Decizia nr. 478/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Aurel-Dragoș Asănache și alții în Dosarul nr. 18.008/3/2023 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.961D/2024.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții, respectiv

Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 6 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 18.008/3/2023, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Aurel-Dragoș Asănache și alții într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de acordare a drepturilor salariale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

este neconstituțional în măsura în care se interpretează că prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București pot fi stabilite salarii de bază mai mici decât cele avute anterior în plată pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora.

6.

Autorii excepției arată că textul criticat este contrar

art. 16 din Constituție

deoarece drepturile salariale ale funcționarilor publici vor fi diferite în funcție de buget și de voința politică a consiliului local. În susținerea criticii sunt invocate și

art. 41 alin. (4) din Constituție ,

art. 6 alin. (3) din Codul muncii ,

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite nr. 46 din 15 decembrie 2008

și

art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

7.

De asemenea, autorii susțin că prin interpretarea

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

în sensul că pot fi diminuate drepturi salariale sunt încălcate prevederile

art. 53 din Constituție , deoarece o astfel de măsură nu este justificată de necesitatea apărării securității naționale.

8.

Totodată, autorii excepției arată că

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

contravine prevederilor

art. 1 alin. (4) din Constituție , care consacră principiul separației puterilor în stat și principiul obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legii, prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului, aceea de stabilire a salariului de bază, către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite pentru stabilirea salariului lunar.

9.

De asemenea, se susține că textul de lege criticat contravine

art. 1 alin. (5) din Constituție

privind principiul securității juridice, care trebuie privit în întreaga sa dimensiune cuprinzând în principal următoarele exigențe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea și previzibilitatea acesteia.

10.

Autorii excepției invocă și încălcarea

art. 41

și

47 din Constituție , așa cum au fost acestea interpretate prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 .

11.

Totodată, aceștia susțin că prevederile

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

încalcă Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane fără deosebire de rasă sau de origine etnică și

Protocolul nr. 12 la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.

Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

14.

Guvernul arată că excepția este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Constituționale, de exemplu,

Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2021 .

15.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

art. 29 din Legea nr. 47/19 92, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următoarea redactare:

(1)

Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.

(2)

Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.

(3)

Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.

(4)

Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.

(5)

Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.

18.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind principiul separației puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legii,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, astfel cum sunt interpretate, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor

Protocolului nr. 12 la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea discriminării,

art. 41

referitor la dreptul la muncă,

art. 47

privind nivelul de trai și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, autorii invocă încălcarea prevederilor Convenției Organizației Internaționale a Muncii privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, ale Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și ale Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la critici identice prin

Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 13 iunie 2023, când a arătat că soluția legislativă care deleagă competența legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale Administrație din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepție de la principiul legalității sistemului de salarizare. Opțiunea este însă justificată prin invocarea în cuprinsul

art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

a dispozițiilor

art. 120 din Constituție

privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale.

20.

Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că

Legea-cadru nr. 153/2017

consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru acestea din urmă.

21.

Referitor la pretinsa discriminare, Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de

Legea-cadru nr. 153/2017

(limita minimă - salariul minim brut pe țară - și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice.

22.

Totodată, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificația unei discriminări contrare

art. 16 din Constituție .

23.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale

art. 47

privind nivelul de trai, Curtea a reținut că acestea nu au incidență în cauză.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional antereferită își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

25.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurel-Dragoș Asănache și alții în Dosarul nr. 18.008/3/2023 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.