Decizia nr. 411/2025

Articolul 281

alin. (4) lit. a) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 201/2023 : „(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) trebuie invocată: a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare. (...)“;

–

Articolul 281

alin. (1) lit. e):

„(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: (...) e) prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.“

11.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 24

referitor la dreptul la apărare.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul acesteia este nemulțumit de instituirea, potrivit

art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală , a unui termen - încheierea procedurii în camera preliminară - până la care persoana interesată poate invoca nulitatea absolută ce decurge din nerespectarea, în cadrul urmăririi penale, a dispozițiilor

art. 281 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală , referitoare la prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.

13.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 284 din 17 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 6 iunie 2023, paragrafele 114 și 115, a statuat că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate cazurile de nulitate absolută, atunci când încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispozițiile

art. 342 - 348 din Codul de procedură penală , a camerei preliminare.

14.

Aceasta are ca obiect, conform

art. 342 din același cod , soluționarea problemelor ce vizează competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală. Așadar, Curtea a constatat că rațiunea normei criticate, referitoare la stabilirea unui termen până la care poate fi invocată nulitatea absolută, poate fi generată de rolul fazei procesuale a camerei preliminare, care trebuie să examineze tocmai neregularitățile de procedură ivite înaintea fazei de judecată, pentru ca aceasta din urmă să dobândească celeritatea impusă de cerința soluționării cauzei într-un termen rezonabil.

15.

Curtea a reținut că reglementarea unei noi structuri a procesului penal coroborată cu necesitatea soluționării cauzei (faza de judecată) într-un termen rezonabil constituie un motiv ce justifică opțiunea legiuitorului de a norma în anumite cazuri un termen până la care nulitatea absolută poate fi ridicată. Soluționarea cauzei într-un termen rezonabil se circumscrie unui scop legitim, iar reglementarea unei noi structuri a procesului penal determină și justifică opțiunea legislativă criticată.

16.

Totodată, Curtea a reținut că impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiționări ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

17.

În aceste condiții, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată nu este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil al participanților la procesul penal, de vreme ce aceștia beneficiază de garanțiile specifice dreptului fundamental prevăzut la

art. 21 alin. (3) din Constituție , putându-și apăra inclusiv drepturile și interesele procesuale sau procedurale, în cadrul unei proceduri penale contradictorii, caracterizată prin egalitatea armelor și prin caracterul rezonabil al termenului de soluționare a cauzelor.

18.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare, prin instituirea unui termen până la care pot fi invocate anumite nulități absolute, Curtea a arătat că acesta presupune, în sens larg, dreptul oricărui participant la procesul penal de a-și formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. Așa fiind, această soluție legislativă nu încalcă garanțiile procesuale anterior enumerate, necontravenind, prin urmare, prevederilor

art. 24 din Constituție .

19.

În ceea ce privește invocarea

Deciziei nr. 88 din 13 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, Curtea observă că prin această decizie instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile

art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală

raportate la

art. 281 alin. (1) lit. f) din același act normativ

sunt neconstituționale, cauza de nulitate absolută prevăzută la

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală

- constând în încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului, atunci când asistența este obligatorie - putând fi invocată în orice etapă a procesului penal. Or, Curtea observă că cele două cazuri de nulitate instituite de către legiuitor prin dispozițiile

art. 281 alin. (1) lit. e)

și f ) din Codul de procedură penală

au la bază rațiuni diferite, fapt ce determină o analiză distinctă din perspectiva momentului până la care persoana interesată poate invoca încălcarea acestora.

20.

Așa fiind, Curtea constată că cele reținute în

Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019

nu sunt aplicabile în ceea ce privește analiza constituționalității dispozițiilor

art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală

raportate la

art. 281 alin. (1) lit. e) din același act normativ .

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Marin Calistru în Dosarul nr. 963/62/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 201/2023

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative, raportate la cele ale

art. 281 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.