Decizia nr. 577/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 157 , ale art. 200 alin. (3) , ale art. 201 alin. (1) și (2) , ale art. 206 alin. (1) , ale art. 401 alin. (1) , ale art. 402 , ale art. 403 și ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Mihaela Negulescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 157 , ale
art. 200 alin. (3) , ale
art. 201 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă , cu referire la
art. 44 ,
47
și
54
din același cod, precum și a dispozițiilor
art. 401 alin. (1) , ale
art. 402 , ale
art. 403
și ale
art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Costinel Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.602/63/2021 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.361D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că părțile au cunoștință de numele membrilor completelor de judecată, câtă vreme există încheieri și în fiecare încheiere este trecut acest aspect, iar atât timp cât termenul în care poate fi formulată calea de atac curge de la comunicarea hotărârii și nu de la pronunțarea acesteia, motivarea sa ulterioară nu vatămă cu nimic drepturile părților.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 7 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.602/63/2021, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 157 , ale
art. 200 alin. (3) , ale
art. 201 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă , cu referire la
art. 44 ,
47
și
54
din același cod, precum și a prevederilor
art. 401 alin. (1) , ale
art. 402 , ale
art. 403
și ale
art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Costinel Cristian Militaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici, întemeiat pe Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Excepția vizează, în esență, regulile procedurale referitoare la comunicarea actelor și derularea etapelor incipiente ale procesului, precum și consecințele pronunțării hotărârii pe baza minutei și ale redactării ulterioare a considerentelor.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece actele de procedură nu cuprind numele și calitatea judecătorilor/grefierilor, aspect care face imposibilă exercitarea dreptului de recuzare, aducând astfel atingere dreptului la apărare și la informare. De asemenea, susține că textele criticate permit pronunțarea hotărârii judecătorești pe baza minutei, iar motivarea acesteia poate fi întârziată, ceea ce împiedică exercitarea căilor de atac și dreptul la un proces echitabil.
6.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile
art. 200 alin. (3) , ale
art. 201 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă
nu sunt suficient de clare și precise în ceea ce privește conținutul înscrisului prin care se comunică, după caz, lipsurile cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată sau întâmpinarea. În acest sens, arată că textele criticate nu prevăd obligația menționării, în cuprinsul acestui înscris, a numelui, prenumelui și calității membrilor completului de judecată, precum și a numelui și prenumelui grefierului, ceea ce ar conduce la încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5) .
7.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a
art. 21 din Constituție , autorul excepției susține că, în ipoteza în care instanța de judecată nu comunică reclamantului sau pârâtului numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, fie în cuprinsul înscrisului prin care se comunică lipsurile cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată ori întâmpinarea, fie în cuprinsul citației, este afectat dreptul de acces la justiție. Aceasta, deoarece partea este pusă în imposibilitatea de a formula, în condițiile legii, o cerere de recuzare.
8.
Referitor la încălcarea
art. 24 din Constituție , specifică faptul că atât timp cât reclamantul sau pârâtul nu cunoaște numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, deoarece aceste informații nu i s-au comunicat oficial de către instanța de judecată, în mod evident nu își poate exercita dreptul la apărare în componenta sa referitoare la dreptul de a recuza judecătorul desemnat cu soluționarea cauzei.
9.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 31 , autorul arată că formularea unei cereri de recuzare constituie o problemă de interes personal a părților procesului civil, care trebuie să fie informate despre drepturile procesuale pe care le au și despre condițiile în care acestea pot fi exercitate, precum și cu privire la numele și prenumele judecătorilor fiecărei cauze, în caz contrar informația fiind alterată/viciată prin omisiune.
10.
Referitor la încălcarea
art. 124 din Constituție , autorul susține că textele criticate nu impun motivarea soluției la momentul pronunțării, motiv pentru care raționamentul juridic ce stă la baza acesteia este inaccesibil, iar deliberarea se „transferă“ după pronunțare, acest lucru fiind de natură să afecteze legalitatea, transparența și încrederea în actul de justiție.
11.
În ceea ce privește încălcarea
art. 129 din Legea fundamentală , autorul arată că redactarea/motivarea soluțiilor după pronunțare, uneori într-un termen mult mai mare decât cel de 30 de zile, constituie o sancțiune pentru părțile procesului civil, care, astfel, trebuie să aștepte o perioadă nedeterminată pentru a formula eventuale critici.
12.
De asemenea, autorul excepției invocă și
art. 20 din Constituție , în coroborare cu
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susține că acesta include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor (Hotărârea din 28 aprilie 2005, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Albina împotriva României, paragraful 30) și, întrucât
Convenția
nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (Hotărârea din 13 mai 1980, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Artico împotriva Italiei, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv dacă aceste observații nu sunt în mod concret examinate de către instanța sesizată.
13.
Autorul excepției invocă și încălcarea
art. 1 alin. (3) din Constituție , susținând că lipsa motivării soluției la momentul pronunțării acesteia afectează eficiența justiției, deoarece executarea hotărârilor judecătorești se face fără a cunoaște fundamentul juridic al soluțiilor pe care le conțin, doar pe baza minutei, fără motivarea disponibilă, fiind astfel încălcat principiul separației puterilor.
14.
Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate invocată nu este întemeiată, reglementările supuse controlului de constituționalitate integrându-se scopului legii și necontravenind normelor constituționale prevăzute de
art. 1 alin. (5) ,
art. 21 ,
20 ,
art. 24 alin. (1) ,
art. 31 alin. (2) ,
art. 124
și
129 din Constituție .
15.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
16.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
17.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
18.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 157 , ale
art. 200 alin. (3) , ale
art. 201 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 206 alin. (1) din Codul de procedură civilă , cu referire la
art. 44 ,
47
și
54
din același cod, precum și dispozițiile
art. 401 alin. (1) , ale
art. 402 , ale
art. 403
și ale
art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă însă că, deși
art. 44 ,
47
și
54
sunt indicate în susținerea excepției, nu sunt formulate critici distincte și autonome cu privire la aceste dispoziții, invocarea lor având rolul de a ilustra, în logica argumentării, consecințele pretinse ale nereglementării menționării identității membrilor completului în anumite acte procedurale simple. În aceste condiții, obiect al excepției îl constituie dispozițiile
art. 157 , ale
art. 200 alin. (3) , ale
art. 201 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 206 alin. (1) , ale
art. 401 alin. (1) , ale
art. 402 , ale
art. 403
și ale
art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut:
–
Articolul 157
:
Citația va cuprinde:
a)
denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc decât sediul instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului;
b)
data emiterii citației;
c)
numărul dosarului;
d)
anul, luna, ziua și ora înfățișării;
e)
numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează;
f)
calitatea celui citat;
g)
numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii;
h)
indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate de cel citat;
i)
mențiunea că, prin înmânarea citației, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată;
j)
alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță;
k)
ștampila instanței și semnătura grefierului.
În citație se menționează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum și dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citația alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citație se va menționa obligația pârâtului de a-și pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înțelege să se folosească, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.
Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
–
Articolul 200
alin. (3):
„Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la
art. 194-197 , reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii (...)“;
–
Articolul 201
alin. (1)
și
(2):
Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile
art. 165 .
Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.
–
Articolul 206
alin. (1):
„Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.“;
–
Articolul 401
alin. (1):
„După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.“;
–
Articolul 402
: „Hotărârea se poate pronunța în ședință publică, la locul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunța prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.“;
–
Articolul 403
: „Data hotărârii este aceea la care minuta este pronunțată potrivit legii.“;
–
Articolul 426
alin. (5):
„Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și se semnează în același termen.“
19.
Excepția vizează, în esență, regulile procedurale referitoare la comunicarea actelor și derularea etapelor incipiente ale procesului, precum și consecințele pronunțării hotărârii pe baza minutei și ale redactării ulterioare a considerentelor.
20.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind caracterul de stat de drept al statului român și principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii,
art. 21
referitor la accesul liber la justiție,
art. 24 alin. (1)
privind dreptul la apărare,
art. 124
cu privire la înfăptuirea justiției și
art. 129
privind folosirea căilor de atac, astfel cum sunt interpretate, în temeiul
art. 20 din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și în
art. 31 alin. (2)
privind dreptul la informație.
21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate reglementează în mod clar și previzibil aspecte procedurale referitoare la desfășurarea procesului civil, inclusiv cu privire la regularizarea cererii de chemare în judecată și citarea părților. Lipsa menționării numelui judecătorilor și al grefierului în cuprinsul citațiilor nu echivalează cu o lipsă de claritate sau previzibilitate a normei, întrucât identitatea membrilor completului este determinabilă, potrivit legii, din actele întocmite în cursul judecății (în special, încheierile de ședință) și, ulterior, din sentința/decizia pronunțată. Totodată, regulile procedurale urmăresc asigurarea disciplinei procesuale și a securității raporturilor juridice, fără a aduce atingere drepturilor procesuale ale părților (a se vedea
Decizia nr. 55 din 13 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 33).
22.
În raport cu prevederile
art. 21 din Constituție , Curtea reține că omisiunea menționării componenței completului de judecată în cuprinsul citațiilor ori al înscrisurilor de comunicare întocmite în fazele incipiente ale procesului nu afectează accesul liber la justiție. Recuzarea reprezintă un incident procedural ce poate fi formulat de parte de îndată ce aceasta ia cunoștință de componența completului de judecată, nefiind condiționată de o etapă incipientă a procesului. Potrivit normelor de procedură civilă, identitatea judecătorilor care compun completul este adusă la cunoștința părților cel târziu la primul termen de judecată, fiind consemnată în încheierea de ședință și ulterior în hotărârea judecătorească ( art. 203 ,
231
și
425 din Codul de procedură civilă ). Legiuitorul nu a impus menționarea acestor elemente în cuprinsul citației, iar această opțiune nu echivalează cu o negare sau cu o golire de conținut a dreptului de acces la justiție. În acest context, ulterior finalizării procedurii de judecată și pronunțării soluției, motivarea hotărârii judecătorești poate fi realizată în termenul prevăzut de lege, fără ca această modalitate de redactare să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, întrucât termenele procedurale pentru exercitarea căilor de atac curg de la data comunicării hotărârii judecătorești motivate, iar părțile dispun de timpul necesar pentru formularea criticilor.
23.
În ceea ce privește prevederile constituționale ale
art. 24 alin. (1) , Curtea reține că dreptul la apărare este garantat pe tot parcursul procesului. Părțile au posibilitatea de a formula cereri și excepții după ce cunosc componența completului de judecată. Lipsa menționării identității judecătorilor în cuprinsul citației nu împiedică pregătirea apărării și nici exercitarea efectivă a drepturilor procesuale. Eventualele neregularități ale citației sunt supuse regimului sancțiunilor procedurale prevăzute de lege. Acestea constituie aspecte ce țin de aplicarea normelor de procedură, iar nu de constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.
24.
Referitor la prevederile
art. 31 alin. (2) din Constituție , Curtea observă că obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor se realizează prin comunicarea actelor procedurale esențiale și a hotărârilor judecătorești. Scopul citației este acela de a aduce la cunoștința părții existența procesului, obiectul acestuia și termenul de judecată, iar nu informarea cu privire la componența completului de judecată. În aceste condiții, omisiunea unor astfel de mențiuni nu poate fi considerată drept o încălcare a dreptului la informație.
25.
Cât privește pretinsa încălcare a prevederilor
art. 124 din Constituție , Curtea constată că dispozițiile legale criticate consacră obligația motivării hotărârilor judecătorești, chiar dacă redactarea acestora se face ulterior pronunțării soluției. Această modalitate de reglementare nu afectează înfăptuirea justiției și nici exercitarea căilor de atac, atât timp cât termenele procedurale curg de la data comunicării hotărârii judecătorești motivate. De asemenea, prin
Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, paragraful 48, Curtea a constatat că, deși motivarea în fapt și în drept a soluției este rezultatul activității de deliberare desfășurată anterior pronunțării acesteia, redactarea hotărârii judecătorești poate fi realizată ulterior, prin stabilirea unui termen, care, fiind considerat de recomandare, se poate prelungi în timp până la o dată neprecizată, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la folosirea căilor de atac. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este perfect acceptabil ca o instanță să enunțe motivele deciziei sale după o perioadă de timp de la adoptarea sa, atât timp cât acest lucru nu neagă dreptul reclamantului de a-și exercita în mod eficient dreptul său de a depune un recurs (Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei) ( Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 , precitată, paragraful 90).
26.
Cu privire la critica privind prevederile
art. 129 din Constituție , Curtea a reținut că eventualele întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești constituie aspecte ce țin de aplicarea legii și de funcționarea concretă a instanțelor judecătorești, iar nu de constituționalitatea dispozițiilor legale criticate. Existența unor asemenea situații este sancționată de cadrul normativ aplicabil statutului judecătorilor, neputând conduce, prin ea însăși, la constatarea neconstituționalității dispozițiilor legale criticate.
27.
În ceea ce privește garanțiile procesului echitabil, în sensul
art. 21 din Constituție , interpretat în lumina
art. 20 din Constituție
și a
art. 6 paragraful 1 din Convenție , Curtea observă că standardele europene impun ca hotărârile să fie motivate suficient și într-un termen rezonabil, nu neapărat la momentul pronunțării. Exigența motivării hotărârii vizează asigurarea transparenței actului de justiție și posibilitatea părților de a înțelege raționamentul instanței, precum și de a exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege. Atât timp cât motivarea este realizată într-un termen rezonabil și comunicată părților anterior curgerii termenelor de atac, nu se poate reține încălcarea dreptului la un proces echitabil. Totodată, în ceea ce privește respectarea termenului de redactare, cadrul normativ aplicabil statutului judecătorilor prevede sancționarea neredactării sau nesemnării hotărârilor judecătorești, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege, existând astfel mijloace legale de constrângere pentru respectarea obligațiilor profesionale.
28.
Prin
Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, Curtea a examinat prevederi similare cuprinse în Codul de procedură penală, constatând că acestea încalcă dispozițiile
art. 21
și
24 din Legea fundamentală . Curtea observă că soluția pronunțată prin decizia amintită nu este aplicabilă mutatis mutandis în cauza de față, întrucât esența argumentației care a justificat admiterea excepției de neconstituționalitate a
art. 406 alin. (1)
și
(2) din Codul de procedură penală
a constat în faptul că redactarea hotărârii judecătorești ulterior pronunțării deciziei în dosarele penale duce la lipsirea persoanei condamnate la o pedeapsă privativă de libertate de garanțiile înfăptuirii actului de justiție, aducând atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că dreptul la formularea căilor de atac extraordinare în materie penală devine iluzoriu în condițiile în care, în intervalul scurs între momentul pronunțării hotărârii judecătorești și data motivării și comunicării acesteia, există posibilitatea ca persoana condamnată să execute o mare parte din pedeapsă sau chiar pedeapsa în integralitatea ei.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costinel Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.602/63/2021 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 157 , ale
art. 200 alin. (3) , ale
art. 201 alin. (1)
și
(2) , ale
art. 206 alin. (1) , ale
art. 401 alin. (1) , ale
art. 402 , ale
art. 403
și ale
art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 6 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Mihaela Negulescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.