Decizia nr. 249/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Croitoru Radu în Dosarul nr. 1.561/314/2018* al Judecătoriei Suceava și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 126D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.163D/2020 și nr. 270D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Popescu Ramona Ionela în Dosarul nr. 3.211/109/2019 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Barbu Adriana în Dosarul nr. 3.167/62/2018 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.163D/2020 și nr. 270D/2021 la Dosarul nr. 126D/2020.

6.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.163D/2020 și nr. 270D/2021 la Dosarul nr. 126D/2020, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că înștiințarea prin publicitate intervine doar în subsidiar și ca o ultimă soluție de garantare a dreptului unei persoane de a lua cunoștință de o anumită procedură judiciară, în condițiile în care celelalte modalități de citare au fost practic epuizate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8.

Prin Încheierea din 30 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.561/314/2018*, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Croitoru Radu într-un dosar privind soluționarea unei contestații la executare (Dosarul nr. 126D/2020).

9.

Prin Încheierea din 16 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.211/109/2019, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Popescu Ramona Ionela într-un dosar având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale (Dosarul nr. 1.163D/2020).

10.

Prin Încheierea din 4 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.167/62/2018, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Barbu Adriana într-un dosar având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale (Dosarul nr. 270D/2021).

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care prin textul de lege incriminat nu se oferă garanții constituționale și legale cu privire la reguli de procedură clare. Autorii excepției apreciază că trebuie să se prevadă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, în cazurile de față nefiind clar dacă și cum se îndeplinește procedura de înmânare a actelor administrative emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).

12.

Modalitatea de redactare a textului

art. 47 din noul Cod de procedură fiscală

face ca procedura de comunicare a actelor administrative fiscale să devină o procedură formală, necesară complinirii unor etape administrative și procesuale, fără a se asigura, în fapt, finalitatea acesteia, respectiv aducerea la cunoștința contribuabilului a existenței unor demersuri administrative fiscale de natură să afecteze drepturile și obligațiile acestuia.

13.

Practic, dintr-o procedură ultima ratio, astfel cum este reglementată, spre exemplu, în Codul de procedură civilă, comunicarea prin publicitate are valența de a deveni în practică procedura standard de comunicare a actelor administrative fiscale, mijloc de comunicare care nu prezintă garanțiile necesare de asigurare a dreptului persoanelor vătămate de o autoritate publică de a-și exercita dreptul la liberul acces la justiție, respectiv de a contesta actele administrative.

14.

Astfel, comunicarea prin publicitate, prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, nu asigură în mod efectiv luarea la cunoștință despre actul emis pe numele contribuabilului față de care a fost emis actul administrativ fiscal.

15.

În acest sens este de observat că respectiva comunicare prin afișarea pe site-ul A.N.A.F. presupune atât existența unui abonament de internet care nu este gratuit, cât și deținerea unui dispozitiv care să permită contribuabilului să aibă acces la siteul A.N.A.F. (telefon smart, tabletă, laptop, PC etc.).

16.

Or, cu privire la acest aspect, în condițiile de trai din România, precum și raportat la faptul că în țara noastră accesul la internet nu este gratuit, comunicarea actului prin afișarea pe site reprezintă o condiție excesivă de natură să îngrădească realmente accesul la justiție prin neaducerea efectivă la cunoștință a actului administrativ fiscal.

17.

Deosebit de aceasta, afișarea la sediul organului fiscal emitent a unui anunț nu asigură comunicare efectivă a actului administrativ fiscal, deoarece ar presupune ca fie contribuabilul, fie alte cunoștințe să observe la sediul organului fiscal afișarea anunțului.

18.

Or, dacă în

Codul de procedură civilă , prin intermediul

art. 163 , se prevede citarea prin publicitate prin afișare la ușa instanței doar în situația în care nu este cunoscut domiciliul pârâtului, cu atât mai mult, când este cunoscut domiciliul, în cel mai rău caz se permite afișarea doar la domiciliul pârâtului.

19.

La fel, dacă organul fiscal cunoaște domiciliul contribuabilului, afișarea nu trebuie să se realizeze la sediul organului fiscal, ci la domiciliul acestuia, pentru a da contribuabilului posibilitatea reală de a afla de conținutul actului.

20.

Dispozițiile

art. 44 alin. (4)-(7) din Codul de procedură fiscală

nu respectă condițiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității, întrucât nu reglementează în mod explicit condițiile anunțului în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Astfel, textul de lege nu prevede elementele anunțului și nici atributele de identificare ale contribuabilului, astfel încât cei care vizualizează anunțul să determine care sunt persoanele vizate.

21.

Din moment ce

art. 59 din Codul civil

prevede că orice persoană are dreptul la nume, la domiciliu, la reședință, precum și la o stare civilă, dobândite în condițiile legii, legea de procedură fiscală trebuie să prevadă expres care sunt atributele de identificare menționate în anunțul efectiv. Or, în realitate, aceasta este deficitară și imprecisă.

22.

Judecătoria Suceava apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

23.

Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

24.

Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt în concordanță cu Constituția și că autoarea excepției de neconstituționalitate dorește, în fapt, un plus de legiferare, criticând modul în care se aplică, în concret, aceste dispoziții.

25.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

26.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

27.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

28.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit cărora:

(4)

În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).

(5)

Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afișarea unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:

a)

în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afișarea anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A.N.A.F.;

b)

în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afișarea anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.

(6)

Anunțul prevăzut la alin. (5) se menține afișat cel puțin 60 de zile de la data publicării acestuia și conține următoarele elemente:

a)

numele și prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;

b)

domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;

c)

denumirea, numărul și data emiterii actului administrativ fiscal.

(7)

În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

29.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

privind statul de drept, în

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind calitatea legii, în

art. 21

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în

art. 24

- Dreptul la apărare și în

art. 52

- Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Se mai invocă și prevederile

art. 6 paragraful 1

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și cele ale

art. 3 alin. (1) ,

art. 6 alin. (1)

și

art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

30.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, instanța de contencios constituțional reține că s-a mai pronunțat asupra soluției legislative criticate, prin raportare la critici similare, prin

Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 29 mai 2020, paragrafele 26-28, 31-39, constatând că sunt constituționale. De asemenea, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra prevederilor

art. 47 alin. (3) ,

(4)

și

(8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , prin

Decizia nr. 74 din 25 februarie 2025 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, constatând că sunt constituționale. *)

Decizia Curții Constituționale nr. 74 din 25 februarie 2025

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 15 iulie 2025.

31.

Prin

Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019 , Curtea a constatat că, potrivit

art. 1 pct. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , actul administrativ fiscal reprezintă „actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat“. Actul administrativ fiscal este acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice, care constă într-o manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, a modifica și a stinge drepturi și obligații, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătorești. Această manifestare unilaterală de voință, chiar dacă apare în contextul realizării puterii publice, presupune asigurarea unui echilibru ce implică respectarea intereselor private legitime, a drepturilor conferite de lege destinatarului actului administrativ fiscal, precum și asigurarea condițiilor necesare exercitării de către instanțele judecătorești a controlului de legalitate a actului administrativ. În acest context, natura unilaterală a actului administrativ fiscal are ca rezultantă reglementarea condițiilor de emitere, comunicare, precum și a modalităților de asigurare a opozabilității acestuia.

32.

Astfel, comunicarea actului administrativ fiscal către destinatarul său (contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat) reprezintă o garanție importantă împotriva arbitrarului și, totodată, cea mai eficientă modalitate de aducere la cunoștință a conținutului raportului juridic fiscal care ia naștere ca urmare a emiterii acestui act. Comunicarea actului administrativ fiscal are importanță și cu privire la efectele juridice produse de acesta, actul administrativ fiscal producând efecte juridice față de destinatarul său doar din momentul în care îi este comunicat în mod legal. Prin urmare, comunicarea actului administrativ fiscal reprezintă o condiție preliminară pentru opozabilitate, respectiv pentru a determina data de la care actul administrativ fiscal poate produce efecte pentru contribuabil. Așa cum este și firesc, regula o constituie comunicarea actului administrativ fiscal către contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat. În acest fel se asigură cunoașterea nemijlocită de către partea din raportul juridic fiscal a conținutului raportului juridic născut ca urmare a emiterii actului administrativ fiscal.

33.

Curtea a observat că în acest sens sunt și prevederile

art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , care prevăd că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit

art. 47 din actul normativ precizat

nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic.

34.

Referitor la modalitățile de efectuare a comunicării actului administrativ fiscal, Curtea a reținut că, în prezent, acestea sunt reglementate în cuprinsul

art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , criticat în speță, însă ele nu sunt alternative, organul fiscal neavând posibilitatea să aleagă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată, gradual, o ierarhie a modalităților de comunicare. Astfel, prin

art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

(în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală ), legiuitorul a prevăzut în mod concret modalitățile în care pot fi comunicate actele administrative fiscale, și anume: actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire [alin. (2)]; actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare [alin. (3)]; în cazul în care comunicarea realizată potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuiește prin publicitate.

35.

Prin urmare, Curtea a constatat că modalitățile de comunicare a actului administrativ fiscal consacrate de

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

sunt: comunicarea directă, această modalitate de comunicare presupunând înmânarea directă a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie către contribuabil/plătitor sau către împuternicitul acestuia, sub semnătură de primire; comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori al împuternicitului acestuia, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; comunicarea actului administrativ fiscal emis în formă electronică, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, și comunicarea prin publicitate. Curtea a subliniat faptul că, în cazul actelor administrative fiscale emise în formă electronică, legiuitorul a prevăzut că acestea se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.

36.

Curtea a mai reținut, de asemenea, că

art. 31 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

se referă la domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, articol care presupune toate ipotezele și detaliile necesare identificării locului de citare pentru persoanele fizice și juridice.

37.

De asemenea, Curtea a reținut faptul că, potrivit

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , domiciliul fiscal se înregistrează/se modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social, prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta, obligație pe care reclamantul din prezenta cauză nu a îndeplinit-o. Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal.

38.

Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile criticate din

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

sunt conforme exigențelor constituționale, îndeplinind condiția de claritate a textului, în sensul că organele fiscale au obligația să comunice actul administrativ fiscal contribuabilului/plătitorului sau împuternicitului acestuia la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal; prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin mijloace electronice, dacă contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare; ori, în măsura în care comunicarea nu s-a putut realiza în niciuna dintre modalitățile de mai sus nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Așadar, este obligatorie respectarea ordinii de prioritate prestabilite de textul legal.

39.

Curtea a constatat, astfel, că, spre deosebire de reglementarea inițială cuprinsă în

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

și declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, prevederile

art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

nu lasă loc arbitrarului organelor fiscale, acestea putând să recurgă doar în ultimă instanță la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate.

40.

De altfel, așa cum a reținut Curtea prin

Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014, modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin publicitate reprezintă o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.

41.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 21 privind accesul liber la justiție .

42.

Așadar, în ceea ce privește invocarea prevederilor

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind calitatea legii, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate. Legea este clară și previzibilă.

43.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

44.

În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale invocate.

45.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Croitoru Radu în Dosarul nr. 1.561/314/2018* al Judecătoriei Suceava, de Popescu Ramona Ionela în Dosarul nr. 3.211/109/2019 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Barbu Adriana în Dosarul nr. 3.167/62/2018 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Suceava, Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 mai 2025.