Decizia nr. 654/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Alconex Metrology & Services - S.R.L. din București în Dosarul nr. 84/43/2021 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.626D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu,

Decizia nr. 69 din 25 februarie 2025 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 84/43/2021, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Alconex Metrology & Services - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 101/2016 , împotriva unei decizii a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în situația în care contestația cu privire la procedurile de atribuire a contractelor formulată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, deși depusă în termenul procedural la acest organism, este respinsă ca tardiv formulată pentru întârzierea comunicării sale către autoritatea contractantă, deși acesteia din urmă nu i s-a cauzat nicio vătămare. Or, în absența vătămării autorității contractante și în ipoteza în care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor se încadrează în termenul de soluționare prevăzut de

art. 24 din Legea nr. 101/2016 , iar prin întârzierea comunicării contestației către autoritatea contractantă nu se aduce atingere celerității procedurii prevăzute de

Legea nr. 101/2016 , normele cuprinse în

art. 16 din aceeași lege

conduc la o situație în care sunt limitate accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

6.

De asemenea, măsura prevăzută de

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

este discriminatorie, întrucât persoanei care se află în situația antereferită i se respinge demersul procesual ca fiind tardiv formulat, fără a avea posibilitatea reală de a i se face dreptate în respectiva cauză, iar autorității contractante, dacă nu comunică punctul său de vedere în termenul prevăzut de

art. 18 din aceeași lege , i se aplică doar o sancțiune similară cu cea existentă în procedura civilă, respectiv decăderea din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. Or, pentru respectarea principiului în virtutea căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, cele două situații ar trebui să fie similare sau ar trebui ca lipsa punctului de vedere al autorității contractante să echivaleze cu recunoașterea pretențiilor contestatorului, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată. Având în vedere cele de mai sus prezentate, se apreciază că nu sunt respectate criteriile privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

7.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea obligației de a comunica contestația în termenul prevăzut de lege pentru formularea acesteia și autorității contractante nu este contrară prevederilor constituționale menționate în susținerea excepției. Această cerință a fost edictată ca autoritatea contractantă să cunoască cu maximă celeritate dacă se contestă rezultatele procedurii de atribuire a contractelor pentru a putea adopta o conduită care să asigure garanția respectării legii, mai ales că interesul public cere ca procedurile de achiziție publică să se desfășoare cu celeritate și să respecte exigențele ce decurg din prevederile constituționale. De altfel, măsurile instituite de

Legea nr. 101/2016

sunt justificate prin chiar scopul întregului ansamblu legislativ în materia achizițiilor publice, respectiv asigurarea cadrului legal necesar pentru administrarea de bunuri și servicii în condiții de eficiență economică și socială, cerința legală fiind proporțională cu situația care a determinat-o, și nu aduce atingere existenței drepturilor constituționale invocate, iar condiționarea legală în discuție este aplicabilă tuturor participanților la procedura de achiziție care înțeleg să se adreseze Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, aplicându-se fără discriminare.

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, care au următorul cuprins: „(1) Sub sancțiunea respingerii contestației ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât și autorității contractante, nu mai târziu de expirarea termenului legal de contestare.“

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (1)

și

(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24 alin. (1)

privind garantarea dreptului la apărare și ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

fac parte din capitolul III: Contestația formulată pe cale administrativ-jurisdicțională, secțiunea 3: Soluționarea contestației, și reglementează o obligație pentru persoana care se consideră vătămată de un act al autorității contractante și care sesizează Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în termenul prevăzut de lege, în vederea anulării actului autorității contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum și pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, obligație ce constă în înaintarea contestației atât Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cât și autorității contractante, nu mai târziu de expirarea termenului legal de contestare, neîndeplinirea acestei cerințe conducând la sancțiunea respingerii contestației ca tardivă.

14.

Față de acest context legislativ, autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că textul criticat este discriminatoriu, limitează sau, după caz, restrânge accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, în condițiile în care contestația formulată este depusă în termenul legal la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și, cu toate acestea, este respinsă ca tardiv formulată pentru întârzierea comunicării sale către autoritatea contractantă, deși acesteia din urmă nu i s-a cauzat nicio vătămare, întârziere care nu aduce atingere nici celerității procedurii prevăzute de

Legea nr. 101/2016 , în timp ce autorității contractante, dacă nu comunică punctul său de vedere în termenul prevăzut de lege, i se aplică doar sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

15.

Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat prin

Decizia nr. 69 din 25 februarie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 iulie 2025, și

Decizia nr. 533 din 2 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1195 din 8 decembrie 2020, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

16.

Cu privire la accesul liber la justiție consacrat de

Legea fundamentală , Curtea a reținut că acesta implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se stipuleze cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată ( Decizia Curții Constituționale nr. 189 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părțile a garanțiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv cu privire la posibilitatea de a fi contestate deciziile adoptate în procedura administrativjurisdicțională, astfel cum a reținut Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acestor proceduri administrativ-jurisdicționale, condiționată de posibilitatea supunerii controlului judecătoresc.

17.

Aplicând aceste considerente la normele deduse controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 533 din 2 iulie 2020 , precitată, paragraful 20 și următoarele, Curtea a constatat că, din această perspectivă, în materia achizițiilor publice nu este îngrădit accesul liber la justiție. Dimpotrivă, sunt prevăzute căi/posibilități alternative de contestare a întregii proceduri atât pe cale judiciară direct în fața instanței judecătorești, cât și pe cale administrativ-jurisdicțională. Or, prevederile

art. 16 din Legea nr. 101/2016

reglementează o condiție de admisibilitate a unei acțiuni formulate pe cale administrativ-jurisdicțională, respectiv se stabilește faptul că, sub sancțiunea respingerii contestației ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cât și autorității contractante, dar nu mai târziu de expirarea termenului legal de contestare. În acest context, Curtea a observat că se preconstituie chiar accesul la instanțele judecătorești, respectiv calea de atac împotriva actului administrativ-jurisdicțional - decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

18.

De asemenea, Curtea a reiterat faptul că accesul la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile

art. 21 din Constituție . Stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, el presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile

art. 126 alin. (2) din Constituție

( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aceste condiționări nu pot fi însă acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanța sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta ( Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005), legiuitorul fiind ținut să aducă anumite limitări orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului ( Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004;

Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004).

19.

Or, aplicând considerentele de principiu în privința stabilirii anumitor condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile

art. 21 din Constituție , instanța de contencios constituțional a învederat că nu se poate reține că legiuitorul a afectat dreptul de acces liber la justiție prin faptul că a instituit cerința comunicării contestației și autorității contractante, care trebuie realizată până la expirarea termenului legal de contestare, atunci când persoana interesată să promoveze o acțiune urmează calea contestației în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai ales că este vorba despre o procedură administrativ-jurisdicțională facultativă, opțională și alternativă (a se vedea

Decizia nr. 533 din 2 iulie 2020 , precitată, paragraful 22).

20.

Totodată, prin

Decizia nr. 69 din 25 februarie 2025 , precitată, paragrafele 18 și 19, Curtea a remarcat faptul că legea creează și o interconexiune a procedurilor referitoare la căile alternative de atac, pentru a nu exista o suprapunere sau sincope, astfel că, în virtutea

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 , autoritatea contractantă care a luat cunoștință despre depunerea de către persoane diferite a unor contestații împotriva aceluiași act al autorității contractante, atât în fața Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, cât și în fața instanței, are obligația să informeze Consiliul și instanța în acest sens, transmițând totodată copii de pe contestațiile formulate, iar în virtutea

art. 16 alin. (2) , în termen de o zi lucrătoare de la primirea contestației, autoritatea contractantă are obligația să o publice în sistemul electronic de achiziții publice (în cazul procedurilor a căror inițiere nu se realizează prin publicare în sistemul electronic de achiziții publice, se comunică, în termen de o zi lucrătoare de la adoptare, atât persoanei care a notificat autoritatea contractantă, cât și celorlalți operatori economici implicați în procedura de atribuire, comunicări ce se realizează prin orice mijloc de comunicare prevăzut de legislația privind achizițiile publice, legislația privind achizițiile sectoriale sau legislația privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, după caz). Toate aceste aspecte concură la realizarea cu transparență a procedurilor, desfășurarea cu celeritate a proceselor în materia achizițiilor publice, în scopul evitării tergiversării și pentru realizarea scopului pentru care a fost adoptat cadrul legislativ respectiv, totodată, avându-se în vedere antrenarea și responsabilizarea tuturor celor care au un interes în finalitatea procedurilor de achiziție publică, cu precădere a participanților la procedură - autoritatea contractantă, operatorii economici interesați să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanți la procedura de atribuire.

21.

Mai mult, în această etapă, prin aceste cerințe și condiționări, autoritatea contractantă are tot interesul să cunoască cu maximă celeritate dacă se contestă rezultatele procedurii de atribuire a contractelor, pentru a putea adopta o conduită care să asigure garanția respectării legii și să cunoască, în concret, căile de atac utilizate de autoritatea contractantă, respectiv dacă a ales contestarea pe cale judiciară sau s-a adresat Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, pentru a se evita folosirea concomitentă a acestora, întrucât legea permite numai folosirea alternativă (în acest sens, a se vedea și

Decizia nr. 701 din 27 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, paragraful 28, și

Decizia nr. 533 din 2 iulie 2020 , precitată, paragraful 23). De asemenea, interesul public cere ca aceste proceduri să se desfășoare cu celeritate și să respecte exigențele care decurg din prevederile constituționale. De altfel, măsurile instituite prin

Legea nr. 101/2016

sunt justificate prin chiar scopul întregului ansamblu legislativ în materia achizițiilor publice, respectiv asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări în condiții de eficiență economică și socială [ art. 2 alin. (1) din Legea nr. 98/2016

privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016], precum și asigurarea la nivel național a unor mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea contractelor [ art. 1 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 ], avându-se în vedere că finalitatea acestor proceduri de achiziție este strâns legată și de anualitatea și execuția bugetară, de alocarea unor fonduri atât din bugetul național, cât și din fondurile Uniunii Europene, mai ales că eventualele încălcări ale termenelor stabilite prin contractele de finanțare produc consecințe ce pot fi asimilate neregulilor și pot fi sancționate de autoritățile competente prin rezilierea contractelor de finanțare, aplicarea unor corecții financiare sau chiar suspendarea sau respingerea parțială sau totală la plată a cererilor pentru asemenea fonduri, fie că este vorba despre operațiuni anuale sau despre operațiuni multianuale. Prin urmare, trebuie avut în vedere și interesul național, nu numai cel particular (a se vedea

Decizia nr. 190 din 18 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 3 august 2021, paragraful 36).

22.

Având în vedere că persoana care contestă trebuie să manifeste o minimă diligență, Curtea a reținut că respingerea ca tardivă a contestației formulate fără respectarea condițiilor legale nu apare ca fiind disproporționată față de scopul urmărit, respectiv protejarea și realizarea interesului public, astfel încât norma nu încalcă dispozițiile

art. 21 din Constituție

(a se vedea

Decizia nr. 701 din 27 noiembrie 2014 , precitată, paragraful 29).

23.

Cu privire la dreptul la un proces echitabil, pretins a fi încălcat prin normele criticate, Curtea observă că prin

Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 16, Curtea a reținut că acesta presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Astfel, la

art. 15 din Legea nr. 101/2016

se prevede în mod expres faptul că procedura de soluționare a contestațiilor se desfășoară cu respectarea principiilor legalității, celerității, contradictorialității, asigurării dreptului la apărare, imparțialității și independenței activității administrativ-jurisdicționale. Or, în contextul dat, din ansamblul legislativ ce reglementează în materia achizițiilor publice rezultă că toate aceste principii sunt respectate prin crearea unui cadru procesual adecvat, părțile interesate beneficiind de garanțiile unui proces echitabil, în toate componentele sale, efectuând minime diligențe pentru respectarea prevederilor

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 . Prin urmare, nu se poate reține nici afectarea dispozițiilor

art. 21 alin. (3)

și ale

art. 24 din Constituție .

24.

Ținând seama de considerentele mai sus enunțate, pentru identitate de rațiune, Curtea nu poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, având în vedere rolul autorității contractante în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, din perspectiva asigurării tuturor garanțiilor pentru respectarea legii și a interesului național. De altfel, principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice ( Decizia nr. 839 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 4 martie 2021, paragraful 14).

25.

Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 , în raport cu

art. 16 alin. (1) ,

art. 21 alin. (1)

și

(3)

și

art. 24 alin. (1) din Constituție , urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

26.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 53 din Legea fundamentală , menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece dispozițiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional ( Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26).

27.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Alconex Metrology & Services - S.R.L. din București în Dosarul nr. 84/43/2021 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.