Decizia nr. 153/2000

Lucian Mihai - președinte

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de primarul municipiului Baia Mare în Dosarul nr. 775/2000 al Tribunalului Maramures - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și prefectul judetulului Maramures, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca prevederile

art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 120 și ale art. 135 alin. (3) din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 775/2000, Tribunalul Maramures - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de primarul municipiului Baia Mare, Cristian Anghel.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 135 alin. (3) și ale art. 120 din Constituție în sensul că restrânge numai în favoarea statului - ca persoana juridică - posibilitatea de a se prevala de exceptarea de la controlul, pe calea contenciosului administrativ, al actelor de gestiune, fără sa prevadă acest drept și pentru unitățile administrativ-teritoriale.

Tribunalul Maramures, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin textelor constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , text care are următorul conținut: "Nu pot fi atacate în justiție: [...]

d) actele de gestiune săvârșite de stat în calitate de persoana juridică și pentru administrarea patrimoniului sau."

Autorul excepției de neconstituționalitate critica textul de lege menționat pe motiv ca restrânge numai în favoarea statului - ca persoana juridică - posibilitatea de a se prevala de exceptarea de la controlul, pe calea contenciosului administrativ, al actelor de gestiune, fără sa prevadă acest drept și pentru unitățile administrativ-teritoriale, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 135 alin. (3) și ale art. 120 din Legea fundamentală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepția are ca obiect o acțiune civilă formulată în cadrul contenciosului administrativ, prin care prefectul județului Maramures a solicitat anularea dispozițiilor nr. 1/2000, nr. 10/2000, nr. 11/2000, nr. 27/2000 și nr. 34/2000, emise de primarul municipiului Baia Mare, referitoare la organizarea concursului pentru ocuparea unor posturi vacante. În aceasta situație Curtea constata ca

art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care se referă la actele de gestiune și care este invocat prin excepție ca fiind neconstitutional, nu are legătură cu cauza dedusă judecații.

Având în vedere prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă, ca fiind inadmisibila, în conformitate cu alin. (6) din același text de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de primarul municipiului Baia Mare în Dosarul nr. 775/2000 al Tribunalului Maramures - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2000.