Decizia nr. 588/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) , ale art. 22 alin. (1) , ale art. 23 , 24 , 27 și 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 22 alin. (1) , ale
art. 23 ,
24 ,
27
și
31 din Legea nr. 211/2004
privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Nicodim Eugen Lupea în Dosarul nr. 395/64/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.905D/2020.
2.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia.
4.
Cu titlu preliminar, autorul excepției de neconstituționalitate depune la dosarul cauzei documente scrise, în 3 exemplare.
5.
În continuare, acesta învederează faptul că nu are pregătire juridică, a formulat o cerere pentru asigurarea asistenței juridice în fața Curții Constituționale, dar persoana pe care a mandatat-o să îl reprezinte în fața instanței de contencios constituțional lipsește din țară.
6.
De asemenea, autorul excepției arată că
transpune în legislația națională Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, susținând că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, aspect ce determină aplicarea prevederilor directivei anterior menționate.
7.
Cu privire la prevederile legale criticate se arată că acestea nu transpun în mod corect dispozițiile Directivei 2012/29/UE, precitată, motiv pentru care încalcă
art. 20 ,
21
și
140 din Constituție
și
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens se arată că textele criticate limitează accesul la obținerea de compensații a persoanelor îndreptățite, ca urmare a reglementării prin legea criticată a unor condiții excesive, prin dispoziții legale neclare și ambigue. Se susține că, în aceste condiții, victimele prevăzute de
sunt în situația de a nu înțelege care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a obține despăgubirile reglementate prin legea anterior menționată, fiindu-le, astfel, încălcat accesul liber la justiție.
8.
Se mai susține că, așa fiind, interpretarea dispozițiilor legale criticate devine una arbitrară. Autorul precizează că a fost dat afară dintr-o sală de judecată când a spus că este creștin.
9.
Se mai arată că, de 20 de ani, puterea legislativă a neglijat să elaboreze normele de aplicare a
Legii nr. 211/2004 , aspect care presupune o vătămare secundară și repetată a victimelor infracțiunilor.
10.
Se mai susține că, distinct de ambiguitatea condițiilor de acces la despăgubiri, victimele nu beneficiază de asistență juridică gratuită, acesta constituind un alt aspect de natură să încalce accesul liber la justiție.
11.
Se susține, totodată, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 16 , creând o discriminare indirectă prin faptul că nu fac distincție între categoriile de victime.
12.
Se arată, de asemenea, că textele legale criticate încalcă principiul proporționalității și, prin urmare, dispozițiile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, prin impunerea unor condiții nejustificat de împovărătoare, așadar, disproporționate, pentru obținerea despăgubirilor; se susține că, în aceste condiții, victimele sunt descurajate să obțină despăgubiri din cauza complexității procedurilor.
13.
Se susține, totodată, că se încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție , textele legale criticate fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, neoferind victimelor o bază clară pentru a acționa.
14.
Nu în ultimul rând, se arată că din cuprinsul
lipsesc sancțiunile ce pot fi dispuse în privința funcționarilor publici, din toate categoriile (angajați ai poliției, judecători, procurori etc.), implicați în acordarea asistenței victimelor infracțiunilor.
15.
De asemenea, este invocată excepția nelegalității constituirii Curții Constituționale în cadrul unei unități militare/baze militare/cazărmi militare, întrucât
autorul susține că a fost întâmpinat de militari, la intrarea în instituție, în condițiile în care Curtea Constituțională este o instanță civilă. Întreabă ce caută poliția militară în cadrul unei instituții civile, care garantează respectarea Constituției.
16.
Totodată, este invocată nelegala compunere a Plenului Curții Constituționale, care este o instanță civilă, raportată la faptul că instanțele din Malta și din Franța au refuzat extrădarea prințului Paul, având în vedere că niște înalți magistrați nu au putut face dovada jurământului depus. Solicită să se depună la dosarul cauzei dovada faptului că judecătorii Curții Constituționale au depus jurământul de credință în ședință solemnă, conform procedurii.
17.
Precizează că a depus la dosarul cauzei un ghid practic pentru profesioniștii din domeniul justiției, elaborat de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), cu titlul „Drepturile victimelor infracțiunilor la reabilitare și compensare“.
18.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că se critică, pe de o parte, forma pretins eliptică a dispozițiilor legale criticate, iar, pe de altă parte, pentru că se solicită Curții Constituționale să se subroge în atribuțiile legiuitorului pentru a completa dispozițiile legale criticate în sensul celor arătate de autorul excepției. Se mai susține că excepțiile de neconstituționalitate sunt inadmisibile și pentru faptul că acestea sunt motivate doar într-o manieră formală. În acest sens se arată că textele de referință indicate de autorul excepției sunt unele generale.
19.
Referitor la excepțiile de nelegalitate invocate se arată că acestea trebuie respinse, ca inadmisibile, având în vedere că nu au legătură cu soluționarea fondului cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
20.
Prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 395/64/2020, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 22 alin. (1) , ale
art. 23 ,
24 ,
27
și
31 din Legea nr. 211/2004
privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Nicodim Eugen Lupea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei hotărâri pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni din cadrul Tribunalului Brașov.
21.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât nu prevăd dreptul tuturor persoanelor vătămate prin comiterea de infracțiuni de a beneficia de compensația financiară reglementată prin
Legea nr. 211/2004 . Se susține, de asemenea, că textele criticate contravin prevederilor Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, creând discriminări între victimele infracțiunilor, întrucât unora dintre victimele titulare ale drepturilor prevăzute prin
le sunt acordate compensații potrivit unor proceduri simplificate și rapide, la care uneori nu pot fi prezente din cauza costurilor deplasărilor. Se mai susține că Tribunalul Brașov nu a constituit de peste 15 ani această comisie, fiind formulate, cu privire la acest aspect, de către justițiabili, plângeri la Consiliul Superior al Magistraturii. Autorul arată, de asemenea, că, la data invocării excepției, avea aproximativ 10 dosare înregistrate pe numele său la Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni din cadrul Tribunalului Brașov, dosare care însă nu apar pe portalul instanțelor de judecată, motiv pentru care același autor apreciază procedura de soluționare a acestora ca fiind secretă; arată, totodată, că, în ipoteza reprezentării sau a asistării sale de către un avocat în cadrul procedurii reglementate prin
Legea nr. 211/2004 , sumele de bani obținute s-ar fi împărțit între el și acesta din urmă, potrivit contractului de asistență avocațială. Se apreciază faptul că nici alte tribunale nu au constituit comisii pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni, conform dispozițiilor
22.
Curtea de Apel Brașov - Secția civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textele criticate nu produc discriminare între posibilele victime ale unor infracțiuni și că toți cetățenii aflați în ipotezele normelor criticate au aceleași drepturi și obligații. Se arată, totodată, că instituirea unor cerințe de acordare a unor compensații financiare potrivit unor proceduri clar reglementate de actul normativ criticat nu îngrădește accesul liber la justiție și că orice persoană aflată în situația prevăzută de lege, victimă a unei infracțiuni de violență, se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Se mai susține că dreptul la apărare al victimei în procesul penal ori în cel de contencios administrativ și fiscal este garantat, aceasta putând fi asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu. Se susține, de asemenea, că dreptul de proprietate privată al părților nu este afectat prin introducerea prin lege a unor cerințe și proceduri de acordare a compensațiilor financiare. Totodată, se observă că dispozițiile legale criticate nu reglementează atribuții ale Avocatului Poporului, motiv pentru care prevederile
art. 59 din Constituție
nu sunt incidente în prezenta cauză. Se mai menționează că justiția se înfăptuiește în numele legii, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, și că cererile de acordare a compensațiilor reglementate prin textele criticate se soluționează de comisiile pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni, care judecă în complet format din doi judecători, iar hotărârea poate fi atacată la curtea de apel, procedură ce asigură, așadar, dublul grad de jurisdicție.
23.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
24.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
25.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
26.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 22 alin. (1) , ale
art. 23 ,
24 ,
27
și
31 din Legea nr. 211/2004
privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, care au următorul cuprins:
–
Articolul 21
alin. (1)
și
(2):
Compensația financiară se acordă, la cerere, în condițiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:
a)
persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la
art. 188
și
189 din Codul penal , o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la
art. 194 din Codul penal , o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la
art. 218
-
220 din Codul penal , o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la
art. 210
și
211 din Codul penal , o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență;
b)
soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute la
alin. (1) .
Compensația financiară se acordă victimelor prevăzute la
alin. (1)
dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României și victima este:
a)
cetățean român;
b)
cetățean străin ori apatrid care locuiește legal în România;
c)
cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracțiunii; sau
d)
cetățean străin sau apatrid cu reședința pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracțiunii.
–
Articolul 22
alin. (1):
Compensația financiară nu se acordă dacă:
a)
se stabilește că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condițiile
art. 44 din Codul penal ;
b)
victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracțional organizat;
c)
victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la
art. 21 alin. (1) ;
d)
instanța reține în favoarea făptuitorului circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la
art. 73 lit. a) din Codul penal , sau circumstanța atenuantă a provocării prevăzută la
art. 73 lit. b) din Codul penal .
–
Articolul 23
:
Compensația financiară se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii.
În cazul victimelor prevăzute la
art. 21 alin. (1) lit. b) , termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii.
Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție nu au obligația de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicție poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii.
–
Articolul 24
:
În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a)
victima a formulat cererea de compensație financiară în termen de un an, după caz:
1.
de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la
art. 16 alin. (1) lit. b)
-
d) din Codul de procedură penală
și a acordat despăgubiri civile ori încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la
art. 16 alin. (1) lit. f)
și
h) din Codul de procedură penală ;
2.
de la data la care procurorul a dispus clasarea, în cazurile prevăzute la
art. 16 alin. (1) lit. b) ,
c) ,
d) ,
f)
și
h) din Codul de procedură penală ;
b)
victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepția cazului în care s-a dispus clasarea potrivit dispozițiilor
art. 315 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală ;
c)
făptuitorul este insolvabil sau dispărut;
d)
victima nu a obținut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.
Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensație financiară, termenul de un an prevăzut la
alin. (1) lit. a)
se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
În cazul în care instanța a dispus disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală, termenul de un an prevăzut la
alin. (1) lit. a)
curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost admisă acțiunea civilă.
Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție nu au obligația prevăzută la
alin. (1) lit. b) .
–
Articolul 27
:
Compensația financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârșirea infracțiunii:
a)
în cazul victimelor prevăzute la
art. 21 alin. (1) lit. a):
1.
cheltuielile de spitalizare și alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;
2.
prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârșirea infracțiunii;
3.
câștigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârșirii infracțiunii;
b)
în cazul victimelor prevăzute la
art. 21 alin. (1) lit. b):
1.
cheltuielile de înmormântare;
2.
întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii.
Compensația financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la
alin. (1) lit. a) pct. 2
se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe țară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensație financiară.
Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile și indemnizația obținută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii se scad din cuantumul compensației financiare acordate de stat victimei.
–
Articolul 31
:
Cererea de compensație financiară și cererea privind acordarea unui avans din compensația financiară se soluționează în camera de consiliu, cu citarea victimei.
Participarea procurorului este obligatorie.
În vederea soluționării cererii, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente și să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluționarea cererii.
Soluționând cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor în complet format din doi judecători poate pronunța, prin hotărâre, una dintre următoarele soluții:
a)
admite cererea și stabilește cuantumul compensației financiare sau, după caz, al avansului din aceasta;
b)
respinge cererea dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensației financiare sau, după caz, a avansului din aceasta.
Hotărârea prin care s-a soluționat cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei.
Hotărârea poate fi atacată cu contestație la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
27.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 16
- Egalitatea în drepturi, ale
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 21
- Accesul liber la justiție, ale
art. 22
- Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale
art. 23
- Libertatea individuală, ale
art. 24
- Dreptul la apărare, ale
art. 42
- Interzicerea muncii forțate, ale
art. 44
- Dreptul de proprietate privată, ale
art. 52
- Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale
art. 58
referitoare la numirea și rolul Avocatului Poporului, ale
art. 59
privind exercitarea atribuțiilor Avocatului Poporului, ale
art. 124
- Înfăptuirea justiției, ale
art. 131
- Rolul Ministerului Public.
28.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia nu formulează reale critici de neconstituționalitate, ci exprimă nemulțumiri referitoare la modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale criticate de către instanțele judecătorești și, în mod special, de către Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni din cadrul Tribunalului Brașov. Astfel, autorul susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt aplicate discriminatoriu, întrucât nu toate victimele infracțiunilor care sunt titulare ale dreptului de a obține compensații financiare pot fi prezente în cadrul procedurilor reglementate prin
Legea nr. 211/2004 , precum și lipsa celerității în soluționarea cauzelor de către comisia anterior menționată.
29.
Or, aspectele mai sus invocate constituie chestiuni de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate, atribuție ce aparține exclusiv organelor judiciare, excedând competenței Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“.
30.
Pentru aceste motive, prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.
31.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d) și
al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 22 alin. (1) , ale
art. 23 ,
24 ,
27
și
31 din Legea nr. 211/2004
privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, excepție ridicată de Nicodim Eugen Lupea în Dosarul nr. 395/64/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.