Decizia nr. 543/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 38/2003 30 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
- Legea nr. 285/2010 28 decembrie 2010 (prevederi anume) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Daniel Chira și Tudor Sorin Opaschi, și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.200D/2022.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.300D/2022 și, respectiv, nr. 2.337D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și, respectiv, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , ridicate de același autor - Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, - în numele și pentru membrii de sindicat George Enache, Marian Gherghisan și Ionela Ignat și, respectiv, Marian Sora.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, președintele Curții pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.300D/2022 și nr. 2.337D/2022 la Dosarul nr. 2.200D/2022, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate. Cu privire la dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției, deoarece textul criticat era abrogat în perioada pentru care reclamanții pretind sporurile aflate în litigiu. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , apreciază că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate exprimă opțiunea legiuitorului în materia stabilirii drepturilor salariale ale personalului plătit din fondurile publice, materie ce nu aparține domeniului de legiferare prin lege organică. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul critică, în realitate, o omisiune legislativă, și anume neincluderea unei anumite categorii de funcționari publici în ipoteza normei, și nu ceea ce textul conține. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , susține că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în considerarea
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 , prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestor prevederi legale. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât critica formulată vizează modalități de interpretare și aplicare a normei în discuție, asupra cărora Curtea Constituțională nu are competență de soluționare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 26 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 16.379/3/2020, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
8.
Prin Decizia civilă nr. 972 din 22 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 14.660/3/2019, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 14 alin. (1)
și (5) și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
9.
Prin Încheierea din 14 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 16.367/3/2020, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
10.
Excepțiile au fost ridicate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru unii membri de sindicat, în cauze având ca obiect drepturi salariale.
11.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia critică, în esență, faptul că dispozițiile legale, prin modul imprecis și neclar de redactare, permit ordonatorilor principali sau secundari de credite să stabilească în concret dimensiunea drepturilor salariale, într-un mod netransparent, imprevizibil și discriminatoriu, prin acte infralegale care depășesc cadrul legal și constituțional. Or, nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului țin de statutul acestei profesii, care, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , trebuie să fie reglementat prin lege organică. Însă prin ordine ale ministrului de interne sau alte acte emise la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, aprobate prin note-raport clasificate ca secrete, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 , ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare față de cele stabilite prin lege. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deși normele care reglementează această modalitate de calcul trebuie să fie caracterizate de stabilitate și previzibilitate. Se mai susține că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată prin raportare la o eventuală diferențiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfășurată, întrucât
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
stabilește sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.
12.
În legătură cu dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , se arată că aceste prevederi legale nu fac nicio referire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensațiile și alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege ( Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice). Este cazul compensației de pericol deosebit, prevăzută pentru polițiști, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu exista nicio prevedere legală care să blocheze acordarea acesteia. Compensația de pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislația de salarizare aplicabilă în 2010 și nu trebuie să se confunde suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2011, între care sporul de pericol deosebit prevăzut de
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , cu compensația de pericol deosebit introdusă prin
art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 . Aceasta, într-adevăr, face parte din salariul de funcție tocmai ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe țară. Așadar, construcția salariului de funcție și înghețarea acestuia în perioada de aplicare a
Legii-cadru nr. 284/2010
nu se confundă cu sporurile/compensațiile prevăzute de acest act normativ și care ar fi trebuit aplicate începând cu 1 ianuarie 2011.
13.
Prevederile
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
sunt discriminatorii, întrucât nu conțin în enumerare și funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Criteriul temporal al unor legi care nu s-au aplicat decât parțial, limitând unele drepturi salariale, sau acela al unor reglementări diferite în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, încalcă principiul egalității în drepturi, al echității, al egalității de tratament și al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcție și sporurile, iar altora nu, în condițiile în care cei cărora nu li se aplică au și coeficienții mai mici.
14.
Prevederile
art. 14 alin. (1) , în ceea ce privește sintagma „de până la“, și cele ale
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale pentru aceleași motive pentru care sunt contrare
Constituției
și prevederile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 . Astfel, începând cu
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituționale. De altfel, prin
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
sunt neconstituționale. În final, se solicită Curții Constituționale să înlăture „dispozițiile neconstituționale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influență asupra salarizării polițiștilor“.
15.
Referitor la
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De exemplu, printr-un ordin clasificat, emis de ministru, s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaților din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajații din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiați față de angajații din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sau al inspectoratelor de poliție județene care desfășoară aceeași activitate și care, astfel, sunt discriminați. Cu alte cuvinte, pentru aceleași condiții de muncă se stabilesc salarii diferențiate.
16.
Aceleași prevederi mai sus menționate sunt contrare standardelor de calitate a legii, în contextul în care acest text legal stabilește o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituții publice. Dar, potrivit
art. 7 din Legea nr. 218/2002
privind organizarea și funcționarea Poliției Române și
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001
privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră reprezintă instituții publice și, ca atare, angajații acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Din cauza neclarității acestui text de lege, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaților celor două instituții publice anterior evocate. Cu toate acestea, chiar dacă aceștia ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare față de angajații din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unui criteriu obiectiv al diferențierii. În structurile polițienești, funcțiile în care se încadrează polițiștii sunt diferențiate după eșalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferențiere.
17.
În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul respectării obligatorii a legilor și se subliniază că previzibilitatea normativă este baza securității juridice, definită, la rândul ei, ca principiu și exigență a ordinii juridice, condiție a stabilității economice și sociale. Atât soluțiile judiciare pronunțate de instanțe, cât și administrația publică efectivă se încadrează conceptual în principiul determinat al previzibilității.
18.
Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.200D/2022, și Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.300D/2024, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
19.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.337D/2022, nu și-a exprimat opinia, considerând, contrar prevederilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , că exprimarea opiniei instanței judecătorești de sesizare este obligatorie doar în cazul invocării din oficiu a excepției de neconstituționalitate.
20.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
21.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
22.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
23.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Textele legale criticate au următorul conținut normativ:
–
Articolul 21
alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003:
Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază. [...]
Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
–
Articolul 1
alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în
Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“;
–
Articolul 38
alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia;
–
Articolul 14
alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017:
(1)
Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/ actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază. [...]
(5)
Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.
–
Articolul 23
din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.“
24.
În ceea ce privește dinamica legislativă a textelor de lege criticate, Curtea observă că prevederile
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin
art. 48 alin. (1) pct. 9 din capitolul VI din partea a III-a
a
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
a fost abrogat la 1 iulie 2017 prin
art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017 . În ceea ce privește dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea reține că acestea au fost constatate ca fiind neconstituționale prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, iar ulterior au fost modificate prin
art. LVII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022
privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022. Având însă în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională este legal sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor în redactarea criticată, dacă acestea continuă să producă efecte juridice, chiar și după abrogarea lor, în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.
25.
Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 14 alin. (1)
și (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 , și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
26.
Textele din
Constituție
invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt
art. 1 alin. (4)
și
(5)
privind principiul separației puterilor în stat și al legalității,
art. 16
- Egalitatea în drepturi,
art. 31
- Dreptul la informare și
art. 73 alin. (3) lit. j)
referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici. De asemenea, sunt invocate dispozițiile
art. 23 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului , potrivit cărora „Toți oamenii, fără nicio discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.“
27.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate, formulate de același autor - Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru unii membri de sindicat.
28.
Astfel, prin
Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 21 decembrie 2023, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 14 alin. (5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 .
29.
Pentru a ajunge la această soluție, Curtea s-a raportat la considerentele expuse în jurisprudența sa în materie ( Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, și
Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023) prin care a analizat, prin raportare la critici similare, constituționalitatea dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Cu acel prilej, Curtea, examinând sfera de aplicare, natura juridică și dinamica legislativă ale dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , a reținut că acestea reglementau sporul de până la 30% din salariul de bază al unor polițiști, în funcție de tipul de activitate desfășurată, și că, prin diferite acte normative succesive adoptate în materia salarizării, acest spor s-a menținut până în prezent, prin
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , sub denumirea de compensație de risc/pericol deosebit. Cât privește
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , Curtea a reținut că acest text cuprinde norme de implementare pentru punerea efectivă în aplicare a
alin. (1) al art. 21
și că acesta își găsește în prezent corespondentul în
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
(paragrafele 33-41 din
Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , precitată).
30.
În acest context, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , întrucât a fost greșit sesizată de instanțele judecătorești, având în vedere că obiectul tuturor acțiunilor în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate vizau acordarea sporului începând cu momente ulterioare intervalului în care aceste prevederi erau aplicabile. Practic, dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
nu aveau legătură cu cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care excepția a fost ridicată. Aspectul că unele soluții legislative au fost preluate succesiv în legislația ulterioară nu determină aplicarea actului normativ primar și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare, fapt relevat prin prisma jurisprudenței Curții Constituționale. În fapt, este vorba despre o serie de acte normative succesive prin care legiuitorul și-a manifestat voința față de o anumită soluție legislativă. Însă numai actul normativ aplicabil litigiului și care continuă să producă efecte juridice în cauză poate fi supus controlului de constituționalitate (paragrafele 42 și 43 din
Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , precitată).
31.
Curtea observă că situația obiectului acțiunii în cauzele în care prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată este aceeași, astfel că, pentru aceleași motive mai sus arătate, se impune aceeași soluție de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 .
32.
Cât privește dispozițiile
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea, prin aceeași
Decizie nr. 482 din 21 septembrie 2023 , precitată, a reținut, din criticile formulate, că autorii excepției din respectiva cauză erau nemulțumiți de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Curtea a reamintit însă că legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească și să își asume politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare, Curtea neavând rolul sau competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici și nici de a aprecia oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
(paragraful 44), soluție care se impune a fi menținută, pentru aceeași rațiune, și în prezenta cauză.
33.
Cu referire la criticile aduse
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , precitată, paragraful 45, Curtea a observat, pe de o parte, că aceste dispoziții legale sunt clare și, pe de altă parte, că aduc în discuție simple modalități de interpretare și aplicare a lor. Or, interpretarea normelor supuse controlului de constituționalitate este realizată de instanțele judecătorești, conform
art. 126 alin. (1) din Constituție , astfel că a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate. Având în vedere că în prezenta cauză sunt formulate critici identice, se impune aceeași soluție de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
34.
Cu privire la constituționalitatea
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform
art. 73 alin. (3) din Constituție , constituie obiectul de reglementare al legii organice. În plus, prin constatarea neconstituționalității
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , precitată, criticile aduse acestor soluții își pierd relevanța, rămânând, în esență, fără obiect. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
a fost respinsă ca neîntemeiată (paragraful 46 din
Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , precitată), soluție ce se impune, din considerente de identitate de rațiune, a fi menținută și în prezenta cauză.
35.
Referitor la dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea reține că neconstituționalitatea acestora a fost constatată prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , precitată, soluție în acord cu jurisprudența sa în materie [respectiv
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 , care, în esență, aveau același conținut cu dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 ]. Întrucât Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate prin acte de sesizare ulterioare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
36.
În sfârșit, cu referire la prevederile
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, a reținut că prin aceste dispoziții legiuitorul normează un conținut care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție
în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice. Din perspectiva conținutului normativ, acestea dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Curtea a arătat că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor
Constituției , și a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar (paragrafele 53-55 din
Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 ).
37.
Având în vedere că în prezenta cauză se înregistrează aceleași elemente specifice excepției de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , rezultă că aceleași soluții se impun a fi menținute, pentru aceleași considerente redate, în esență, anterior.
38.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 14 alin. (5) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022
privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Daniel Chira și Tudor Sorin Opaschi, George Enache, Marian Gherghisan și Ionela Ignat și, respectiv, Marian Sora, în Dosarul nr. 16.379/3/2020 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 14.660/3/2019 al Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 16.367/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe de judecată și constată că dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-șef, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.