Decizia nr. 377/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și ale „art. 11 alin. (1) pct. A lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , a

Legii educației naționale nr. 1/2011 , precum și a altor acte normative“, în special a dispozițiilor

art. 7 din aceasta . Excepția a fost ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 10.639/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.564D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând faptul că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în condițiile pandemiei de SARS-CoV-2, precum și că omisiunea pe care o conțin prevederile

art. 7 alin. (2 )-( 4) din această ordonanță

nu poate fi suplinită decât de către legiuitorul pozitiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.639/3/2020, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, ale „art. 11 alin. (1) pct. A lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , a

Legii educației naționale nr. 1/2011 , precum și a altor acte normative“, în special a

art. 7 din aceasta . Excepția a fost ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de pronunțare a unei ordonanțe președințiale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020 , denumită în continuare Ordonanța, modifică

Legea educației naționale nr. 1/2011 , care este o lege organică, precum și că Ordonanța nu a fost avizată de către Consiliul Legislativ, încălcându-se

art. 79 alin. (1) din Constituție .

6.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate susține că

art. 7 alin. (2) din Ordonanță

este discriminatoriu deoarece exceptează angajații sistemului național de apărare, angajații penitenciarelor, personalul din unitățile sanitare publice, personalul din serviciile sociale rezidențiale și alte categorii de personal stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, după caz, de la aplicarea prevederilor

Legii nr. 19/2020

privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, care prevede acordarea zilelor libere pentru supravegherea copilului tuturor angajaților din mediul public și privat. Se mai arată că prevederile

art. 7 alin. (3) din Ordonanță

nu sunt suficiente pentru a elimina discriminarea persoanelor prevăzute la alin. (2), deoarece și personalul din sectorul de apărare a țării trebuie să beneficieze de garanțiile dreptului la viață privată prevăzut la

art. 26 din Constituție , iar copiii acestora nu ar trebuie să fie privați de procesul de învățământ/educație.

7.

Sunt invocate

Decizia Curții Constituționale nr. 323 din 21 mai 2019 , precum și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza Carson împotriva Regatului Unit, paragraful 61.

8.

În final se menționează că Ordonanța a fost adoptată fără să fi fost îndeplinită condiția urgenței, impusă de

art. 115 alin. (4) din Constituție .

9.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare a Curții, îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și ale art. 11 alin. (1) pct. A lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , a

Legii educației naționale nr. 1/2011 , precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, în special dispozițiile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020 , denumită în continuare Ordonanța.

14.

Curtea observă însă că, în realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că sunt criticate exclusiv Ordonanța, în ansamblul ei, precum și prevederile

art. 7 alin. (2 )-( 4) din aceasta , astfel încât Curtea Constituțională reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate Ordonanța, în ansamblul ei, precum și dispozițiile

art. 7 alin. (2 )-( 4) din aceasta .

15.

Prevederile

art. 7 alin. (2 )-( 4) din Ordonanță

au următorul cuprins:

(2)

Pe perioada prevăzută la alin. (1) prevederile

Legii nr. 19/2020 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică angajaților sistemului național de apărare, angajaților din penitenciare, personalului din unitățile sanitare publice, personalului din serviciile sociale rezidențiale și altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, după caz.

(3)

Până la încheierea cursurilor anului școlar 2019-2020, în condițiile legii, angajații prevăzuți la alin. (2) beneficiază de majorarea salarială în condițiile și cuantumul prevăzute de

art. 31 din Legea nr. 19/2020

în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, cu modificările și completările ulterioare.

(4)

Până la încheierea cursurilor anului școlar 2019-2020, în condițiile legii, angajații prevăzuți la alin. (2) beneficiază de o majorare salarială în cuantumul prevăzut de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020 , cu modificările și completările ulterioare, corespunzător numărului de zile lucrătoare.

16.

Autorul excepției consideră că, prin textele criticate, sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 26 referitoare la viața privată, ale

art. 79 alin. (1)

cu privire la Consiliul Legislativ și ale

art. 115 alin. (4)

referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că ordonanța de urgență supusă controlului a fost adoptată în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și la expirarea perioadei pentru care, în România, a fost în vigoare starea de urgență. Or, prin definiție, o astfel de situație se încadrează în categoriile la care fac referire dispozițiile

art. 115 alin. (4) din Constituție , respectiv situații extraordinare și a căror reglementare nu poate fi amânată. Într-adevăr, Guvernul nu putea să evite luarea unei măsuri față de situația copiilor care, din cauza închiderii școlilor, au rămas fără supraveghere.

18.

Curtea constată, cu referire la critica raportată la

art. 79 alin. (1) din Constituție , că, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 723 din 12 decembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 15 aprilie 2024, paragraful 128, invocarea

art. 79 alin. (1) din Legea fundamentală

în cadrul controlului concret de constituționalitate este admisibilă numai dacă se demonstrează existența unei relații directe între afectarea drepturilor și a libertăților fundamentale și nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ; numai în corelare cu dreptul sau libertatea fundamentală afectată, Curtea poate analiza constituționalitatea actului normativ în raport cu

art. 79 alin. (1) din Constituție . Astfel, a arătat Curtea, în evaluarea constituționalității actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale invocate și, ulterior, concluzia astfel desprinsă trebuie să fie corelată cu exigențele

art. 79 alin. (1) din Constituție . Așadar, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci

art. 79 alin. (1) din Constituție

nu poate fi invocat și analizat pentru că ar deveni standard de referință de sine stătător. În schimb, dacă există o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci Curtea va evalua dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii

art. 79 alin. (1) din Constituție

și numai în situația unui răspuns afirmativ va constata incidența încălcării sale.

19.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea va analiza constituționalitatea

art. 7 din Ordonanță

din perspectiva dreptului la viață privată. În examinarea criticilor privind măsurile normative statale pretins discriminatorii, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilesc, în prealabil, dacă persoanele pretins discriminate se află într-o situație asemănătoare cu cele față de care s-ar realiza discriminarea. Evident, de fiecare dată, cele două jurisdicții care garantează drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de

Constituție

și, respectiv, de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun exigența ca asemănările dintre cele două categorii de persoane a căror situație este supusă comparației să fie unele relevante, obiective, și nu simple asemănări, lipsite de relevanță (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, sau

Decizia Curții Constituționale nr. 41 din 30 ianuarie 2025 , paragraful 25). Întradevăr, întotdeauna pot fi sesizate un număr indefinit de asemănări și deosebiri între diverse categorii conceptuale, în cazul de față categorii de persoane.

20.

În cauza de față, asemănările dintre categoria pretins discriminată - angajații sistemului național de apărare, angajații din penitenciare, personalul din unitățile sanitare publice, personalul din serviciile sociale rezidențiale și alte categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor - și categoria față de care se realizează pretinsa discriminare - toți ceilalți angajați vizați de măsurile de protecție prevăzute de

Legea nr. 19/2020

privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 14 martie 2020 - este vădit obiectivă.

21.

De asemenea, o altă condiție prealabilă pentru examinarea pretinsei discriminări este ca tratamentul normativ criticat să fie unul diferențiat. În cauza de față și această condiție este îndeplinită. Astfel, art. 7 din Ordonanță exclude o categorie precis delimitată de angajați din sistemul public de la beneficiul zilelor libere acordate părinților prevăzut de

Legea nr. 19/2020 .

22.

Având în vedere îndeplinirea cumulativă a acestor două condiții-premisă, Curtea Constituțională este îndreptățită și are și obligația de a examina în ce măsură acest tratament diferențiat urmărește un obiectiv legitim și este proporțional cu acest obiectiv.

23.

În cauza de față, statul a exclus categoriile enumerate anterior de la beneficiul prevăzut de

Legea nr. 19/2020 , având în vedere natura intrinsecă a activității acestora. Astfel, în vreme ce, de exemplu, sistemul public de apărare implică funcționarea sa continuă, în cazul altor activități, de exemplu, învățământ, nu se impune funcționarea neîntreruptă a acestor servicii de interes public. Obiectivul urmărit de către stat prin adoptarea Ordonanței - asigurarea unui interes public vital, cum este supravegherea copiilor, în condițiile suspendării, din rațiuni obiective, a activității școlilor - este unul evident și legitim. Excluderea unor categorii precis enumerate în

art. 7 din Ordonanță

este, de asemenea, evidentă. Tratamentul diferențiat și criticat de către autorul excepției reprezintă un compromis inevitabil pe care adesea statul trebuie să îl realizeze atunci când construiește și implementează politicile publice.

24.

În cauza de față, buna-credință a statului rezultă din împrejurarea că, în mod obiectiv, activitățile desfășurate de către autorul excepției sunt intrinsec diferite de cele care permit și inserarea unor pauze. De asemenea, buna-credință a statului rezultă și din faptul că a compensat excluderea de la beneficiul zilelor libere cu o majorare a salariului, identică cu indemnizația achitată părinților care au lipsit de la locul de muncă pentru a supraveghea copiii. Deși autorii excepției apreciază că o astfel de măsură nu este suficientă pentru a înlătura efectele discriminatorii ale măsurii criticate, Curtea apreciază că, ținând seama că, așa cum a arătat în jurisprudența sa,

art. 16 din Constituție

îi protejează pe cetățeni doar față de măsurile arbitrare luate de stat, o astfel de critică nu este justificată.

25.

În concluzie, Curtea reține că prevederile

art. 79 din Legea fundamentală

nu sunt incidente în soluționarea prezentei cauze.

26.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 10.639/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020

privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , a

Legii educației naționale nr. 1/2011 , precum și a altor acte normative, precum și, în special, dispozițiile

art. 7 alin. (2 )-( 4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.