soluționarea cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad, care judecă în primă instanță, potrivit

art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă

și

art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată , cu modificările și completările ulterioare ( Codul muncii ).

48.

Obiectul cererii de chemare în judecată privește stabilirea și plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, reclamanții fiind salariați cu contract individual de muncă ai Centrului de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități P din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, salarizați conform dispozițiilor din

anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017 , astfel că obiectul acțiunii se circumscrie litigiilor privind stabilirea drepturilor de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, potrivit

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 . Cu privire la acest aspect este de subliniat faptul că, deși prin întrebarea formulată instanța de trimitere se referă la funcționari publici, reclamanții din cauza în care a fost formulată sesizarea nu au această calitate, fiind personal contractual.

49.

În ceea ce privește celelalte condiții, având în vedere faptul că procedura sesizării instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfășurare, admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, asupra căreia Înalta Curte să nu fi statuat și care să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

50.

Problema ce constituie obiectul prezentei sesizări privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 25 , ale

art. 14 alin. (1) lit. a)

și

alin. (2) din capitolul II

din

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

și ale

articolului unic pct. I lit. A subpct. 1

și

3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , și anume dacă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază poate fi acordat, în condițiile în care prin acordarea acestuia s-ar depăși limita de 30% prevăzută de

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 .

51.

De lămurirea modului de interpretare și aplicare a acestor dispoziții depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată, acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de până la 75% din salariul de bază, iar prin întâmpinările formulate s-a invocat, printre alte apărări, faptul că orice majorare de cheltuieli de personal implică identificarea de noi surse de finanțare și ar conduce la depășirea procentului de 30% pe total ordonator principal de credite, stabilit prin

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 .

52.

Faptul că de problema de drept depinde soluționarea cauzei nu este suficient însă pentru a se constata admisibilitatea sesizării, din perspectiva existenței unei chestiuni de drept în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 .

53.

Deși dispozițiile noului act normativ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , și cele

art. 519 din Codul de procedură civilă

nu definesc sintagma „chestiune de drept“, în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea dispozițiilor

art. 519 din Codul de procedură civilă , s-a stabilit că aceasta trebuie să fie o problemă de drept reală, în sensul că norma de drept disputată este îndoielnică, lacunară sau neclară, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, din cauză că textul de lege este incomplet sau nu este corelat cu alte dispoziții legale ( Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017;

Decizia nr. 24 din 2 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, paragraful 67).

54.

Procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare ( Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014).

55.

Stabilirea unui anume grad de dificultate, ca o condiție a admisibilității, este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanței supreme i se solicită o dezlegare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel cum impun dispozițiile

art. 519 din Codul de procedură civilă , sau este chemată, în fapt, să soluționeze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziții legale sau chiar litigiul în cauză.

56.

Pentru a stabili existența unei chestiuni de drept, dacă se urmărește o dezlegare de principiu a unor probleme de drept reale, rezultate din dispoziții normative care pot primi interpretări diferite prin hotărâri judecătorești, sau dacă se urmărește, în fapt, să se soluționeze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziții legale sau chiar litigiul în cauză, sunt relevante considerentele care au determinat instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție.

57.

În acest scop, dispozițiile

art. 520 din Codul de procedură civilă , care se aplică în completarea celor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , astfel cum prevăd chiar dispozițiile

art. 4

din acest din urmă act normativ, stabilesc ca în încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție să se regăsească motivele care susțin admisibilitatea sesizării, prin care să se argumenteze în concret necesitatea pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și punctul de vedere al completului de judecată.

58.

Motivele care susțin admisibilitatea sesizării se referă la prezentarea modului diferit în care normele de drept îndoielnice, lacunare sau neclare pot fi interpretate și în ce măsură acesta depășește obligația instanței învestite cu soluționarea cauzei să interpreteze și să aplice legea în vederea soluționării litigiului. Exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuie, de asemenea, la a se stabili inclusiv dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.

59.

Considerentele expuse de instanța de trimitere au în vedere exclusiv împrejurarea că este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, având în vedere incidența

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , chiar dacă chestiunea de drept de care depinde soluționarea cauzei nu este de natură a genera interpretări diferite, și faptul că este datoare a nu se antepronunța asupra fondului cauzei prin încheierea de sesizare.

60.

Este esențial de observat însă faptul că simpla intrare în vigoare a acestei ordonanțe de urgență nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât și acest act normativ se referă la interpretarea propriu-zisă a conținutului unor dispoziții legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, dispozițiile

art. 2 alin. (1)

din acest act normativ referinduse, similar

art. 519 din Codul de procedură civilă , la existența unei „chestiuni de drept“, sesizarea instanței supreme fiind obligatorie numai în situația în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de actul normativ.

61.

Instanța de trimitere nu a motivat admisibilitatea sesizării din perspectiva existenței unei chestiuni de drept în sensul dispozițiilor legale care reglementează procedura hotărârii prealabile, nu a prezentat argumentele pentru care există o dificultate reală de interpretare, care să justifice o dezlegare de principiu de către instanța supremă, și a exprimat, de altfel, un punct de vedere tranșant asupra problemei de drept, motivat de faptul că prevederile legale sunt clare.

62.

Problema supusă dezlegării necesită interpretarea corelată a dispozițiilor din

Legea-cadru nr. 153/2017 , care are ca obiect de reglementare stabilirea unui nou sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, și din

Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , având în vedere faptul că, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , conform

art. 12 , „(1) Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi și

anexelor nr. I - IX , astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite“.

63.

La stabilirea nivelului veniturilor salariale se au în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator de credite“, și ale

art. 3 alin. (4)

din același act normativ, și anume: „Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.“

64.

Dispozițiile legale a căror interpretare o solicită instanța de trimitere se referă:

–

pe de o parte, la sporul pentru condiții deosebit de periculoase de până la 75% din salariul de bază, prevăzut de

art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II

din

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , pentru unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pentru personalul care își desfășoară activitatea în centrele de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidențiale pentru persoane cu afecțiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum și în unitățile de asistență socială în care sunt îngrijiți bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică, și anume cel de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului prevăzut de

articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 ;

–

pe de altă parte, la faptul că, pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz, conform

art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

65.

Sporurile reglementate de legiuitor în materia salarizării constituie o formă de diferențiere a salarizării personalului plătit din fonduri publice, în funcție de condițiile specifice de desfășurare a activității, iar limitarea sumei sporurilor și a celorlalte drepturi prevăzute la

art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 , acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, la un anumit cuantum, de 30%, reprezintă opțiunea legiuitorului în această materie, având în vedere dreptul exclusiv al acestuia în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilirea cuantumului concret al sporurilor realizându-se potrivit dispozițiilor care le reglementează, astfel încât să se încadreze și în limita stabilită pentru ordonatorul principal de credite.

66.

Dispozițiile

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

sunt incidente în cazul întregului personal plătit din fonduri publice, indiferent de familia ocupațională din care face parte, iar cele ale

art. 25 alin. (2)

prevăd o situație de excepție, diferența de reglementare fiind reprezentată de faptul că

alin. (2)

se referă la instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională și la suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite.

67.

Dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale nu rezultă nici din răspunsurile comunicate de curțile de apel, care nu cuprind interpretări divergente și reflectă faptul că prevederile legale sunt clare, nefiind îndeplinite cerințele necesare pentru a se concluziona asupra existenței unei probleme de drept soluționate neunitar sau asupra riscului apariției unei practici neunitare.

68.

Pentru stabilirea admisibilității sesizării se impune a fi avute în vedere și dezlegările obligatorii anterioare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, printr-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau printr-un recurs în interesul legii, cu privire la dispozițiile legale a căror interpretare se solicită, instanțele naționale având obligația de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a instanței supreme atât asupra problemelor de drept identice, cât și asupra celor similare, pentru a le respecta și a valorifica raționamentul juridic și argumentele care au stat la baza acestora, în situația în care,

pentru identitate de rațiune, reperele de analiză stabilite își păstrează valabilitatea.

69.

Dispozițiile

art. 14 alin. (1) lit. a)

și

alin. (2) din capitolul II

din

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , cele ale

articolului unic pct. I lit. A subpct. 1

și

3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , precum și cele ale

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , de la care

art. 25 alin. (2)

prevede o situație de excepție, aplicabilă pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, raportat la ordonatorul principal de credite, au fost interpretate cu caracter obligatoriu în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, fiind dezlegate aspecte din perspectiva cărora nu se justifică intervenția suplimentară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.

70.

Cu privire la dispozițiile

art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 ,

articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, prin

Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024 , în sensul că personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, prevăzut la

articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , salarizat potrivit

anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de

art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II

din

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

și

articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

Legea-cadru nr. 153/2017

și Regulamentul-cadru aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite.

71.

În considerentele acestei decizii, instanța supremă a avut în vedere dispoziții legale incidente și în prezenta sesizare, și anume:

93.

(...) conform

art. 24 Legea-cadru nr. 153/2017 , «Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în

anexele nr. I-VIII », iar potrivit

art. 25 alin. (2)

din aceeași lege-cadru, «(2)Prin excepție de la prevederile

alin. (1) , pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz.» (...)

97.

În temeiul

art. 23 - Sporul pentru condiții de muncă - din Legea-cadru nr. 153/2017

a fost adoptată

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 .

98.

Conform art. 3 din acest act normativ, în aplicarea prevederilor

art. 2

și

4 din Legea-cadru nr. 153/2017 , «ordonatorii principali de credite iau măsurile necesare pentru conformarea prevederilor, astfel încât suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, să nu depășească 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz», iar potrivit

art. 13 din Regulamentul-cadru

aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , «Sporurile prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru se acordă cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal aprobate prin bugetul anual de venituri și cheltuieli, cu avizul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federație reprezentativă pe grup de unități/sector sau, după caz, a reprezentanților salariaților.» (...)

72.

De asemenea, cu privire la dispozițiile

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , au fost pronunțate de instanța supremă decizii obligatorii, care conțin considerente relevante și pentru dezlegarea problemei de drept din prezenta cauză, care privește dispozițiile

art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

73.

Prin

Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat, în interpretarea unitară a dispozițiilor

art. 38 alin. (3) lit. a)

și

alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

raportate la

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V

la aceeași lege, faptul că suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depășească limita prevăzută de

art. 25

din aceeași lege, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale.

74.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut în vedere, la pronunțarea acestei decizii, și următoarele considerente, relevante și pentru prezenta sesizare, fiind reliefată și diferența de reglementare între

alin. (1)

și

(2)

ale

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 :

81.

Așa cum s-a reliefat mai sus, soluția legislativă a limitării sporurilor salariale este consacrată prin prevederile

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază. Totodată, prin

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 , pentru categoria de personal din sistemul justiției, categorie din care face parte și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt stabilite următoarele sporuri: (...)

84.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor

art. 25 alin. (1)

și

(2) din Legea-cadru nr. 153/2017 , rezultă că legiuitorul nu s-a referit doar la ordonatorul principal de credite atunci când a instituit obligația de a limita sporurile acordate angajaților în funcție de anumite elemente de calcul indicate expres în cuprinsul

art. 25 alin. (1) . Astfel, trimiterea pe care

art. 25 alin. (1)

din lege o face la ordonatorul de credite nu distinge între categoriile de ordonatori principali, secundari sau terțiari, așa cum sunt stabilite prin

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nici interpretul legii nu trebuie să distingă întrucât, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului de pe lângă aceasta, în cadrul cărora personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, ordonatorul de credite poate fi principal, secundar sau terțiar. Atunci când a dorit să distingă, legiuitorul a indicat în mod expres nivelul ordonatorului, astfel cum a făcut în

alin. (2)

al

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 , când s-a referit explicit la ordonatorul principal de credite din sănătate. Ceea ce prezintă relevanță este aspectul că plafonul maxim constituit din procentul aplicat sumei salariilor de bază și celorlalte tipuri de venituri enumerate în cuprinsul

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

este valabil pentru fiecare dintre acești ordonatori pentru drepturile salariale pe care le achită. Eventualele diferențe între sporurile ce se cuvin salariaților din aceeași categorie profesională, stabilite și acordate de ordonatori de credite diferiți, pot proveni din aplicarea legii la situații de fapt care nu sunt identice, respectiv fondul salariilor de bază la care se raportează procentul de 30% să nu fie același. De aceea, este contrară prevederilor

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

raportarea la sporurile mai mari acordate salariaților care fac parte din aceeași categorie de personal, dar care sunt angajați în cadrul altui ordonator de credite.

75.

Același raționament și aceleași considerente privind responsabilitatea stabilirii și acordării drepturilor salariale, care revine ordonatorilor de credite, au fost avute în vedere și prin

Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 25 alin. (1)

și

art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 , faptul că principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de

art. 4

și

5 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de

art. 25

din același act normativ.

76.

În interpretarea dispozițiilor legale care prevedeau un cuantum total al sporurilor de până la 45% și

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , s-au reținut următoarele:

80.

În același timp,

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

instituie o limită generală a sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi (...).

81.

Prin urmare, în contextul în care sporurile nu sunt reglementate într-un cuantum fix, legea conferă ordonatorilor de credite o marjă de apreciere în stabilirea lor, dar dreptul de apreciere trebuie exercitat în limitele prevăzute de lege, fiind supus unei duble condiționări: la nivel individual, cele trei sporuri ar putea totaliza cel mult 45% din salariul de bază lunar sau din indemnizația lunară de încadrare, iar la nivelul bugetului gestionat de ordonatorul de credite, suma sporurilor și a celorlalte elemente adiționale salariului de bază sau indemnizației de încadrare nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare. Marja de apreciere implică și posibilitatea ajustării periodice a sporurilor, cu respectarea condițiilor de acordare a acestora, astfel încât, în funcție de circumstanțele concrete, să se asigure încadrarea în limita prevăzută în

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

77.

Deciziile obligatorii menționate, pronunțate în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, prezintă repere relevante și concrete de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale cu privire la care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile, pe care instanțele naționale trebuie să le aibă în vedere, revenind acestora interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării cauzei, în raport cu situația de fapt și circumstanțele proprii fiecărui litigiu.

78.

Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate privind existența unei chestiuni de drept care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024

și ale

art. 520 din Codul de procedură civilă , se impune respingerea sesizării ca inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 3.912/108/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

Dacă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază, prevăzut în

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și în

articolul unic pct. 1 lit. A subpct. 1

și

3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru

privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în

anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate și asistență socială», aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 , cu modificările și completările ulterioare, poate fi acordat funcționarilor publici angajați în cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în condițiile în care prin aceasta s-ar depăși plafonul de 30% din suma salariilor de bază prevăzut de

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 .

Obligatorie, potrivit dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2025.