Decizia nr. 476/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în cap. I lit. B din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în
cap. I lit. B din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Tena Tulitu și alții în Dosarul nr. 1.075/107/2021 al Tribunalului Alba - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 406D/2022.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Acesta arată că pretinsa discriminare salarială nu subzistă, având în vedere natura diferită a atribuțiilor categoriilor profesionale între care se realizează comparația. În acest sens invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 240 din 29 aprilie 2025 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea nr. 398 din 23 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.075/107/2021, Tribunalul Alba - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în
cap. I lit. B din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Tena Tulitu și alții într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiție.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate creează o situație discriminatorie în materie salarială pentru procurori față de judecători, fără a exista o justificare obiectivă, deși Ministerul Public a fost instituit ca o componentă a autorității judecătorești. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate considerente reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu, în
Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006 , și se arată că legiuitorul a stabilit prin
privind statutul judecătorilor și procurorilor norme identice sau similare privind incompatibilitățile și interdicțiile pentru toți magistrații, formarea și evoluția profesională, același for care gestionează cariera magistraților le apară și le garantează reputația profesională și independența (Consiliul Superior al Magistraturii).
6.
Constituția, în art. 16, și Codul muncii interzic discriminarea directă și indirectă și prevăd că în stabilirea și acordarea salariilor este interzisă orice discriminare. În consecință, nu poate fi acceptată crearea unei reglementări care să instituie statute financiare distincte în privința celor două categorii profesionale, judecători și procurori. Nicăieri în cuprinsul legii, nici în dispozițiile generale și nici în dispozițiile specifice familiei ocupaționale „Justiție“, nu se regăsește vreo motivare cu privire la aplicarea diferită a coeficienților de salarizare începând cu momentul în care auditorii de justiție devin magistrați, procurori sau judecători. Salarizarea unitară a magistraților, judecători și procurori, aparține tradiției sistemului judiciar. O salarizare nediferențiată între judecători și procurori este, în fapt, o aliniere la legislația mai multor state europene care au adoptat un sistem de salarizare identic pentru cele două categorii profesionale. Or, prevederile legale criticate nu răspund exigențelor privind egalitatea în drepturi, astfel cum au fost statutate prin jurisprudența Curții Constituționale, Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile în care există norme identice sau similare privind incompatibilitățile și interdicțiile aplicabile funcțiilor de procuror și de judecător, admiterea în magistratură și formarea profesională a judecătorilor și procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor, accesul procurorilor la funcția de judecător și al judecătorilor la funcția de procuror, drepturile și îndatoririle judecătorilor, răspunderea juridică a acestora, statuând, așadar, cel puțin comparabilitatea muncii prestate, dacă nu chiar în unele cazuri similaritatea.
7.
Se mai susține că legea salarizării nu răspunde cerințelor de claritate, previzibilitate și aplicabilitate, necesare unui astfel de act normativ, și că prin diminuarea salariilor procurorilor se aduce atingere principiului independenței justiției, independența financiară fiind o componentă a independenței justiției.
8.
Sunt invocate
deciziile Curții Constituționale nr. 873 din 25 iunie 2010 ,
nr. 866 din 28 noiembrie 2006
și
nr. 262 din 5 mai 2016
și Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza D. împotriva României.
9.
Tribunalul Alba - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile cuprinse în
cap. I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, referitoare la indemnizația de încadrare pentru procurori.
14.
Autorii excepției arată că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(4)
privind statul de drept și principiul separației și echilibrului puterilor în stat,
art. 4
referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni,
art. 15
referitor la universalitate,
art. 16
privind egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și prin prisma exigențelor
Protocolului nr. 12 la Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea generală a discriminării,
art. 41
cu privire la dreptul la muncă și protecție socială,
art. 44
privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și prin prisma exigențelor
art. 1 din Protocolul nr. 1
la aceeași convenție referitor la protecția proprietății,
art. 124
referitor la înfăptuirea justiției,
art. 125
referitor la statutul judecătorilor și
art. 126
privind instanțele judecătorești.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la critici identice prin
Decizia nr. 240 din 29 aprilie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1034 din 7 noiembrie 2025, în care a reamintit că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit. Este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare la diferite autorități sau instituții publice și, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferențiat apare ca justificată.
16.
În aplicarea acestor considerente de principiu, Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului de a stabili, în materia salarizării, coeficienți mai mari pentru judecători decât pentru procurori se încadrează în dreptul său exclusiv de a realiza diferențierea pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare la stabilirea indemnizațiilor de încadrare.
Articolul 16
alin. (1) din Constituție
nu este și nu poate fi înțeles ca un standard care impune legiuitorului să țină seama în cele mai mici detalii de asemănările sau, după caz, diferențele dintre diversele categorii de subiecți supuși reglementării sale.
17.
Curtea a subliniat că însăși Constituția este cea care, dincolo de reglementarea asemănătoare a statutului judecătorilor și procurorilor, instituie diferențieri evidente între judecători și procurori. Astfel, potrivit
art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală , judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, în timp ce, conform
art. 132 alin. (1) din Constituție , procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. De asemenea, conform
art. 124 alin. (1) din Constituție , judecătorii înfăptuiesc justiția în numele legii, în vreme ce, potrivit
art. 131 alin. (1) din Constituție , în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Aceste deosebiri reflectă, în mod firesc, natura juridică diferită a funcțiilor constituționale pe care cele două categorii de magistrați le îndeplinesc.
18.
Totodată, a mai amintit Curtea, Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, concepte diferite în esența lor. Potrivit
art. 126 alin. (1) din Constituție , justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, ceea ce înseamnă că dintre cele trei entități cuprinse în autoritatea judecătorească, respectiv în
capitolul VI al titlului III din Constituție , numai instanțele judecătorești fac parte din puterea judecătorească. Deși nu face parte nici din puterea executivă sau autoritatea executivă, Ministerul Public nu are o poziție de independență instituțională față de aceasta, întrucât textul Constituției este foarte clar, activitatea desfășurată de procurori fiind sub autoritatea ministrului justiției.
19.
În raport cu aceste considerente, Curtea Constituțională a constatat netemeinicia criticilor de neconstituționalitate referitoare la pretinsa discriminare în materie salarială a procurorilor față de judecători.
20.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional antereferită își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.
21.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tena Tulitu și alții în Dosarul nr. 1.075/107/2021 al Tribunalului Alba - Secția I civilă și constată că dispozițiile cuprinse în
cap. I lit. B din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.