Decizia nr. 122/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3-7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroprecizia" - S.A. Sacele, județul Brașov, în Dosarul nr. 15.460/1999 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Societatea Comercială "Electroprecizia" - S.A. Sacele și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Brașov, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind nefondata, apreciind ca obligația agenților economici privind repatrierea valutei nu contravine principiului constituțional al libertății comerțului și al economiei de piața. Se considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , prin care se reglementează modalitatea de repatriere a valutei de către agenții economici care desfășoară activități de comerț exterior, nu încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, referitoare la obligația statului de a asigura libertatea comerțului și de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară. Dimpotriva, ordonanța respecta aceste prevederi, întrucât chiar în cadrul unei economii de piața regimul valutar trebuie să fie sub controlul statului, disponibilitățile valutare trebuind să fie asigurate permanent, pentru a nu se ajunge la un blocaj. Tendinta agenților economici este de a eluda dispozițiile legale privind repatrierea valutei, însă statul are obligația constituțională de a proteja interesele naționale în activitatea valutară, interese aparate prin dispozițiile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 15.460/1999, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3-7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroprecizia" - S.A. Sacele, județul Brașov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, privind economia de piața și obligația statului de a asigura libertatea comerțului. Se considera ca este limitată libertatea contractuală a părților, deoarece se instituie obligația cumpărătorului de a repatria sumele în valută (avans pentru importuri), deși aceasta nu se poate face în termenul stipulat, din cauze obiective (caz fortuit, forta majoră), care împiedica respectarea termenului de livrare prevăzut în contract. Pe de altă parte, chiar societatea comercială cocontractanta se poate afla în imposibilitate obiectivă de a respecta termenul de livrare contractual, situație care ar atrage, de asemenea, nerespectarea dispozițiilor ordonanței criticate și, prin urmare, răspunderea societății importatoare, care nu are nici o culpa. Se mai susține ca în acest mod statul controlează raporturile contractuale ale părților, limitand libertatea contractuală a societăților care ar trebui să aibă posibilitatea de a-și alege momentul plății, precum și moneda în care se vor face plățile. Totodată autorul excepției considera ca, prin aceasta ordonanța nu se intenționează să se realizeze consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare, deoarece efectele textului de lege sunt nefaste pentru societățile românești implicate în raporturi comerciale cu partenerii externi și, implicit, sunt nefaste pentru economia României, care, asa cum prevede Constituția, trebuie să se bazeze pe libertatea comerțului, precum și pe valorificarea tuturor factorilor de producție. În final autorul excepției susține ca dispozițiile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

contravin prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituție, deoarece "aplicarea unei amenzi în cazul neexecutării unei obligații contractuale echivaleaza cu o confiscare nelegală".

Judecătoria Brașov, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3-6 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

este inadmisibila, deoarece aceste texte de lege nu au relevanta în soluționarea plângerii împotriva sancțiunii contravenționale. Cu privire la susținerile autorului excepției, potrivit cărora dispozițiile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

ar institui o răspundere obiectivă, fără culpa, contravenind astfel prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituție, instanța le apreciază ca neintemeiate, întrucât fiind vorba de săvârșirea unei contravenții prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar în vigoare și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, elementul vinovatiei este de esenta acestei contravenții, în lipsa vinovatiei neputându-se aplică sancțiunea contravențională. De asemenea, instanța apreciază ca

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece în desfășurarea activităților economice primeaza interesul național al asigurării disponibilităților valutare necesare pentru achitarea obligațiilor externe de plată ale economiei, iar fără respectarea acestor cerințe funcționarea întregului sistem economic ar fi periclitata. Ca urmare, libertatea comerțului, în condițiile legii, nu poate fi opusă cerințelor apărării naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât

art. IV pct. 3-7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

reglementează, în esenta, problema repatrierii de către agenții economici a valutei ce rezultă ca urmare a raporturilor de comerț internațional la care aceștia sunt parte. În acest sens, după cum a apreciat instanța de judecată, "susținerile petentei nu pot fi reținute, fiind vorba de săvârșirea unei contravenții prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare". Critica adusă în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și ale art. 41 alin. (7) din Constituția României este apreciată de Guvern ca fiind nefundamentata, deoarece, potrivit alin. (1) al art. 41 din Constituție, "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar legea, care în speta este ordonanța criticata, stabilește sancțiuni corespunzătoare. Totodată dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție proclama "[...] libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

În final Guvernul apreciază ca susținerile autorului excepției sunt nefondate, deoarece, pe de o parte, activitatea de comerț internațional a agenților economici se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de altă parte, este necesar ca aceasta activitate să fie în concordanta cu interesul național, economia de piața și libertatea comerțului nejustificand încălcarea obligației de repatriere a valutei, precum și a termenului maxim de repatriere a acesteia. Se invoca, în sprijinul acestei opinii, jurisprudenta Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 15 și 16 din 28 ianuarie 1997, Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, Decizia nr. 89 din 25 iunie 1998 și Decizia nr. 113 din 22 iulie 1998, prin care s-a statuat ca aceasta obligație nu este contrară libertății comerțului și principiilor economiei de piața, statul având obligația de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea financiară și valutară. Cu privire la implicatiile prevederilor

art. IV pct. 3-7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

asupra raporturilor comerciale, implicații prezentate de autorul excepției, se apreciază, în același punct de vedere, ca acestea nu privesc constituționalitatea textelor de lege ce fac obiectul excepției, ci aspecte ce țin de executarea obligațiilor contractuale și de răspundere. Totodată statul român are dreptul și îndatorirea de a interveni în activitățile economice și de a crea în acest sens un cadru juridic corespunzător, politica legislativă constituind una dintre parghiile specifice de intervenție a statului în economie. Prin urmare, unele restrangeri, condiționari sau măsuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintă de fapt o atingere adusă existenței dreptului sau libertății și nici intereselor private, care se integreaza într-un cadru legal, cel al interesului public.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), al

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IV pct. 3-7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenților economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispoziții care au următorul cuprins: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]

3. În cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate, în funcție de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operațiunile cu încasare la termen între 90 și 360 de zile, cat și pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerțului a eliberat licențe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naționala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plății, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plăților în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeași perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comerțului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum și lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termen între 90 și 360 de zile calendaristice.

4. Deținerea de disponibilitati valutare în conturi bancare în străinătate de către persoanele juridice și fizice prevăzute la pct. 1 poate fi facuta numai pe baza și în condițiile autorizării prealabile a Băncii Naționale a României.

5. Operațiuni de transferuri externe privind investițiile directe în străinătate, investițiile de portofoliu și alte transferuri de sume în valută, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor și cu autorizarea Băncii Naționale a României.

Pentru operațiunile prevăzute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor în valută rezultate din aceste operațiuni, după cum urmează:

- în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii și disponibilizarii în valută convertibilă a sumelor reprezentând dividende din activitatea de investiții în străinătate, precum și a cotelor-părți provenind din lichidarea acestor investiții, ținând seama de reglementările legale și de datele calendaristice de început și de sfârșit ale anului financiar în țările în care s-au efectuat aceste investiții;

- în termen de 15 zile calendaristice calculate de la scadenta plății stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operațiuni prevăzute la alin. 1.

6. Pentru operațiunile legate de export-import, fără încasare efectivă de valuta, destinate completării fondului de marfa pe piața interna, autorizate de organele abilitate în acest scop prin hotărâre a Guvernului, persoanele juridice și fizice prevăzute la pct. 1 sunt obligate, în situația efectuării în prealabil a exportului, sa realizeze importurile corespunzătoare în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efectuării exporturilor. În caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea în valută a contravalorii exporturilor într-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.

7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3,5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale, reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 41 alin. (7), potrivit cărora "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma", precum și celor cuprinse în art. 134 alin. (1) și (2) lit. a), conform cărora: "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca, potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei".

Asa fiind, Curtea observa ca textele pct. 3 alin. 1, 2 și 4, precum și ale pct. 4-6 ale

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , cuprind dispoziții de care nu depinde soluționarea cauzei, deoarece autorul excepției a fost sancționat contraventional în temeiul art. IV pct. 7 pentru nerespectarea doar a prevederilor art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanța menționată. Prin urmare, singurele texte de care depinde rezolvarea cauzei și cu privire la care Curtea va examina criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției sunt pct. 3 alin. 3 și pct. 7 ale art. IV din ordonanța.

De aceea excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile pct. 3 alin. 1, 2 și 4, pct. 4, 5 și 6 ale art. IV urmează să fie respinsă, constatandu-se ca este inadmisibila, în temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanța în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție, Curtea retine că nu pot fi primite criticile formulate de autorul excepției, deoarece măsurile dispuse, având ca finalitate consolidarea regimului valutar în vigoare și a disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, nu contravin textului constituțional invocat, potrivit căruia "Economia României este economie de piața". Activitatea de comerț internațional a agenților economici trebuie să se desfășoare în concordanta cu interesul național, iar economia de piața și libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei, precum și a termenului maxim de repatriere a acesteia. Totodată statul este obligat să asigure, în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, "protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară".

Curtea constata, de asemenea, ca art. IV pct. 3 alin. 3 nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție", deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăși funcționarea sistemului economic, iar pe de altă parte, autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț implica respectarea acestor obligații de repatriere a valutei în termenele prevăzute de ordonanța.

Referitor la critica de neconstituționalitate, în raport cu prevederile art. 41 alin. (7) din Constituție, a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , Curtea Constituțională constata ca și aceasta este neîntemeiată. Textul de lege criticat prevede sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respecta obligația de repatriere a valutei, termenele, precum și mențiunile din autorizația Băncii Naționale a României privind repatrierea încasărilor în valută. Aceste dispoziții nu contravin prevederilor alin. (7) al art. 41 din Constituție, deoarece nu instituie o confiscare a averii dobândite licit, ci sancționează cu amenzi contravenționale agenții economici care nu respecta obligațiile prevăzute la pct. 3, 4, 5 și 6 ale art. IV din ordonanța.

Prin urmare, nu se poate considera ca dreptul de proprietate al autorului excepției ar fi lezat prin măsura luată, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege" (în speta, prin

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 ), iar pe de altă parte, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", și anume în condițiile aceleiași ordonanțe care stabilește sancțiuni contravenționale corespunzătoare pentru încălcarea obligațiilor privind repatrierea valutei.

De altfel, cu privire la constituționalitatea pct. 3 și 7 ale

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 157 și Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999), respingând excepțiile de neconstituționalitate.

Constatând că nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 3 alin. 3 și ale pct. 7 ale

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , cu modificările ulterioare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 3 alin. 1, 2 și 4 și ale pct. 4-6 ale

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri de intarire a disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroprecizia" - S.A. Sacele, județul Brașov, în Dosarul nr. 15.460/1999 al Judecătoriei Brașov.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 3 alin. 3 și ale pct. 7 ale art. IV din aceeași ordonanța, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2000.