Decizia nr. 597/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată“, excepție ridicată de Aurica Ionașcu în Dosarul nr. 7.986/180/2021 al Judecătoriei Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.448D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și, totodată, solicită ca instanța de control constituțional să ceară din nou punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de resolicitare a punctelor de vedere ale autorităților menționate, iar Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autoare prin notele scrise.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens,

Decizia nr. 638 din 21 noiembrie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 9 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.986/180/2021, Judecătoria Bacău - Secția penală a

sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată“. Excepția a fost ridicată de Aurica Ionașcu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației privind durata procesului penal.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată“, sunt contrare dispozițiilor constituționale și din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

invocate, întrucât termenul în care o nouă contestație cu privire la durata procesului penal nu poate fi formulată nu este reglementat, astfel că nu este respectat standardul privind calitatea legii.

7.

Judecătoria Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că sintagma cuprinsă în

art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală , referitoare la stabilirea termenului în care o nouă contestație cu privire la durata procesului penal nu poate fi formulată, este clară și previzibilă. Persoanele interesate nu pot formula o nouă contestație înainte de expirarea termenului stabilit de către instanța de judecată. Acest text de lege nu instituie o cale de atac împotriva soluției pronunțate de către instanță, ci reprezintă o măsură pentru buna administrare a justiției, precum și pentru buna organizare a desfășurării procesului penal. Procedura specială, reglementată de dispozițiile

art. 488^1 și următoarele din Codul de procedură penală , referitoare la contestația privind durata procesului penal are ca scop respectarea dreptului la desfășurarea procedurii penale într-un termen rezonabil, prevăzut de

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Această garanție urmărește ca justiția să fie administrată fără întârzieri care i-ar putea afecta credibilitatea sau eficiența. Astfel că, în ipoteza în care se apreciază că activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, instanța de judecată stabilește un termen până la care cauza trebuie rezolvată. Apreciază că limitarea dreptului de a formula o nouă contestație privind durata procesului penal pentru o anumită perioadă de timp urmărește un scop legitim, respectiv acela de a preveni formularea unor cereri repetate și premature de către părți.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată“, care au următorul conținut: „(1) Când apreciază contestația ca fiind întemeiată, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța admite contestația și stabilește termenul în care procurorul să rezolve cauza potrivit

art. 327 , respectiv instanța de judecată să soluționeze cauza, precum și termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată.“

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul român, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul

art. 20 alin. (1)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și prin prisma exigențelor

art. 6

și ale

13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv. Având în vedere invocarea

art. 14

din aceeași convenție privind interzicerea discriminării, Curtea reține ca standard de referință și

art. 16 din Constituție , astfel cum se interpretează prin prisma exigențelor textului convențional antereferit. Totodată, sunt invocate și dispozițiile

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept din

Convenția

antereferită.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedura specială reglementată în

art. 488^1 - 488^6 din Codul de procedură penală , referitoare la contestația privind durata procesului penal, reprezintă o garanție a soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil și, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut la

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și la

art. 21 alin. (3) din Constituție . De asemenea, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut procedura contestației privind durata procesului penal, în aplicarea prevederilor

art. 13 din Convenție , ca un remediu efectiv ce poate fi exercitat împotriva prelungirii nejustificate a etapelor procesului penal, în situația în care astfel de întârzieri sunt de natură să încalce drepturile fundamentale ale părților. Totodată, Curtea reține că procedura specială, referitoare la contestația privind durata procesului penal, reprezintă o aplicare a prevederilor

art. 8 din Codul de procedură penală , care consacră, cu titlu de principiu, caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal. Conform acestui principiu, organele de urmărire penală și instanțele de judecată au obligația să asigure soluționarea cauzelor penale într-un termen rezonabil.

14.

Așadar, instituția contestației privind durata procesului penal a fost reglementată de legiuitor în îndeplinirea obligațiilor ce intră în sarcina statului, instituite de prevederile

art. 6

și

13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , respectiv de a crea un sistem judiciar eficient, capabil să soluționeze cauzele penale într-un termen rezonabil și de a asigura, la nivelul legislației naționale, un remediu efectiv care să permită valorificarea drepturilor și libertăților consacrate prin

Constituție . Din acest punct de vedere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în jurisprudența sa, că remediile oferite în scopul asigurării dreptului la un proces echitabil, care presupune soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, pot fi remedii acceleratorii sau compensatorii [a se vedea Hotărârile din 29 martie 2006, pronunțate în cauzele Scordio (nr. 1) împotriva Italiei, Riccardi Pizzati împotriva Italiei și Musci împotriva Italiei]. Remediile acceleratorii constau în reglementarea unor mecanisme juridice interne care să aibă ca efect soluționarea proceselor în termene rezonabile. Remediile compensatorii reprezintă reducerea în mod expres și cuantificat a pedepselor aplicate, ca urmare a duratei excesive a procedurii de soluționare a cauzelor. Din această perspectivă, contestația privind durata procesului penal constituie un remediu acceleratoriu.

15.

În ceea ce privește reglementarea acestei instituții în dreptul procesual penal intern, titularii dreptului de a formula contestație privind durata procesului penal sunt, conform

art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală , inculpatul, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În cursul judecății, contestația poate fi introdusă și de către procuror. Competența de soluționare a contestației privind durata procesului penal revine, potrivit

art. 488^2 alin. (1) din Codul de procedură penală , judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale sau instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza, în cauzele penale aflate în cursul judecății sau în căile de atac, ordinare ori extraordinare. Conform

alin. (2) al art. 488^2 din Codul de procedură penală , când procedura judiciară cu privire la care se formulează contestația se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a contestației aparține unui alt complet din cadrul aceleiași secții. Referitor la procedura de soluționare a contestației, potrivit prevederilor

art. 488^4 alin. (1) din Codul de procedură penală , judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța, în vederea soluționării contestației, are obligația să informeze procurorul, respectiv instanța pe rolul căreia se află cauza, cu privire la contestația formulată, cu mențiunea posibilității de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, de a dispune transmiterea, în cel mult 5 zile, a dosarului sau a unei copii certificate a dosarului cauzei de către procuror, respectiv de către instanța pe rolul căreia se află cauza și de a informa celelalte părți din proces și, după caz, celelalte persoane prevăzute la

art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală

cu privire la contestația formulată și la dreptul de a-și exprima punctul de vedere în termenul acordat în acest scop de judecătorul de drepturi și libertăți sau de instanță. Totodată, dispozițiile

art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală

prevăd soluționarea contestației privind durata procesului penal prin încheiere, în camera de consiliu, fără participarea părților și a procurorului. Prin

Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia contestația privind durata procesului penal se soluționează „fără participarea părților și a procurorului“ este neconstituțională, apreciind că, în cadrul acestei proceduri, participanții la procesul penal trebuie să beneficieze de dreptul de a participa la ședința de judecată pentru a-și susține, în fața instanței, argumentele referitoare la caracterul excesiv sau rezonabil al duratei procesului penal, într-o procedură caracterizată prin contradictorialitate și oralitate, în caz contrar procedura analizată încălcând prevederile

art. 21 alin. (3)

și ale

art. 24 din Constituție .

16.

Cu prilejul soluționării contestației, conform

art. 488^5 alin. (1) din Codul de procedură penală , judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța verifică durata procedurilor pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a punctelor de vedere prezentate, luând în considerare natura și obiectul cauzei, complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanți și a dificultăților de administrare a probelor, elementele de extraneitate ale cauzei, faza procesuală în care se află cauza și durata fazelor procesuale anterioare, comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale și procedurale și din perspectiva îndeplinirii obligațiilor sale în cadrul procesului, comportamentul celorlalți participanți în cauză, inclusiv al autorităților implicate, intervenția unor modificări legislative aplicabile cauzei, precum și alte elemente de natură să influențeze durata procedurii.

17.

În ceea ce privește soluțiile care pot fi pronunțate, potrivit prevederilor

art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală , când apreciază contestația ca fiind întemeiată, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța admite contestația și stabilește termenul în care procurorul trebuie să rezolve cauza, respectiv instanța de judecată trebuie să soluționeze cauza, precum și termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată, iar, potrivit

art. 488^6 alin. (3) din Codul de procedură penală , dacă se constată depășirea duratei rezonabile, o nouă contestație în aceeași cauză se va soluționa cu luarea în considerare exclusiv a motivelor ivite ulterior contestației anterioare. Conform

alin. (2)

al aceluiași articol, în toate cazurile, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța care soluționează contestația nu va putea da îndrumări și nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a procesului ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluția ce trebuie dată procesului, ori, după caz, libertății procurorului de a pronunța soluția pe care o consideră legală și temeinică.

18.

Având în vedere cadrul legal și jurisprudențial anterior menționat, referitor la procedura soluționării contestației privind durata procesului penal, Curtea constată că stabilirea termenului în care procurorul/instanța de judecată trebuie să rezolve/soluționeze cauza, precum și a termenului în care o nouă contestație nu poate fi formulată (în concret, stabilirea datei de la care se poate formula o nouă contestație) constituie un mecanism în cadrul instituției, cu efecte asupra asigurării eficienței procesului penal. Ca urmare, Curtea constată că judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv instanța de judecată au competența funcțională de a evalua periodic stadiul procedurilor, indiferent de faza procesului penal, și de a stabili termenul pentru epuizarea cercetărilor, respectiv pentru soluționarea cauzei, precum și data de la care se poate formula o nouă contestație, până la finalizarea procesului penal.

19.

Așa încât, în raport cu criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că, analizate în ansamblul normelor procesual penale care reglementează procedura specială referitoare la contestația privind durata procesului penal, prevederile de lege criticate nu prezintă elemente de imprecizie, astfel cum susține autoarea. Prin urmare, Curtea constată că prevederile

art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată“, îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, fiind redactate cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită destinatarilor săi, care, la nevoie, pot apela la consultanță de specialitate, să își conformeze conduita.

20.

Curtea reține că prevederile

art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată“ sunt criticate și prin raportare la

art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , privind interzicerea discriminării. În aceste condiții, Curtea reține ca standard de referință și

art. 16 din Constituție , astfel cum se interpretează prin prisma exigențelor textului convențional precitat. În motivarea excepției însă nu sunt evidențiate aspecte de natură să circumscrie această critică de neconstituționalitate și nu sunt aduse argumente care să facă posibilă compararea reală a textului de lege criticat cu reperele convenționale și constituționale invocate.

21.

Totodată, autorul excepției a indicat, ca temei al sesizării, și dispozițiile

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând această susținere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, dispozițiile indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludență pentru soluționarea acesteia.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurica Ionașcu în Dosarul nr. 7.986/180/2021 al Judecătoriei Bacău - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 488^6 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , cu referire la sintagma „termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată“, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2025.