Decizia nr. 528/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia-Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iași, în numele și pentru membrii Ionuț Acrudoae și alții, în Dosarul nr. 2.687/99/2019 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.111D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, apreciind că cele invocate de autorul excepției vizează omisiunea legiuitorului de a include între destinatarii normei și personalul din cadrul bibliotecilor centrale universitare. Pe fond, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, norma fiind edictată în virtutea marjei de apreciere a legiuitorului în ceea ce privește elaborarea normelor de politică legislativă vizând salarizarea personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, norma de lege criticată nu are caracter discriminatoriu prin raportare la personalul didactic din învățământ, situațiile juridice fiind diferite. De altfel, chiar

Legea-cadru nr. 153/2017

reglementează diferit în acest sens: salarizarea personalului auxiliar din unitățile de învățământ este reglementată în

anexa nr. I , iar salarizarea personalului din biblioteci în

anexa nr. III .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia nr. 451/2020 din 27 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.687/99/2019, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iași, în numele și pentru membrii Ionuț Acrudoae și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri privind drepturi salariale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare

art. 16 alin. (1) din Constituție , care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor. În acest sens, menționează că, potrivit

art. 291 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , personalul Bibliotecii Centrale Universitare face parte din personalul didactic auxiliar. Dispozițiile

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

prevăd o majorare cu 20% a veniturilor de natură salarială a unor categorii profesionale din învățământul preuniversitar și universitar. Astfel, legiuitorul a creat o normă cu caracter derogatoriu pentru personalul din anumite instituții, excluzând în mod nejustificat personalul didactic din cadrul bibliotecilor centrale universitare. Această excepție nu este justificată și creează un tratament discriminatoriu între categorii profesionale similare. Formularea generică a legiuitorului denotă faptul că acesta nu a intenționat excluderea personalului didactic din cadrul bibliotecilor centrale universitare de la acest beneficiu, ci, mai degrabă, a reprezentat o omisiune. O astfel de omisiune se putea produce din eroare, având în vedere particularitatea acestei categorii de personal didactic de a nu face parte din instituțiile de învățământ preuniversitar/universitar și nici din unitățile conexe.

6.

Autorul excepției susține că această excludere nejustificată a categoriei personalului didactic din cadrul bibliotecilor centrale universitare de la beneficiul menționat dă naștere unui tratament discriminatoriu, fiind încălcate prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție .

7.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, așa cum reiese din jurisprudența Curții Constituționale ( Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006

și

Decizia nr. 408 din 13 iunie 2017 ) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wiczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua împotriva Spaniei, paragraful 57), elaborarea măsurilor de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente, reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare. Amintește, de asemenea, că s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002

și

Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 ) că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice, și, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferențiat apare ca justificată. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui. Membrii de sindicat reprezentați de autorul excepției, care sunt angajați ai Bibliotecii Centrale Universitare, instituție publică subordonată Ministerului Educației și Cercetării, salarizați potrivit

anexei nr. III

la legea unică de salarizare, nu se află într-o situație identică sau analoagă cu cea a personalului didactic din instituțiile de învățământ sau conexe și, prin urmare, diferența de tratament juridic nu este contrară dispozițiilor

art. 16 din Constituție .

8.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea constată că textul de lege criticat a fost modificat prin două acte normative separate, respectiv prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 79/2018

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, respectiv prin

art. II pct. 2 din Legea nr. 80/2018

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Ambele acte normative modificatoare au intrat în vigoare la aceeași dată, instituind o reglementare paralelă, și niciuna dintre modificări nu a fost abrogată până în prezent. Mai mult, conținutul celor două texte modificate diferă. Astfel,

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 , așa cum a fost modificat prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 79/2018 , prevede că „prin excepție de la

lit. a) , începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul care ocupă funcții didactice din unitățile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor

alin. (6)“ , în timp ce

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 , așa cum a fost modificat prin

art. II pct. 2 din Legea nr. 80/2018 , prevede că „prin excepție de la

lit. a) , începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor

alin. (6).“

12.

Curtea reține că, potrivit

art. 16 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative, iar, în cazul existenței unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația să edicteze norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate (de exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,

Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, și

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). Totodată, instanța de control constituțional a constatat că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare ( Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, și

Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 30 octombrie 2014).

13.

De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, previzibilitatea legii presupune ca cetățeanul să dispună de informații suficiente și prealabile asupra normelor juridice aplicabile unei situații concrete, iar, prin raportare la cerința previzibilității, redactarea legilor nu poate prezenta o precizie absolută, din cauza caracterului de generalitate al normelor juridice (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). Conform aceleași jurisprudențe, imprecizia termenilor legali poate fi acoperită de o interpretare constantă realizată de instanțele naționale (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 56-62), iar persoana trebuie să poată prevedea, într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele concrete ale cauzei, consecințele unui act determinat de conduită (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României).

14.

Or, paralelismul legislativ nu corespunde exigențelor de calitate a legii, prin raportare la standardele jurisprudențiale anterior arătate, lipsa de claritate a prevederilor legale analizate neputând fi acoperită prin interpretarea instanțelor naționale și neoferind destinatarilor legii penale posibilitatea de a cunoaște, într-o manieră rezonabilă, conținutul acestor dispoziții legale și de a prevedea consecințele juridice ale faptelor pe care le săvârșesc, aspect ce nu le permite acestora să își adapteze conduita la exigențele normelor penale criticate.

15.

Totodată, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor legale a fost asociată, atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu nevoia de asigurare a securității raporturilor juridice. Astfel, prin

deciziile nr. 404 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008,

nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , precitată,

nr. 570 din 29 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 18 iunie 2012, și

nr. 615 din 12 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iulie 2012, Curtea Constituțională a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat în Constituție, principiul securității raporturilor juridice se deduce din prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (3) , conform cărora România este stat de drept, democratic și social, și că existența unor soluții legislative contradictorii și anularea unor dispoziții legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în același act normativ conduc la încălcarea securității raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat prin

art. 1 alin. (3) din Constituție . În același sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia principiul securității raporturilor juridice decurge implicit din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale și constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept (hotărârile din 2 octombrie 2009, 10 octombrie 2011 și 16 iulie 2013, pronunțate în cauzele Iordanov și alții împotriva Bulgariei, paragraful 47, Nedjet Șahin și Perihan Șahin împotriva Turciei, paragraful 56, și Remuszko împotriva Poloniei, paragraful 92).

16.

Având în vedere însă că, în cauză, critica de neconstituționalitate nu se raportează la prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , precum și că, potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , litigiul constituțional nu se poate desfășura decât în limitele determinate prin încheierea de sesizare, Curtea nu se va putea pronunța cu privire la problema de legiferare mai sus arătată, urmând să analizeze dispozițiile

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

în redactarea criticată de autorul excepției și reținută de instanța de judecată în încheierea de sesizare, respectiv cea modificată prin

art. II pct. 2 din Legea nr. 80/2018 , potrivit căreia „prin excepție de la

lit. a) , începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unitățile/ instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor

alin. (6)“ .

17.

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1) din Constituție

privind egalitatea în drepturi.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate fac parte din reglementarea referitoare la aplicarea

Legii-cadru nr. 153/2017 , care, așa cum prevede

art. 38 alin. (1)

din această lege, se aplică în mod etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. Prevederile

alin. (3)

din același articol de lege stabilesc modul de aplicare a legii începând cu data de 1 ianuarie 2018 și prevăd acordarea unor creșteri salariale. Astfel, potrivit

art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2018 , cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la

art. 25 , în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

19.

Dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate instituie o excepție de la

art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , stabilind majorări salariale care se acordă începând cu 1 martie 2018 personalului didactic din unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalului din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.

20.

Persoanele reprezentate în prezenta cauză de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din „Iași“ au funcțiile de bibliotecar, mânuitor de carte, șef serviciu, șef birou, informatician și administrator financiar, făcând parte din categoria personalului didactic auxiliar din învățământul superior, potrivit dispozițiilor

art. 291 din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Potrivit

alin. (1)

-

(4)

din

art. 291 din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011 [dispoziții abrogate ulterior sesizării Curții Constituționale prin

art. 260 alin. (5) din Legea învățământului superior nr. 199/2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023], personalul din învățământul superior este format din personal didactic și personal nedidactic. Personalul didactic este format din personal didactic de predare/cercetare și personal didactic auxiliar/cercetare din universități, biblioteci universitare și biblioteci centrale universitare. Prin personal didactic și de cercetare, în sensul

Legii nr. 1/2011 , se înțelege personalul care deține, în mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevăzute de această lege, care aparține unei instituții de învățământ superior și care desfășoară activități didactice și/sau de cercetare. În raport cu relațiile de muncă stabilite cu instituția de învățământ superior, personalul didactic poate fi: titular sau asociat. În raport cu participarea la procesul didactic și cu gradul de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal didactic auxiliar.

21.

Curtea mai reține că, în

art. 247

și

249 din Legea nr. 1/2011 , legiuitorul realizează o enumerare distinctă și clară a funcțiilor didactice și a celor didactice auxiliare din învățământul preuniversitar. Astfel, funcțiile didactice sunt: a) în educația antepreșcolară: educator-puericultor; b) în învățământul preșcolar: educator/educatoare, institutor/institutoare, profesor pentru învățământ preșcolar; c) în învățământul primar: învățător/învățătoare, institutor/institutoare, profesor pentru învățământ primar; d) în învățământul gimnazial, profesional, liceal și terțiar nonuniversitar: profesor, profesor de instruire practică, maistru-instructor; d^1) în învățământul vocațional: profesor corepetitor; e) în învățământul preșcolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupă sau clasă se normează cadre didactice conform specificului fiecărei alternative educaționale; f) în învățământul special și în comisiile de expertiză complexă: educatoare/educator, educatoare/educator de sprijin, învățător-educator, învățător itinerant și de sprijin, învățător, maistru-instructor, institutor, profesor itinerant și de sprijin, profesor educator, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog școlar, profesor-logoped, psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză și kinetoterapeut; profesor, profesor de educație specială și profesor preparator nevăzător; g) în centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică: profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier școlar; h) în centrele logopedice interșcolare și în cabinetele școlare: profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor de dezvoltare profesională; j) în cluburile sportive școlare: profesor, antrenor, profesor-antrenor; k) pentru realizarea de activități extrașcolare: profesor; l) în unitățile de învățământ, pentru asigurarea formării inițiale și a inserției profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor; m) în centrele de documentare și informare: profesor documentarist; n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la altă școală, personalul didactic pensionat plătit în regim de plată cu ora sau specialiști consacrați în domeniul de specialitate al curriculei școlare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unității școlare.

22.

Potrivit dispozițiilor

art. 249 din Legea nr. 1/2011 , personalul didactic auxiliar este format din: bibliotecar, documentarist, redactor; informatician; laborant; tehnician; pedagog școlar; instructor de educație extrașcolară; asistent social; corepetitor; mediator școlar; secretar; administrator financiar (contabil); instructor-animator; administrator de patrimoniu, referent debutant, referent, referent de specialitate debutant, referent de specialitate, numai pentru unități de învățământ și de formare profesională nonuniversitară din Ministerul Apărării Naționale; auditor, consilier juridic, consilier, expert și referent din inspectoratele școlare județene/al municipiului București.

23.

Curtea reține că autorii excepției nu sunt angajați ai unei instituții de învățământ preuniversitar sau universitar și nici ai unei instituții conexe, așa cum sunt definite acestea din urmă de

art. 99 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 1/2011

(Unitățile conexe ale Ministerului Educației Naționale sunt: Institutul de Științe ale Educației, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităților naționale, Centrul Național de Instruire Diferențiată, Unitatea pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, palatele și cluburile copiilor și centrele județene de excelență/Centrul Municipiului București de Excelență. Unitățile conexe ale învățământului preuniversitar sunt: centrul județean de resurse și asistență educațională/Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională.) De asemenea, nu sunt încadrați în Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.

24.

Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

nu le sunt aplicabile, iar critica de neconstituționalitate vizează chiar această omisiune, considerată ca fiind discriminatorie.

25.

Față de această critică, Curtea reține că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017,

Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și

Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.

26.

De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94).

27.

În ceea ce privește principiul egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea a statuat că principiul egalității în fața legii, consacrat prin

art. 16 din Constituție , presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite ( Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011 , pronunțată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). Totodată, Curtea reține că, în acord și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei), principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.

28.

Analizând dispozițiile de lege criticate prin prisma acestor repere jurisprudențiale, Curtea reține că persoanele reprezentate în prezenta cauză de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iași se află într-o situație diferită față de persoanele încadrate în ipoteza normei de lege supuse controlului de constituționalitate atât prin funcțiile deținute, cât și prin instituțiile în care își desfășoară activitatea. Astfel, persoanele în numele cărora a fost ridicată excepția de neconstituționalitate fac parte din categoria personalului didactic auxiliar și sunt angajate ale Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iași, fiind într-o situație diferită atât din perspectiva participării la procesul didactic și a gradului de pregătire profesională în raport cu personalul didactic la care se referă

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

- așa cum reiese din înseși dispozițiile

art. 291 alin. (4) din Legea nr. 1/2011

-, cât și sub aspectul instituției în care își desfășoară activitatea. Prin urmare, atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate diferite între cele două categorii de persoane comparate justifică instituirea unei reglementări distincte, ce nu contravine prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție .

29.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iași, în numele și pentru membrii Ionuț Acrudoae și alții, în Dosarul nr. 2.687/99/2019 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea ulterioară

Legii nr. 80/2018

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 octombrie 2024.