Decizia nr. 578/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ștefan Duțu în Dosarul nr. 2.855/312/2017 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.310D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.589D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Vasilică Ruxanda în Dosarul nr. 8.429/314/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.589D/2020 la Dosarul nr. 1.310D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că în jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Decizia civilă nr. 356 din 20 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.855/312/2017, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Ștefan Duțu în cadrul soluționării recursului formulat într-o cauză având ca obiect partaj judiciar.

8.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.429/314/2014, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Vasilică Ruxanda în cadrul soluționării recursului formulat într-o cauză având ca obiect partaj judiciar.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că excluderea cererilor de partaj din sfera acțiunilor ce pot fi atacate cu recurs este discriminatorie, deoarece și aceste cereri sunt evaluabile în bani, iar prin sintagma „hotărârea de partaj este supusă numai apelului“, cuprinsă în dispozițiile legale criticate, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în ceea ce privește accesul la această cale extraordinară de atac, care este parte componentă a dreptului la un proces echitabil, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 16 alin. (1)

și ale

art. 21 alin. (3) din Constituție . De asemenea, se susține că înlăturarea căii de atac a recursului în materia partajului de bunuri comune încalcă și dreptul de proprietate privată.

10.

În susținerea excepției sunt invocate și considerentele care au stat la baza

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , prin care s-a constatat neconstituționalitatea excluderii cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv de la calea de atac a recursului, precum și modificările referitoare la hotărârile supuse recursului aduse prin

Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

11.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispozițiile

art. 995 alin. (3) , respectiv ale

art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă . În realitate, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile

art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(3) Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra cererii principale. Același este și termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluția dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la

art. 988

nu poate fi cenzurată pe calea recursului.“

16.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în

art. 16

- Egalitatea în drepturi, în

art. 21

- Accesul liber la justiție și în

art. 44

- Dreptul de proprietate privată astfel cum se interpretează potrivit

art. 20 din Constituție

și prin prisma

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și a

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai fost analizate din perspectiva unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.

18.

Prin

Decizia nr. 515 din 3 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1273 din 29 decembrie 2022, paragrafele 26-35, Curtea a reținut că în materia partajului judiciar legiuitorul a stabilit dublul grad de jurisdicție, respectiv fond și apel. Întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoanele în cauză beneficiază de o examinare în fond a cauzei lor atât în fața judecătoriei, cât și a tribunalului.

19.

Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că principiul triplului grad de jurisdicție nu este un principiu constituțional, care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicție.

Legea fundamentală

nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, iar, potrivit

art. 126 alin. (2)

coroborat cu

art. 129 din Constituție , stabilirea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului ( Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 15).

20.

Curtea a mai statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Hotărârea din 26 ianuarie 2006 , pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în

Legea fundamentală

nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea, în fiecare cauză, a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit

art. 129 din Constituție , căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii.

Legea fundamentală

nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

21.

Totodată, Curtea a observat că textul de lege criticat permite exercitarea căii ordinare de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță, astfel încât este asigurat în această procedură specială controlul judiciar, sub forma unei căi de atac devolutive care, potrivit

art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă , provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea dreptului de acces la justiție, a dreptului la un proces echitabil și nici a dreptului la apărare.

22.

Cu privire la invocarea

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea a reținut că prin decizia amintită a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, este neconstituțională. Sintagma menționată viza imposibilitatea introducerii căii de atac a recursului în procesele al căror obiect îl constituiau astfel de cereri, iar instanța constituțională a constatat existența unei discriminări pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane, mai exact a acelora care au formulat cereri evaluabile în bani.

23.

În urma pronunțării acestei decizii, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani, justițiabilul are acces la calea de atac a recursului. Astfel, rațiunea adoptării unei asemenea soluții prin decizia antereferită a fost aceea de a deschide accesul la calea de atac extraordinară a recursului pentru cererile evaluabile în bani, indiferent de valoarea lor, neputând exista cauze mai importante și mai puțin importante în funcție de acest criteriu (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 389 din 18 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 28 august 2020, paragraful 29).

24.

Faptul că hotărârea pronunțată în procedura partajului judiciar nu poate fi supusă recursului nu rezultă în mod direct din fixarea unei condiții valorice în acest sens, ci din faptul că aceasta este pronunțată într-o procedură specială, într-o materie în care legiuitorul, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 24). Împrejurarea că în anumite materii, expres stabilite de lege, nu este reglementat și al treilea grad de jurisdicție, respectiv recursul, drept cale extraordinară de atac nu poate echivala cu lipsa accesului la justiție, garantat de

art. 21 din Legea fundamentală .

25.

Prin urmare, considerentele de principiu ale

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 , precitată, nu pot fi aplicate mutatis mutandis în cauza de față.

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27.

Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici încălcarea

art. 44 din Constituție .

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Duțu în Dosarul nr. 2.855/312/2017 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și de Vasilică Ruxanda în Dosarul nr. 8.429/314/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.