Decizia nr. 382/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ilie Daniel în Dosarul nr. 31.608/4/2013/a3 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.936D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere modalitatea concretă în care autorul excepției a înțeles să motiveze contrarietatea existentă între textul criticat și prevederile constituționale invocate. Reprezentantul Ministerului Public invocă, în susținerea soluției propuse, considerentele

Deciziei nr. 141 din 10 martie 2016 , prin care Curtea a respins ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate deoarece nu a fost motivată potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 29 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 31.608/4/2013/a3, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ilie Daniel într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare a completului de judecată.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia nu arată în ce constă pretinsa contrarietate dintre dispoziția criticată și prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (3) .

6.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispozițiilor

art. 126 alin. (2) din Constituția României , competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile

art. 129 din Legea fundamentală , împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. De asemenea, se invocă jurisprudența Curții Constituționale ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994

și

Decizia nr. 339 din 23 mai 2019 ), precum și aspecte reținute în literatura de specialitate cu privire la recuzarea judecătorului.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: (...) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa“.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu motivează pretinsa contrarietate cu dispozițiile Legii fundamentale. Or, în jurisprudența sa, instanța constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 611 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011,

Decizia nr. 646 din 17 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011,

Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011).

14.

Totodată, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori,

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).

15.

Or, în prezenta cauză, indicarea dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției de neconstituționalitate cu privire la prevederile criticate. Așa fiind, Curtea reține că, date fiind caracterul general al textului constituțional invocat, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispoziției legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Totodată, instanța de control constituțional nu se poate substitui autorului în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil. Așadar, prezenta excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ilie Daniel în Dosarul nr. 31.608/4/2013/a3 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.