Decizia nr. 519/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia-Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Robert Tibor Ecsedi în Dosarul nr. 319/108/2020 al Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.622D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.673D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Stelian Mihai Criste și alții în Dosarul nr. 320/108/2020 al Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.673D/2020 la Dosarul nr. 1.622D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 319/108/2020, și prin Încheierea din 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 320/108/2020, Tribunalul Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Robert Tibor Ecsedi, respectiv de Stelian Mihai Criste și alții, în cadrul unor cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate din justiție.

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , ale

art. 11 alin. (1) , ale

art. 16 alin. (1) , ale

art. 20 alin. (1) , ale

art. 21 alin. (1) , precum și prevederilor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

9.

În acest sens, arată că, deși potrivit Deciziei nr. 119/BRU din 5 decembrie 2019 emise de președintele Curții de Apel Oradea ar fi trebuit să beneficieze de plata efectivă a drepturilor salariale calculate ca urmare a aplicării valorii de referință sectorială 484,18 lei începând cu data de 1 ianuarie 2018, acest lucru nu s-a întâmplat din cauza dispozițiilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 , deși pentru alți colegi drepturile salariale au fost calculate în raport cu valoarea de referință mai sus arătată.

10.

Autorii excepției arată că după data de 1 ianuarie 2018 ar fi trebuit să beneficieze de mai multe majorări salariale ca urmare a modificării valorii de referință sectorială, dar întrucât salariile de bază calculate ca urmare a aplicării acestora ar fi depășit salariul de bază pentru anul 2022, aceste drepturi salariale au fost plafonate. Cu toate acestea, altor colegi, care nu au depășit salariul de bază pentru anul 2022, salariile le-au fost calculate în raport cu valoarea de referință de 484,18 lei.

11.

În susținerea criticilor de neconstituționalitate, autorii excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională cu privire la principiul egalității în fața legii prin

Decizia nr. 192 din 31 martie 2005 .

12.

Tribunalul Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

13.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziții potrivit cărora: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“

17.

Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

art. 1 alin. (5)

privind obligația respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 11 alin. (1)

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 20 alin. (1)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și

art. 21 alin. (1)

privind dreptul de acces liber la justiție. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, respingând critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 16 din Constituție , Curtea a statuat că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la

Legea-cadru nr. 153/2017 , și anume acela de eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

19.

Curtea a reiterat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului.

Constituția

prevede în

art. 41 alin. (2) , printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).

20.

De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017,

Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și

Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.

21.

Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul

art. 53 din Constituție , ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

22.

De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare

art. 16 alin. (1) din Constituție .

23.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Cât privește criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile

art. 21 din Constituție

și

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea apreciază că prin conținutul acestora referitor la dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză. De altfel, Curtea observă că autorii excepției nu motivează în ce fel aceste prevederi constituționale și convenționale sunt înfrânte de dispozițiile de lege criticate.

25.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Robert Tibor Ecsedi și, respectiv, de Stelian Mihai Criste și alții în dosarele nr. 319/108/2020 și nr. 320/108/2020 ale Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 octombrie 2024.