Decizia nr. 605/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) , ale art. 9 și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (3)
și ale
art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Olivia Adriana Argintaru în Dosarul nr. 3.700/90/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.668D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere jurisprudența Curții, respectiv
Decizia nr. 215 din 9 aprilie 2024 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 4 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.700/90/2020, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (3)
și ale
art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Olivia Adriana Argintaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind drepturi salariale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu țin cont de drepturile câștigate în mod definitiv prin hotărâri judecătorești ce au autoritate de lucru judecat. Aceste hotărâri au stabilit, cu caracter general, o valoare de referință sectorială (VRS), raportat la care se calculează în sistemul de justiție indemnizația de încadrare. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 15 mai 2018, a recomandat, în baza
Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , stabilirea unei VRS unice, deoarece, în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, salarizarea nu poate să fie diferențiată, raportată la mai multe VRS, aceasta trebuind să fie constantă. Aceste hotărâri nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi cuprinse în acte normative, cu aplicabilitate generală, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia menționată. În sprijinul acestei concluzii este adusă și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la forța juridică a hotărârilor judecătorești, de exemplu,
Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013 , precum și
Decizia nr. 56 din 17 septembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Autoarea excepției menționează și jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia dreptul la salariu se bucură de protecția dreptului de proprietate.
6.
Prin anularea drepturilor dobândite prin hotărâre judecătorească, Parlamentul încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia, precum și considerentele
Deciziei nr. 56 din 17 septembrie 2018
pronunțată de instanța supremă.
7.
Prevederile
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017
de plafonare a cuantumului sporurilor sunt criticate deoarece, prin aplicarea acestora, sunt lăsate fără nicio relevanță acele dispoziții legale care acordă anumite drepturi salariale.
8.
Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile
art. 1 alin. (3)
și
art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Din cuprinsul motivării rezultă însă că sunt criticate și prevederile
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , astfel încât Curtea va analiza și constituționalitatea acestora. Prevederile care fac obiectul prezentei excepții au următorul cuprins:
–
Articolul 1
alin. (3):
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la
alin. (1)
sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.;
–
Articolul 9
:
Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare, sporurile și alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, precum și pentru funcțiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. I-IX.
–
Articolul 25
alin. (1):
Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.
13.
Autoarea excepției arată că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(4)
privind statul român,
art. 4
privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni,
art. 15
privind neretroactivitatea legii,
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 41
privind munca și protecția socială a muncii,
art. 44
privind dreptul de proprietate,
art. 124
privind înfăptuirea justiției,
art. 125
privind statutul judecătorilor și
art. 126
privind instanțele judecătorești.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai examinat critici similare prin
Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, sau
Decizia nr. 215 din 9 aprilie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1055 din 21 octombrie 2024.
15.
Astfel, prin
Decizia nr. 215 din 9 aprilie 2024 , paragraful 28, Curtea a statuat că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. În viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens,
art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017
stabilește că limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în aceeași lege-cadru și în
anexele nr. I - VIII
la aceasta. Ca atare, stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. Curtea a conchis că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată aplicării în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări.
16.
Cu referire la pretinsa încălcare a rolului instanțelor judecătorești în înfăptuirea justiției, sunt relevante considerentele 39 și 40 din
Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 , precitată. Astfel, Curtea a reținut că
Legea-cadru nr. 153/2017
creează un nou cadru legislativ, instituind reguli noi în ceea ce privește modul de stabilire a salariilor de bază pentru întreg personalul din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale. Hotărârile judecătorești privind recunoașterea unor drepturi salariale la care făceau referire autoarele excepției în cauza soluționată prin
Decizia nr. 310 din 7 mai 2019
au fost pronunțate prin interpretarea unor norme prevăzute de acte normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, anterioare intrării în vigoare a
Legii-cadru nr. 153/2017
și independente de acest act normativ. În aceste condiții, Curtea a constatat că, prin adoptarea unui nou sistem de salarizare pentru personalul bugetar, legiuitorul a acționat în domeniul propriu de competență, fără a interfera, sub niciun aspect, cu activitatea de înfăptuire a justiției.
17.
Referitor la invocarea, în cauza soluționată prin
Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 , a
Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea a precizat că, prin această decizie, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, dispoziții potrivit cărora la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau al autorității publice se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Cu toate acestea,
Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 , precum și
art. 147 alin. (4) din Constituție , a conchis Curtea, nu erau aplicabile în cauza respectivă, având în vedere împrejurarea că
Legea-cadru nr. 153/2017
a fost adoptată ulterior.
18.
În sfârșit, prin
Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 , paragraful 36, cu referire la pretinsa neconstituționalitate a
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a reiterat că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează.
19.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
20.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Olivia Adriana Argintaru în Dosarul nr. 3.700/90/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 1 alin. (3) , ale
art. 9
și ale
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.