Decizia nr. 555/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din același act normativ
prezumat în vigoare
Cristian Deliorga
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cristina-Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din „ Anexa V Capitolul VIII Secțiunea 4 art. 17 alin. (2) ,
Secțiunea 6 art. 22 ,
art. 25 alin. (1)
și
art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“, excepție ridicată de Gheorghe Bărbat și alții în Dosarul nr. 5.835/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 311D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele ședinței acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind, în esență, că reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin
Legea-cadru nr. 153/2017
reprezintă un proces complex care presupune corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației. Legiuitorul are dreptul să elaboreze o politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, iar modalitatea de aplicare a actului normativ invocat excedează controlului de constituționalitate. Invocă, de asemenea, și
Decizia Curții Constituționale nr. 196 din 7 aprilie 2022 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Sentința civilă nr. 1.106 din 21 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.835/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi din
Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: „ Anexa V Capitolul VIII Secțiunea 4 art. 17 alin. (2) ,
Secțiunea 6 art. 22 ,
art. 25 alin. (1)
și
art. 38 alin. (6)“ . Excepția a fost ridicată de Gheorghe Bărbat și alții într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii și a deciziei prin care au fost încadrați în grila de salarizare prevăzută de
Legea-cadru nr. 153/2017 , obligarea la plata diferențelor salariale dintre veniturile acordate prin decizia de stabilire a drepturilor salariale atacate și veniturile care consideră că li se cuvin după reîncadrarea în grila de salarizare prevăzută de
Legea-cadru nr. 153/2017
și acordarea sporurilor de condiții vătămătoare și de risc și suprasolicitare neuropsihică.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece conduc la încălcarea principiului statului de drept prin discriminarea sub aspectul scăderii salariului unei întregi categorii de bugetari - specialiștii IT, deși scopul
Legii-cadru nr. 153/2017
a fost majorarea salariilor tuturor categoriilor de bugetari. Textele legale criticate instituie diferențe, în ceea ce privește salarizarea, între specialiștii IT și informaticienii-șefi și ceilalți specialiști din instanțe și parchete, respectiv alte categorii de personal bugetar. Astfel, autorii consideră că, pentru a evita crearea unei discriminări, specialiștii IT/informaticienii-șefi ar fi trebuit menționați în
art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 . Nicăieri în cuprinsul legii nu se face distincție între persoanele care intră în categoria specialiștilor prevăzuți la
secțiunea 6 din capitolul VIII
și specialiști IT/informaticieni-șefi asimilați personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor. În asemenea condiții, diferențierea salarială dintre cele două categorii de specialiști este pur arbitrară, sens în care se face referire la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. Or, conform reglementărilor anterioare (spre exemplu,
Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice), salariile specialiștilor IT, la fel ca salariile celorlalți specialiști, erau egale, ambele categorii fiind raportate la categoria magistraților. De asemenea, nu existau diferențe nici în ceea ce privește statutul profesional, atât specialiștii IT, cât și ceilalți specialiști din cadrul instanțelor și parchetelor beneficiind de aceleași salarii de bază. Cu toate acestea, în mod vădit discriminatoriu și nemotivat,
Legea-cadru nr. 153/2017
nu le mai recunoaște specialiștilor IT și informaticienilor-șefi aceleași drepturi salariale ca specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv Direcției Naționale Anticorupție (DNA), și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și al celorlalte parchete. Dimpotrivă, deși specialiștilor din cadrul DNA, DIICOT și al celorlalte parchete li se acordă drepturi salariale echivalente cu cele ale procurorilor cu grad de judecătorie, specialiștilor IT nu li se mai recunoaște nici măcar statutul de specialiști din cadrul instanțelor și parchetelor, rămânând astfel încadrați în grila de salarizare aferentă personalului auxiliar de specialitate. Nu există nicio rațiune obiectivă care să justifice un nivel salarial egal cu cel al grefierilor, în condițiile în care complexitatea funcției, precum și toate celelalte criterii de ierarhizare și funcționare diferă în ambele situații. Activitatea pe care o desfășoară specialiștii IT și informaticienii-șefi din cadrul instanțelor judecătorești este una extrem de complexă, aceștia acordând în mod constant asistență, spre exemplu, atât în aspecte legate de administrarea bazelor de date ale instanțelor, cât și în probleme care țin de derularea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, referitoare la probleme ce țin de domeniul informatic, activitate extrem de similară celei desfășurate de ceilalți specialiști, motiv pentru care se încalcă principiul nediscriminării.
6.
Cu privire la dispozițiile legale privind limitarea cuantumului sporurilor, se arată că, în ceea ce privește familia ocupațională „Justiție“, în
anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
se prevăd sporuri în cuantum maxim total de 45%, acestea fiind norme juridice speciale, care derogă de la norma generală, care plafonează cuantumul sporurilor la 30%. Astfel, neacordarea sporurilor - în cuantum de 45%, așa cum se menționează în
art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017
coroborat cu
anexa nr. V la aceeași lege
- este contrară principiilor fundamentale, sens în care sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului privind principiul egalității în drepturi.
7.
Conceptul statului de drept se opune arbitrarului, astfel că instituirea unei situații vădit discriminatorii în raport cu o categorie de bugetari, fără a oferi o justificare obiectivă, duce la negarea esenței statului de drept. Se arată că din expunerea de motive la
Legea-cadru nr. 153/2017
nu rezultă care este rațiunea excluderii specialiștilor IT și a informaticienilor-șefi din grila de salarizare specifică specialiștilor, iar din modalitatea de redactare a dispozițiilor legii nu se poate determina cu certitudine care sunt consecințele aplicării legii în cazul specialiștilor IT și al informaticienilor-șefi, ceea ce contravine principiului securității juridice și exigențelor de previzibilitate și claritate care trebuie să caracterizeze actele normative într-un stat de drept. Se arată că, în opoziție cu rațiunea legii, aceea de majorare a salariilor de bază pentru toate categoriile de personal bugetar, valoarea nominală a salariului de bază prevăzut de
Legea-cadru nr. 153/2017
pentru specialiștii IT și informaticienii-șefi, aferentă anului 2022, este inferioară nivelului actual de salarizare cu cel puțin o treime. Se încalcă astfel și dispozițiile
art. 41
și
53 din Constituție , sens în care sunt invocate considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 , arătându-se că niciuna dintre condițiile justificate de reducere a salariilor reținute în decizia antereferită - situația de criză, măsurile luate să fie obiective, rezonabile, proporționale, nediscriminatorii și temporare - nu este incidentă în ceea ce privește
Legea-cadru nr. 153/2017 .
8.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul susține că excepția este inadmisibilă deoarece motivele invocate de autori nu sunt veritabile motive de neconstituționalitate, ci aprecieri personale referitoare la modalitatea de aplicare a textelor criticate de către ordonatorii de credite. Pentru a exista o diferență de tratament juridic, așa cum susțin autorii, trebuie ca persoane aflate în situații analoage și comparabile să beneficieze de un tratament preferențial, de aceea nu orice diferență de tratament juridic semnifică, automat, și o discriminare.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulat de instanța care a sesizat Curtea, îl constituie dispozițiile din „ Anexa V Capitolul VIII Secțiunea 4 art. 17 alin. (2) ,
Secțiunea 6 art. 22 ,
art. 25 alin. (1)
și
art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“.
14.
Curtea reține că, în realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 17 alin. (2)
și ale
art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale
art. 25 alin. (1)
și ale
art. 38 alin. (6) din același act normativ , potrivit cărora:
–
Articolul 17
alin. (2) din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 : „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II și III.“;
–
Articolul 22
din capitolul VIII
din
anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 :
Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.
Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.
Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de prevederile
art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Indemnizațiile de încadrare sau salariile de bază, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, potrivit legii.;
–
Articolul 25
alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 : „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.“;
–
Articolul 38
alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 : „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“
15.
În opinia autorilor excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind trăsăturile statului român și obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 16 alin. (1)
și
(2)
privind egalitatea în drepturi a cetățenilor,
art. 41
privind munca și protecția socială a muncii și în
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, ținând seama de
art. 20 alin. (1)
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, sunt invocate și
art. 7
privind egalitatea în fața legii și interzicerea discriminării și
art. 23
privind dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la o retribuție echitabilă, precum și dreptul de a întemeia sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale din Declarația Universală a Drepturilor Omului,
art. 7
referitor la dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
privind interzicerea discriminării și
Protocolul nr. 12
la
Convenție
privind interzicerea generală a discriminării, precum și
art. 4 din Carta socială europeană , revizuită, privind dreptul la o salarizare echitabilă.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, prin
Decizia nr. 75 din 18 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 2 iunie 2020,
Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 8 ianuarie 2021,
Decizia nr. 576 din 9 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1323 din 31 decembrie 2020,
Decizia nr. 710 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 28 ianuarie 2021,
Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 14 aprilie 2021,
Decizia nr. 607 din 24 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 22 februarie 2023, și
Decizia nr. 674 din 15 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 aprilie 2023, instanța de contencios constituțional respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
17.
Astfel, cu privire la critica de neconstituționalitate vizând instituirea unei discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea a reținut că prevederile
art. 16 din Constituție
vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui. Totodată, este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice, și, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferențiat apare ca justificată. De asemenea, Curtea a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile
art. 16 din Constituție
privind egalitatea în drepturi. Totodată, Curtea a reținut că acceptarea susținerilor autorilor excepției ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare. Or, neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puțin favorabilă și declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate.
18.
Referitor la susținerea încălcării dispozițiilor constituționale ale
art. 41
și
53 , Curtea a precizat că Legea fundamentală prevede în
art. 41 alin. (2)
„instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. Având în vedere cele enunțate, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, în scopul eliminării disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
19.
Cu privire la compararea soluțiilor legislative consacrate prin prevederile
art. 17 alin. (2) din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , pe de o parte, și ale
art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la aceeași lege-cadru , pe de altă parte, Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale
Constituției .
20.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a statuat că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Regula limitării sporurilor la un anumit procent din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări. Curtea a constatat că dispozițiile
art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală
nu sunt încălcate, precizând că normele constituționale evocate nu dispun cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile. În continuare, Curtea Constituțională, plecând de la considerentele enunțate în jurisprudența sa, potrivit cărora legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, a statuat că stabilirea, prin prevederile
art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 , a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la
Legea-cadru nr. 153/2017 , și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.
21.
În raport cu cele enunțate, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul
art. 53 din Constituție .
22.
Referitor la invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind restrângerea exercițiului dreptului fundamental la salariu (spre exemplu,
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea a observat că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin dispozițiile legale criticate, motiv pentru care nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
23.
De asemenea, Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea personalului din sectorul public, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin
Legea-cadru nr. 153/2017
apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte ce țin de competența autorității legiuitoare. Totodată, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a
Legii-cadru nr. 153/2017
excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 22 iulie 2022, paragrafele 30 și 31).
24.
În final, referitor la invocarea dispozițiilor
art. 7
și
23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului , ale
art. 7 din Pactul internațional
cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ale
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
privind interzicerea discriminării și ale
Protocolului nr. 12
la Convenție, precum și ale
art. 4 din Carta socială europeană , revizuită, Curtea a reținut că acestea consacră principiul egalității în fața legii sau al nediscriminării și dreptul la salarizare echitabilă. Or, considerentele de mai sus vizează și aceste aspecte invocate de autorii excepției de neconstituționalitate.
25.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.
26.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 13 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Bărbat și alții în Dosarul nr. 5.835/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 17 alin. (2)
și ale
art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 25 alin. (1)
și ale
art. 38 alin. (6) din același act normativ
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2025.
PREȘEDINTE CRISTIAN DELIORGA Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.