Decizia nr. 583/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Fekete Imre în Dosarul nr. 2.362/833/2019/a2 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.555D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare de către organele judiciare a dispozițiilor legale criticate; or, greșelile de aplicare a legii nu pot constitui obiectul excepțiilor de neconstituționalitate și nu intră în sfera competenței Curții Constituționale, ci în competența instanțelor judecătorești.

4.

În subsidiar, se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, fiind invocate în acest sens soluțiile și considerentele

deciziilor Curții Constituționale nr. 185 din 21 martie 2017 ,

nr. 325 din 9 mai 2017

și

nr. 99 din 25 februarie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea nr. 144/CCP din 10 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.362/833/2019/a2, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Fekete Imre într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale a judecătorului de cameră preliminară invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală

sunt neconstituționale în măsura în care permit dispunerea măsurii arestării preventive pentru noua infracțiune săvârșită cu intenție la care acestea fac referire, în condițiile în care pentru această nouă infracțiune nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Se arată că dispozițiile legale criticate fac referire la dispunerea arestării preventive față de inculpat, în privința unei persoane având calitatea de suspect putând fi dispusă doar măsura reținerii pe o durată de 24 de ore. Se susține că interpretarea textului criticat potrivit căreia arestarea preventivă poate fi dispusă, conform

art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală , anterior punerii în mișcare a acțiunii penale pentru noua infracțiune comisă cu intenție permite luarea măsurii arestării preventive în condițiile existenței unor cazuri care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, dintre cele prevăzute la

art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală .

7.

Tribunalul Bihor - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține în acest sens că verificarea de către organul de urmărire penală a îndeplinirii cerințelor necesare pentru a dobândi calitatea de suspect constituie o garanție suficientă pentru respectarea libertății individuale a inculpatului, în sensul

art. 23 din Constituție . Plecând de la aceste premise, se susține că dobândirea pentru a doua oară a calității de inculpat nu este necesară pentru a putea fi dispusă măsura arestării preventive în temeiul

art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală , câtă vreme sunt administrate probe care dovedesc suspiciunea rezonabilă referitoare la comiterea cu intenție a unei noi infracțiuni.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „(1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații: (...)

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.“

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul criticat contravine prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitoare la calitatea legii, ale

art. 11 alin. (1)

referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale

art. 23 alin. (1)

și

(2)

cu privire la libertatea individuală.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia pune în discuție incidența dispozițiilor legale criticate în ipoteza persoanei care are calitatea de inculpat într-o cauză penală și care comite o nouă faptă pentru care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

14.

Curtea reține că aspectele mai sus invocate constituie chestiuni de corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate, atribuție ce aparține exclusiv organelor judiciare. Mai mult, interpretarea dispozițiilor legale criticate și aplicarea unitară a acestora sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform

art. 126 alin. (3) din Constituție .

15.

În ceea ce privește competența Curții Constituționale, aceasta, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, fără a se putea pronunța cu privire la legalitatea interpretării dispozițiilor legale infraconstituționale de către organele judiciare.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Fekete Imre în Dosarul nr. 2.362/833/2019/a2 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.