Decizia nr. 29/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 15.169/245/2019 al Judecătoriei Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 493D/2020.

2.

La apelul nominal lipsește partea, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 288 din 9 iunie 2020

și

nr. 253 din 5 mai 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 14 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.169/245/2019, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză penală având ca obiect trimiterea în judecată a unui funcționar bancar pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de dispozițiile

art. 327 din Codul penal .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească, autoare a acesteia, susține, în esență, că dispozițiile

art. 175 alin. (2) din Codul penal , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, încalcă prevederile constituționale referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor și la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, întrucât dispozitivul deciziei menționate nu face distincție între funcționarii bancari cu funcții de conducere sau care fac parte din organele de conducere, pe de o parte, și cei cu funcții de execuție, pe de altă parte. Arată că, în considerentele

Deciziei nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, la punctul XIV, au fost analizate pe larg condițiile legale pentru ca o persoană să poată fi calificată ca funcționar public în sensul dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal , respectiv: a) persoana să exercite un serviciu de interes public (condiție comună) și b) persoana să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice (condiție alternativă). Analizând prima condiție, Înalta Curte a stabilit că, pe baza naturii activității desfășurate, se desprinde concluzia că banca (instituția de credit) cu capital integral privat reprezintă o persoană juridică abilitată să exercite un serviciu de interes public, fiind îndeplinită această primă condiție. În ceea ce privește a doua condiție, instanța supremă a făcut o amplă analiză, în cuprinsul căreia a concluzionat că Banca Națională a României reprezintă o autoritate publică, în sensul dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal , putând exercita controlul sau supravegherea cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public. În ceea ce privește cealaltă condiție alternativă, constând în învestirea funcționarului bancar de către Banca Națională a României sau exercitarea de către funcționarul bancar a serviciului public sub controlul ori supravegherea Băncii Naționale a României, Înalta Curte a stabilit că funcționarul bancar, angajat al unei bănci (instituție de credit) cu capital integral privat, nu îndeplinește condiția de a fi învestit de autoritățile publice pentru exercitarea unui serviciu de interes public, dar activitatea desfășurată de acesta este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public, fiind invocate mai multe dispoziții legale care concretizează controlul ori supravegherea autorității publice, respectiv al/a Băncii Naționale a României. Consideră că, prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a extins aplicarea dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal

la o categorie de persoane care nu se încadrează în acest text de lege, respectiv la funcționarii bancari cu funcții de execuție, nefiind îndeplinită condiția ca funcționarul bancar cu funcție de execuție să fie sub controlul și supravegherea unei autorități publice, în speță, ale Băncii Naționale a României, întrucât nu există dispoziții legale care să prevadă controlul sau supravegherea acestora de către Banca Națională a României. Invocă inclusiv considerentele cuprinse în paragrafele 19-21 din

Decizia Curții Constituționale nr. 781 din 5 decembrie 2017 , decizie de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal . Arată că, potrivit prevederilor

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , infracțiunile se reglementează doar prin lege organică, astfel că nu ar fi posibil, pe cale de interpretare jurisdicțională, aparținând chiar Înaltei Curți de Casație și Justiție, să se extindă aplicarea unui text de lege la situații care nu se încadrează în acea normă juridică, întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat. Invocă, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009 , prin care s-a reținut că puterea judecătorească nu poate crea norme juridice, prerogativă ce aparține Parlamentului și, în anumite situații strict delimitate de Constituție, Guvernului. De asemenea, invocă și

Decizia Curții Constituționale nr. 818 din 3 iulie 2008 . Apreciază că, prin interpretarea extensivă dată de instanța supremă prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , se instituie practic o normă juridică nouă, cu putere de lege organică, întrucât reprezintă o normă cu care se completează alte texte care incriminează infracțiuni, fiind încălcat, în acest mod, principiul separației puterilor în stat.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 175 alin. (2) din Codul penal , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 11 iulie 2017. Dispozițiile

art. 175 alin. (2) din Codul penal

au următorul cuprins: „De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.“ Prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că „în sensul legii penale, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal “.

10.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, instanța judecătorească, autoare a excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

referitor la principiul separației și echilibrului puterilor și ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora.

11.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 175 alin. (2) din Codul penal , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile

art. 1 alin. (4) din Constituție

- invocate și în prezenta cauză - și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 253 din 5 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 26 august 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pentru argumentele reținute în paragrafele 22-31 din decizia menționată.

12.

Analizând problema calificării funcționarului bancar ca fiind funcționar public conform dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal , prin

Decizia nr. 253 din 5 mai 2022 , precitată, Curtea a observat că, pentru ca un organ să poată fi considerat o autoritate publică trebuie îndeplinite două elemente: pe de o parte, acel organ trebuie să exercite prerogative de putere publică, iar, pe de altă parte, interesul urmărit a fi satisfăcut să fie un interes public. În ceea ce privește noțiunea de putere publică, potrivit prevederilor

art. 5 lit. jj) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, regimul de putere publică reprezintă ansamblul prerogativelor și constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării atribuțiilor autorităților și instituțiilor administrației publice și care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public. Totodată, Curtea a reținut că noțiunea de putere publică desemnează drepturile (prerogativele) speciale, exorbitante, de care dispune orice autoritate a administrației publice și, implicit, orice autoritate publică, în vederea exercitării atribuțiilor sale și pentru satisfacerea interesului public, care, în cazul unui conflict cu interesul particular, trebuie să se impună. În baza prerogativelor de putere publică de care dispun, măsurile luate de aceste autorități se aplică direct, iar în cazul în care nu sunt respectate beneficiază de forța de constrângere a statului. Totodată, s-a arătat că noțiunea de interes public desemnează necesitățile materiale și spirituale ale cetățenilor, la un moment dat.

13.

Din această perspectivă, prin

Decizia nr. 253 din 5 mai 2022 , precitată, Curtea a observat, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, că întreaga activitate a Băncii Naționale a României, în prezent, este reglementată prin legi organice, respectiv

Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 227/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007,

Legea nr. 312/2015

privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 1 decembrie 2015.

Legea nr. 312/2015

a transpus Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, consacrând expres împrejurarea că Banca Națională a României este autoritate de rezoluție pentru instituțiile de credit. Or, conform art. 3 alin. (2) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului, autoritatea de rezoluție este o autoritate publică administrativă sau o autoritate învestită cu competențe administrative publice. În art. 3 alin. (3) al aceluiași act normativ sunt enumerate autoritățile care pot fi desemnate ca autorități de rezoluție, printre acestea regăsindu-se băncile centrale. Prin

Legea nr. 312/2015

a fost desemnată autoritate de rezoluție pentru instituțiile de credit, persoane juridice române, Banca Națională a României. Totodată, potrivit

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , „Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013“. Conform

art. 153 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , instituțiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României situațiile lor financiare, precum și alte date și informații cerute la termenele și în forma stabilite prin reglementări și instrucțiuni de către aceasta, în calitate de autoritate de supraveghere.

14.

De asemenea, prin

Decizia nr. 253 din 5 mai 2022 , Curtea a constatat, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că banca (instituția de credit) cu capital integral privat desfășoară o activitate de interes public, și anume activitatea bancară, ce este definită în cuprinsul dispozițiilor

art. 7 alin. (1) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

ca fiind „atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu“. Natura activității desfășurate de băncile (instituțiile de credit) cu capital integral privat depășește sfera interesului particular și se situează în sfera interesului public, acestea fiind incluse în cadrul persoanelor juridice care exercită un serviciu de interes public. Recunoașterea băncilor ca entități de interes public a fost consacrată legislativ prin

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, art. 34 alin. (2) incluzând, în forma actuală, în această categorie și instituțiile de credit: „în înțelesul prezentei legi, prin persoane juridice de interes public se înțelege: (...) instituțiile de credit (...)“. În consecință, pe baza naturii activității desfășurate, se desprinde concluzia că banca (instituția de credit) cu capital integral privat reprezintă o persoană juridică abilitată să exercite un serviciu de interes public.

15.

Având în vedere aceste aspecte, prin

Decizia nr. 253 din 5 mai 2022 , Curtea a constatat că Banca Națională a României constituie o autoritate publică și, în consecință, poate exercita controlul/supravegherea la care se referă dispozițiile

art. 175 alin. (2) din Codul penal

cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public. De altfel, Curtea, prin

Decizia nr. 781 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 28 februarie 2018, a constatat că noțiunea de autoritate publică este definită de dispozițiile interpretative ale

art. 240 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care vizează condițiile răspunderii penale a persoanei juridice, răspundere reglementată în

art. 135 din Codul penal . Așadar, prin sintagma „autorități publice“ se înțelege totalitatea formelor structurale chemate să exercite prerogative de putere publică atât la nivelul statului, cât și la nivelul comunităților locale. Curtea a reținut că în acest sens sunt și

Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014, și

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care aceasta a stabilit că expertul tehnic judiciar și, respectiv, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, sunt funcționari publici, în accepțiunea dispozițiilor

art. 175 alin. (2) din Codul penal .

16.

Astfel, prin

Decizia nr. 253 din 5 mai 2022 , Curtea a constatat că dispozițiile

art. 175 alin. (2) din Codul penal

nu sunt confuze, imprecise și imprevizibile, chiar dacă nu prevăd expres categoriile profesionale vizate, întrucât îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege criticat trebuie analizată pentru fiecare categorie profesională în concret, pornind de la normele speciale care îi reglementează statutul. Dispozițiile de lege criticate nu au o formulare neclară, ambiguă și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate ale legii. În plus, destinatarii textului de lege criticat sunt persoane avizate și diligente, care au obligația să rămână la curent cu normele legale în materie.

17.

În același sens este și

Decizia nr. 661 din 29 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 29 ianuarie 2020.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 15.169/245/2019 al Judecătoriei Iași - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 175 alin. (2) din Codul penal , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.