Decizia nr. 725/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Andrei Grigoraș

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 1.621/175/2021/a1 al Judecătoriei Aiud și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.481D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că autorul sesizării nu a arătat contrarietatea dintre dispozițiile legale criticate și prevederile constituționale pretins încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea nr. 65 din 18 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.621/175/2021/a1, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Alen Daniel Moisin într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate, în temeiul

Legii nr. 254/2013 , împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost respinsă plângerea formulată de autorul excepției prin care se reclama încălcarea dreptului la convorbiri online în condiții de confidențialitate.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că dispozițiile

art. 66 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 254/2013

sunt lipsite de claritate și precizie, fiind astfel încălcate prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție . Totodată, susține că normele de drept criticate contravin și dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la apărare și secretul corespondenței.

6.

Judecătoria Aiud apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că

Regulamentul

de aplicare a

Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 157/2016 , cu modificările și completările ulterioare, enumeră în cuprinsul

art. 134

categoriile de deținuți care pot beneficia de comunicări online. Totodată, se arată că prin același regulament sunt indicate în mod clar numărul, durata comunicărilor, modalitatea de acordare a acestora, precum și modul de amenajare a spațiului în care se desfășoară convorbirile online.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 66 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Întrucât

art. 66

conține numai două alineate, Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile

art. 66 din Legea nr. 254/2013 , care au următorul conținut:

(1)

Pentru anumite categorii de persoane condamnate, se poate facilita comunicarea on-line cu membrii de familie sau alte persoane.

(2)

Categoriile de persoane condamnate, numărul și durata comunicărilor on-line, precum și modalitatea de acordare a acestora se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind calitatea legii, ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 24

privind dreptul la apărare și ale

art. 28

privind secretul corespondenței, astfel cum acestea se interpretează potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție

și prin prisma exigențelor

art. 14

referitoare la interzicerea discriminării, ale

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil, respectiv ale

art. 8

privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a stabilit că excepția de neconstituționalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat.

13.

În aceste condiții, Curtea a reținut că, în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, o astfel de excepție va fi respinsă ca inadmisibilă. Simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fata căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, și

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

14.

Curtea reține că, în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate nu a indicat motivele pentru care dispozițiile

art. 66 din Legea nr. 254/2013

contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate, ci doar a enumerat articolele din

Constituție

și

Convenție

pretins încălcate. În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , autorul a precizat că dispozițiile

art. 66 din Legea nr. 254/2013

sunt lipsite de claritate și previzibilitate, fără a arăta în mod rezonabil în ce constă pretinsa neclaritate și modul în care aceasta ar conduce la încălcarea dispozițiilor constituționale invocate.

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 1.621/175/2021/a1 al Judecătoriei Aiud.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Aiud și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025.