Decizia nr. 527/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (1) și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și a Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia-Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 alin. (6)
și ale
art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 4 alin. (1)
și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și a
Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost ridicată de Ștefan Chiru în Dosarul nr. 13.555/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.046D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că susținerile autorului excepției vizează modul de interpretare de către casa de pensii a dispozițiilor de lege criticate. Cât privește
Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arată că aceasta nu poate face obiectul controlului exercitat de instanța de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 13.555/3/2020, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 alin. (6)
și ale
art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 4 alin. (1)
și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și a
Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost ridicată de Ștefan Chiru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind recalcularea pensiei.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia începe prin invocarea celor reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016 , paragraful 32, cu privire la împrejurările în care intervine aplicabilitatea salariului minim pe țară. Arată că, în situația sa, casa de pensii nu a prezentat nicio dovadă că fostul angajator ar fi stabilit și achitat polițiștilor activi salariul de funcție, fără sporuri și adaosuri (sume compensatorii tranzitorii) incluse în salariul de funcție, cel puțin egal cu 1.450 lei, începând cu data de 1 februarie 2017. De asemenea, casa de pensii nu a făcut nici dovada materială că ar fi comunicat polițiștilor activi, începând cu data de 1 februarie 2017, acte de stabilire a salariului de funcție cel puțin la nivelul de 1.450 lei.
6.
Privitor la lipsa unei baze legale pentru a se reține că sumele compensatorii tranzitorii incluse în salariul de funcție al polițiștilor activi au devenit parte a cuantumului salariului de funcție și drept fundamental, protejat de
art. 41 din Constituție
în componenta privind salariul minim garantat, autorul excepției arată că
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
a interzis explicit ca mutarea sumelor compensatorii tranzitorii din salariul funcției de bază în salariul de funcție să fie considerată creștere salarială, deci creștere a salariului de funcție. Niciuna dintre normele tranzitorii ulterioare nu confirmă teoria că sumele compensatorii tranzitorii ar fi devenit parte a cuantumului salariului de funcție. Mai mult, în condițiile în care existau aceste sume compensatorii tranzitorii,
legile-cadru de salarizare nr. 284/2010
și
nr. 153/2017
le-au ignorat la reglementarea salariului de funcție, prezentându-l ca un element simplu, calculat cu înmulțirea unui coeficient de funcție cu o valoare de referință.
7.
Interdicția prevăzută de
art. 5 din Legea nr. 285/2010
ca sumele tranzitorii să fie considerate creștere a salariului de funcție este conformă de altfel și cu principiile enunțate în
deciziile Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006 ,
nr. 693 din 17 octombrie 2006 , și
nr. 667 din 9 noiembrie 2016
care au distins între salariul de bază ca drept fundamental și drepturile secundare salariului de funcție (sporurile sau alte suplimente).
8.
Prin absurd, dacă aceste sporuri și sume compensatorii s-ar fi contopit cu salariul de funcție, devenind parte a acestuia, ele ar fi condus, firesc, atât la creșterea salariului de funcție ca element distinct și principal al salariului lunar, cât și la creșterea tuturor sporurilor și suplimentelor care se calculează procentual din valoarea salariului de funcție, rezultat care ar fi încălcat scopul avut în vedere de legiuitor, de menținere a veniturilor din luna decembrie 2009, nu de creștere a acestora.
9.
Totodată, dacă sporurile și sumele compensatorii incluse în salariul de bază/de funcție s-ar fi contopit cu salariul de bază/salariul de funcție, ar fi dispărut orice posibilitate ulterioară de monitorizare și evidențiere tehnico-contabilă a acestora de către structurile de gestiune a resurselor umane și financiare ale Ministerului Afacerilor Interne.
10.
Teza greșită potrivit căreia drepturile secundare reprezentând sumele compensatorii tranzitorii ar fi devenit la un moment dat parte a cuantumului salariului de bază/de funcție și drept fundamental a fost reținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție în
Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016 , dar această decizie a fost desființată prin
Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 4 februarie 2020 . Interpretarea Curții Constituționale în privința sporului de doctorat orientează și interpretarea ce trebuie dată tuturor fostelor sporuri/sume compensatorii din salariul de funcție al polițiștilor.
11.
Autorul excepției mai precizează că teoria casei de pensii potrivit căreia sumele compensatorii nu puteau fi eliminate din salariul de funcție nu are nicio legătură cu cadrul procesual, astfel cum a fost fixat prin pretențiile sale. Ceea ce a arătat autorul excepției este doar faptul că, după 1 februarie 2017, sporurile/sumele tranzitorii nu mai puteau fi adăugate la salariul de funcție.
12.
Autorul excepției susține și că sumele compensatorii din salariul de funcție au devenit pentru casa de pensii un instrument folosit fie în scopul ilicit de a eluda creșterea cheltuielilor cu polițiștii activi, fie în scopul de a eluda stabilirea corectă a dreptului la pensie. Casa de pensii a creat un nou element salarial, „sume compensatorii“, care să acopere diferența până la 1.450 de lei, fapt ce este neconstituțional și nelegal.
13.
De asemenea, autorul excepției consideră că hotărârile judecătorești nefavorabile privind calculul pensiilor s-au dat cu încălcarea celor reținute de Curtea Constituțională prin
deciziile nr. 108 din 14 februarie 2006 ,
nr. 693 din 17 octombrie 2006 ,
nr. 667 din 9 noiembrie 2016 ,
nr. 707 din 29 noiembrie 2016
și
nr. 51 din 4 februarie 2020 .
14.
Pentru argumentele mai sus arătate, autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate, precum și
Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept contravin prevederilor
art. 1 alin. (4) , ale
art. 61 alin. (1) , ale
art. 108
și
115 , ale
art. 142 alin. (1)
și ale
art. 147 alin. (4) din Constituție .
15.
Autorul excepției mai arată că există o divergență între interpretarea dată prin
Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020
de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și de către instanțele de judecată a dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate și interpretarea pe care instanța de contencios constituțional a dat-o acelorași texte de lege în jurisprudența sa. Prin interpretarea dată, instanța supremă și celelalte instanțe de judecată nu doar că au procedat la o modificare a opțiunii legiuitorului, dar s-au substituit și instanței de contencios constituțional, cu încălcarea prevederilor
art. 142 alin. (1) din Constituție , care consacră rolul Curții Constituționale de garant suprem al
Constituției .
16.
Reclamantul a arătat că, deși
Hotărârea Guvernului nr. 1/2017
pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată a stipulat în mod clar și concis că salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 1.450 lei nu conține sporuri și alte adaosuri, instanța supremă și pârâta au motivat că în salariul de funcție al autorului excepției au fost introduse și alte sporuri și adaosuri. Contrar celor dispuse de Guvernul României, atât instanța supremă, cât și instanțele judecătorești au decis că la stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată în cazul polițiștilor/militarilor se iau în calcul la salariul de funcție și sporurile și adaosurile salariale, multe dintre acestea nemaiavând o consacrare legislativă, cu toate că Guvernul a hotărât că astfel de sporuri și adaosuri salariale nu sunt luate în calcul la stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată.
17.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale arată că
Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectă limitele competențelor instanței supreme, iar dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, problema pusă în discuție ținând de interpretarea acestora.
18.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
19.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât simpla enumerare a prevederilor constituționale pretins a fi încălcate nu echivalează cu motivarea excepției.
20.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
21.
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
22.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 30 alin. (6)
și ale
art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, ale
art. 4 alin. (1)
și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum și
Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2020.
23.
Curtea observă că dispozițiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare. Astfel,
Legea-cadru nr. 330/2009
și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
au fost abrogate prin
art. 39 lit. w)
și
x) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, iar
a fost abrogată prin
art. 44 pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere însă cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, care au următorul conținut:
–
Articolul 30
alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009 : „Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.“;
–
Articolul 48
alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 : „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: (...) 9.
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 353/2003 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 1, 25, 29 alin. (2) și (3), art. 37, 38, 52, 55-58, pct. 1 al notei la anexa nr. 1, pct. 3 al anexei nr. 4, pct. 2 și 3 ale anexei nr. 5.“;
–
Articolul 4
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 : „(1) Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la
art. 2 alin. (1)
și
(3) din Legea-cadru nr. 330/2009
va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.“;
–
Articolul 6
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 : „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu
Legea-cadru nr. 330/2009
și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.“;
–
Articolul 1
alin. (5) din Legea nr. 285/2010 : „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în
Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“
24.
Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate, precum și
Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt contrare prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (4)
privind separația puterilor în stat, ale
art. 61 alin. (1)
privind rolul Parlamentului, ale
art. 108
privind actele Guvernului, ale
art. 115
referitor la delegarea legislativă, ale
art. 142 alin. (1)
privind structura Curții Constituționale și ale
art. 147 alin. (4)
privind deciziile Curții Constituționale.
25.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia formulează o serie de critici privind dispozițiile
art. 30 alin. (6) , ale
art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 , ale
art. 4 alin. (1)
și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 . În esență, aceste critici privesc nerespectarea de către casa de pensii și unele instanțe de judecată a legislației în materie și a jurisprudenței Curții Constituționale.
26.
Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepției nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci pun în discuție modul de interpretare și aplicare a legii de către casa de pensii, care revin controlului exclusiv al instanțelor de judecată și excedează Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege mai sus arătate este inadmisibilă.
27.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a
Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că autorul excepției nu critică constituționalitatea unor dispoziții legale în interpretarea dată de instanța supremă, ci însăși decizia. În jurisprudența sa, a statuat de principiu că o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii nu poate constitui eo ipso obiect al excepției de neconstituționalitate, fiind, din această perspectivă, inadmisibilă, deoarece instanța de contencios constituțional, în acord cu prevederile
art. 146 din Legea fundamentală , nu are competența să cenzureze constituționalitatea hotărârilor judecătorești, indiferent că sunt pronunțate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării și aplicării unitare a legii (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Curtea apreciază că, mutatis mutandi, aceste considerente sunt aplicabile și în prezenta cauză.
28.
De altfel, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat cu privire la aplicarea prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 1/2017
pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată,
Hotărârii Guvernului nr. 846/2017
pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și a
Hotărârii Guvernului nr. 937/2018
pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în situația polițiștilor, dispoziții care, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nu ar fi putut constitui obiect al controlului de constituționalitate, întrucât nu sunt dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță a Guvernului.
29.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 alin. (6)
și ale
art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 4 alin. (1)
și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și a
Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Ștefan Chiru în Dosarul nr. 13.555/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.