Decizia nr. 539/2025

Cristian Deliorga

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Nicolae Pîrcălăbescu în Dosarul nr. 544/44/2020 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 319D/2021.

2.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Ioan-Vladimir Olteanu, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În esență, susține că argumentele care au condus la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 , referitoare la accesul în profesie, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 121 din 10 martie 2020

sunt valabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, referitoare la numirea în funcțiile de conducere a judecătorilor și procurorilor. În final, se invocă încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5)

în componenta referitoare la previzibilitatea legii, ale

art. 16 , ale

art. 73 alin. (3) lit. l)

și ale

art. 134 alin. (4) din Constituție .

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind, în esență, că autorul acesteia contestă, în realitate,

Regulamentul

privind numirea în funcții de conducere a procurorilor și revocarea din aceste funcții, iar nu legea. De asemenea, consideră că se invocă aspecte privind interpretarea și aplicarea legii, care nu intră în competența Curții Constituționale.

5.

Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepției arată că obiect al excepției de neconstituționalitate l-au constituit atât legea, cât și regulamentul sus-menționat, însă instanța judecătorească în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate a sesizat Curtea Constituțională, prin încheiere, doar cu dispozițiile

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 , astfel că susținerile de față vizează doar dispozițiile criticate din

Legea nr. 303/2004 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 544/44/2020, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae Pîrcălăbescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a hotărârii Comisiei de organizare a concursului/examenului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor organizat în perioada 10 iulie-14 octombrie 2020, a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 831 din 3 septembrie 2020 prin care a fost respinsă contestația împotriva hotărârii sus-menționate, precum și de anulare a

Regulamentului

privind numirea în funcții de conducere a procurorilor și revocarea din aceste funcții, aprobat prin

Hotărârea nr. 219/2020

a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004

nu îndeplinesc componenta de predictibilitate a legii, deoarece dau posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin regulament, condițiile privind numirea în funcții de conducere a procurorilor și revocarea din aceste funcții, ceea ce determină o stare de incertitudine juridică. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 121 din 10 martie 2020

prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 , arătându-se că, și în cazul concursului pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii, al examenului de absolvire a Institutului Național al Magistraturii și al examenului de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, legea trebuie să prevadă aspectele esențiale, cum sunt, spre exemplu, condițiile de participare, regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor și probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe.

8.

În ceea ce privește

art. 6 alin. (1) din Regulamentul

privind numirea în funcții de conducere a procurorilor și revocarea din aceste funcții, sintagma „să funcționeze efectiv la parchetul la care este vacantă funcția de conducere pentru care își depun candidatura“, pe lângă faptul că adaugă la lege, nici nu îndeplinește condițiile de claritate și predictibilitate necesare unui act normativ, putând da naștere unor interpretări discriminatorii. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii se raportează constant în cadrul litigiilor la lipsa condiției funcționării efective, apreciind eronat că detașarea nu echivalează cu o funcționare efectivă, cu toate că nu există o predictibilitate legislativă în domeniu, legea și regulamentul în speță, necuprinzând o definiție a noțiunilor a delegare și detașare și nici a termenului „efectiv“, termen care nu poate fi interpretat restrictiv, doar prin raportare la clădirea unde se desfășoară activitatea.

9.

Totodată, arată că procurorii nu mai au dreptul de a renunța unilateral la delegare pentru a putea participa la concurs, iar, în aceste condiții, cerința de funcționare efectivă la data depunerii candidaturii apare ca excesivă și vădit nejustificată, fiind evident că orice criteriu ar trebui să se raporteze la data vacantării funcției.

10.

Așadar, lipsa de claritate a noțiunii de „funcționare efectivă“ permite autorității să se manifeste subiectiv, discreționar, pe lângă delegarea unor atribuții putând exista și o serie de alte ipoteze care să poată fi interpretate ca fiind circumscrise ipotezei acestei noțiuni: concediu creștere copil etc.

11.

În concluzie, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin regulament, aspecte esențiale care țin de ocuparea posturilor de procuror determină o stare de incertitudine juridică. Or, normele privind admiterea în profesie trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate. Astfel, delegarea atribuției de a stabili aceste norme Consiliului Superior al Magistraturii, prin emiterea unor acte administrative ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.

12.

Având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 121 din 10 martie 2020 , se susține că, pentru identitate de rațiune, se impune aceeași soluție și în cazul dispozițiilor

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004

întrucât, în actuala reglementare, aspecte esențiale ale admiterii în magistratură sunt lăsate la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind prevăzute în lege.

13.

Cât privește încălcarea dispozițiilor

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție , se invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia, în situația magistraților, al căror statut este consacrat la nivel constituțional, elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță inferioară acesteia. Or, prin regulament este prevăzută o etapă de selecție care privește ab initio competența profesională a candidatului raportat la locul desfășurării activității și care reprezintă un aspect esențial pentru ocuparea posturilor de judecător sau procuror, aspecte ce trebuie să fie prevăzute în

Legea nr. 303/2004 , pentru a respecta prevederile constituționale. Prin urmare, regulamentul adaugă la lege o condiție esențială de participare la concursul pentru ocuparea funcțiilor de conducere.

14.

În concluzie, faptul că legea organică privind statutul judecătorilor și procurorilor -

Legea nr. 303/2004

- nu prevede condiția esențială din regulament privind participarea la concurs/examen contravine dispozițiilor

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție , potrivit cărora organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și organizarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică.

15.

Referitor la încălcarea

art. 16 din Constituție , se susține, în esență, că regulamentul prevede o legislație de ordin discriminatoriu și susceptibil de subiectivitate prin raportare la cerința ca procurorul candidat să cunoască mai bine parchetul pentru a cărui conducere se organizează examenul, prin funcționarea fizică în locația unde s-a vacantat postul scos la concurs. Rezultă că regulamentul instituie o îngrădire a participării la examen, condiționat de interpretarea nepredictibilă a unei condiții discriminatorii privind locația de desfășurare a activității. Astfel, locația (clădirea) de desfășurare a activității la data candidaturii este o falsă plus-valoare a candidaților, care nu are legătură cu competențele concrete ale acestora.

16.

În final, se susține că dispozițiile criticate contravin și

art. 134 alin. (4) din Constituție , pentru aceleași considerente ca cele invocate pentru a demonstra încălcarea

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție .

17.

Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece condițiile generale de participare la concurs, condițiile de vechime, precum condiția ca procurorul să funcționeze cel puțin 2 ani la parchetul la care este vacantă funcția de conducere pentru care își depune candidatura sunt reglementate prin lege organică -

Legea nr. 303/2004

- iar regulamentul explicitează modul de punere în aplicare a acestor dispoziții de lege.

18.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, sens în care redă, în esență, considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 121 din 10 martie 2020 . Astfel, pentru identitate de rațiune, consideră că, și în cazul organizării concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aspectele esențiale ale concursului sau examenului trebuie prevăzute în legea organică, iar nu printr-un act infralegal, cum este regulamentul emis de Consiliul Superior al Magistraturii. În final, arată că, deși în ceea ce privește concursul de numire în funcții de conducere la instanțe și parchete unele aspecte sunt reglementate prin lege (condițiile de numire, probele de concurs, comisiile), unele chestiuni au rămas totuși la nivel de regulament (modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe), astfel că, sub acest aspect, excepția este întemeiată.

20.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului convențional al autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

21.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: „Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I: (...) g) Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor;“. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 303/2004

a fost abrogată în integralitatea sa, fiind înlocuită prin

Legea nr. 303/2022

privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, care a intrat în vigoare la 16 decembrie 2022. Având însă în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 , care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.

23.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în

art. 16

privind egalitatea în drepturi, în

art. 73 alin. (3) lit. l)

privind reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi și în

art. 134 alin. (4)

privind atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii.

24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate -

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004

- stabilesc atribuția Consiliului Superior al Magistraturii de a aproba, prin hotărâre, Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor.

25.

Prin Decizia nr. 121 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 9 iunie 2020, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 , potrivit cărora Consiliului Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură. Referitor la concursul de admitere în magistratură, la paragraful 28 al

Deciziei nr. 121 din 10 martie 2020 , Curtea a constatat că faptul că

Legea nr. 303/2004

nu prevede aspecte esențiale privind concursul pentru admiterea în magistratură, cum sunt etapele și probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe contravine dispozițiilor

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție , potrivit cărora organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și organizarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică. Astfel, aspectele esențiale ale admiterii în magistratură trebuie să fie prevăzute în

Legea nr. 303/2004 , iar regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în magistratură.

26.

Din analiza susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate din prezenta cauză rezultă că acesta este nemulțumit, în esență, de prevederile

Regulamentului

privind numirea în funcții de conducere a procurorilor și revocarea din aceste funcții, aprobat prin

Hotărârea nr. 219/2020

a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 20 martie 2020, emis în temeiul dispozițiilor de lege criticate. Potrivit

art. 6 alin. (1)

ultima teză din acest regulament: „La data depunerii candidaturii, candidații trebuie să funcționeze efectiv la parchetul la care este vacantă funcția de conducere pentru care își depun candidatura.“ Astfel, autorul excepției susține că sintagma „să funcționeze efectiv la parchetul la care este vacantă funcția de conducere pentru care își depun candidatura“ adaugă la lege, pe de o parte, și nu îndeplinește cerințele de calitate a legii, pe de altă parte, putând da naștere unor interpretări discriminatorii. Totodată, susține că, în cadrul litigiilor referitoare la condiția funcționării efective la parchetul la care este vacantă funcția de conducere pentru care se depune candidatura, Consiliul Superior al Magistraturii apreciază, în mod eronat, că detașarea nu echivalează cu o funcționare efectivă.

27.

Având în vedere susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea reprezintă, în realitate, probleme de interpretare și aplicare a legii, iar nu de constituționalitate. Or, interpretarea textelor de lege aplicabile situației concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești. Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009,

Decizia nr. 294 din 28 mai 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27, sau

Decizia 57 din 25 februarie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 14 iulie 2025, paragraful 22).

28.

În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției și dedusă spre soluționare Curții Constituționale, referitoare la una dintre condițiile necesare pentru participarea la concursul sau examenul pentru numirea procurorilor în funcții de conducere (prevăzute la

art. 50 din Legea nr. 303/2004 ), mai exact la interpretarea - în situația delegării - a sintagmei „să funcționeze efectiv la parchetul la care este vacantă funcția de conducere pentru care își depun candidatura“, din cuprinsul

art. 6 alin. (1) din Regulamentul

privind numirea în funcții de conducere a procurorilor și revocarea din aceste funcții, este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

29.

Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție .

30.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Nicolae Pîrcălăbescu în Dosarul nr. 544/44/2020 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2025.