Instrucțiunile din 15 mai 2026
privind cercetarea geologică, protecția și exploatarea rațională a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide
prezumat în vigoare
ORDINUL nr. 178 din 15 mai 2026 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 22 mai 2026.
Aprobate prin
Capitolul I Generalități
Articolul 1
Prezentele instrucțiuni sunt obligatorii în activitatea de cercetare geologică și de exploatare a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide.
Articolul 2
În sensul prezentelor instrucțiuni, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a)
adâncimea de siguranță (Hs)
- distanța normală, măsurată de la suprafață, de la care exploatarea subterană nu are influență dăunătoare asupra terenului de la suprafață;
b)
albie de subsidență - deplasarea terenului de la suprafață ce determină apariția unei cavități în scoarța terestră;
c)
coeficientul de transformare cantitativă a rezervelor geologice (Kq) - raportul cantitativ dintre rezerva industrială și rezerva geologică de bilanț care îi corespunde;
d)
coeficientul de transformare calitativă a rezervelor (Kc) - raportul dintre conținutul în util al rezervei industriale și conținutul în util al rezervelor de bilanț corespunzătoare;
e)
coșurile de surpare - procesul de migrare progresivă a deformațiilor generate de excavațiile nesusținute, prin rocile acoperitoare, către suprafață;
f)
diluție - amestecul substanței minerale utile solide excavate, cu rocă sterilă, care se produce în timpul exploatării, având ca efect reducerea conținuturilor de componenți utili;
g)
grad de asigurare cu rezerve deschise sau pregătite - raportul dintre rezervele active deschise sau pregătite și rezervele programate a fi exploatate;
h)
grad de asigurare cu rezerve geologice de bilanț - raportul dintre rezervele geologice de bilanț, de categoria A, B și C, existente la un moment determinat, și consumul anual de rezerve la nivel de perimetru;
i)
grad de asigurare cu rezerve industriale - raportul dintre rezervele industriale existente la un moment dat și cele prevăzute a se exploata anual pentru realizarea producției al perimetrului în cauză;
j)
golurile de coroană - pierderea stabilității acoperișului lucrărilor miniere abandonate, situate la adâncimi relativ reduse;
k)
lucrările de deschidere - ansamblul lucrărilor miniere care asigură accesul la zăcământ și permit executarea în continuare a lucrărilor necesare pregătirii și punerii în exploatare a zăcămintelor;
l)
lucrările de deschidere subterane - totalitatea lucrărilor care stabilesc legătura zăcământului cu suprafața și asigură căile de transport, aeraj, drenare și evacuare a apelor, de conducere a liniilor de forță, precum și executarea în continuare a lucrărilor de pregătire;
m)
lucrările de pregătire subterane - ansamblul lucrărilor miniere care, în funcție de metoda de exploatare preconizată, asigură împărțirea sistematică a zăcământului în panouri, concomitent cu căile necesare pentru aeraj, transportul substanței minerale utile și circulația personalului;
n)
metoda de exploatare - ansamblul lucrărilor de pregătire și abataj ce se amplasează, dirijează și se execută într-o anumită succesiune în timp și în spațiu, atât în zăcământ, cât și în rocile înconjurătoare, în scopul extragerii substanțelor minerale utile solide în condiții optime de valorificare și protecție;
o)
protecția și exploatarea rațională a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide - aplicarea unor tehnici și tehnologii a căror finalitate este recuperarea maximală, din punct de vedere cantitativ și calitativ, a componenților utili existenți în zăcăminte și respectarea tuturor măsurilor care să conducă la prevenirea degradării acestora, în scopul realizării ritmice a programelor anuale de producție în concordanță cu normele de mediu și cu respectarea Regulamentului de securitate și sănătate în muncă pentru personal;
p)
rezervele de bilanț - acea parte din rezervele geologice care îndeplinește condițiile industriale necesare pentru a putea fi exploatată și valorificată, cu mijloacele tehnice existente, în funcție de cerințele economiei de piață;
q)
rezervele în afară de bilanț - rezervele geologice care în prezent nu îndeplinesc condițiile industriale necesare unei valorificări, dar se apreciază că prin apariția de tehnologii noi de extragere sau prin schimbarea condițiilor economice ar putea fi valorificate în viitor, precum și rezervele imobilizate în pilierii de protecție de lungă durată, stabiliți prin studii pentru protejarea unor obiective de la suprafață sau din subteran;
r)
rezerve industriale - rezervele de bilanț de categoriile A, B și C care se diminuează cu pierderile de exploatare și se majorează cu cantitatea de steril ce se exploatează împreună cu utilul (diluția);
s)
rezervă deschisă în carieră (corespunzătoare unei trepte de lucru)
- rezerva situată deasupra accesului principal la treaptă sau sub aceasta (în funcție de posibilitățile de excavare ale utilajului de pe trepte), iar rezerva deschisă pentru un zăcământ ce se exploatează prin carieră este suma rezervelor situate în treptele deschise;
t)
rezervă deschisă în subteran - rezerva de bilanț situată deasupra lucrării miniere (de deschidere) care asigură accesul la zăcământ;
u)
rezervă inaccesibilă în mină - rezerva rămasă neexploatată în mine, părți din mine, sectoare sau orizonturi la care activitatea de exploatare a fost încetată și căile de acces părăsite ca urmare a unor accidente tectonice, catastrofe (explozii, inundații etc.);
v)
rezervă pregătită în carieră (corespunzătoare unei trepte de lucru) - rezerva situată deasupra sau sub accesul principal la treaptă, cu stratul acoperitor înlăturat și lucrările de delimitare (conturare) a treptei executate; rezerva pregătită la un zăcământ ce se exploatează în carieră este suma rezervelor din treptele pregătite;
w)
rezervă pregătită în subteran - rezerva în care s-au executat lucrările miniere care permit trecerea la excavarea substanței minerale utile prin metodele de exploatare aprobate pentru zăcământul respectiv;
x)
subsidență - deformarea suprafeței care formează un profil întins al albiei de scufundare și care se mărește progresiv, odată cu extinderea suprafeței exploatate;
y)
subsidență discontinuă - o deplasare importantă a suprafeței peste aria suprafeței exploatate și formarea de discontinuități în profilul suprafeței la zi;
z)
substanță minerală utilă - orice element sau asociație de elemente, format/formată natural în scoarța terestră, care poate fi folosit/folosită în activități economice direct sau după prelucrare;
aa)
unghiurile de rupere - unghiurile dintre planele de fracturare din jurul spațiului exploatat și orizontală;
bb)
unghiurile de subsidență - unghiurile dintre planele de scufundare și orizontală.
Capitolul II Lucrări geologice
Articolul 3
Activitatea geologică urmărește dezvoltarea bazei de materii prime minerale, de energie și de combustibili prin punerea în evidență a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide, prin creșterea gradului de cunoaștere a rezervelor și prin stabilirea condițiilor tehnico-economice de valorificare și cuprinde ansamblul lucrărilor ce se efectuează la suprafață sau în subteran în vederea:
a)
cunoașterii structurilor geologice;
b)
evidențierii extinderii zăcământului dincolo de limitele perimetrului și determinării parametrilor cantitativi și calitativi ai zonelor nou-evidențiate;
c)
precizării unor detalii legate de condițiile de zăcământ (distribuirea substanțelor minerale utile solide, clarificarea caracteristicilor calitative, a accidentelor tectonice, aspectele hidrogeologice etc.) și promovării rezervelor din perimetrele aflate în exploatare la categorii superioare;
d)
cunoașterii condițiilor geologice și tehnice necesare proiectării și executării unor construcții industriale, energetice, căi de comunicație, poduri, hidroameliorații și a altor construcții.
Articolul 4
Executarea lucrărilor de cercetare geologică în cadrul exploatării se face pe baza proiectelor geologice și a proiectelor tehnice de execuție avizate și aprobate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Articolul 5
La proiectarea lucrărilor geologice se vor respecta prevederile normelor metodologice în vigoare privind clasificarea, determinarea, înregistrarea și evidența rezervelor, în funcție de grupa de zăcământ și categoriile de rezerve ce se prevăd a fi determinate.
Articolul 6
Titularul de licență care execută lucrări de cercetare geologică în cadrul exploatării este obligat ca, la efectuarea lucrărilor cuprinse în documentațiile avizate și aprobate, să aibă în vedere în principal următoarele recomandări:
a)
amplasarea lucrărilor astfel încât zăcămintele să fie protejate împotriva degradării;
b)
executarea lucrărilor geologice în succesiunea și ordinea de urgență, avizate;
c)
amplasarea și dirijarea judicioasă a lucrărilor, pentru ca, în funcție de obiectivul acestora prevăzut în proiecte, să asigure obținerea tuturor datelor necesare cunoașterii condițiilor geologice de zăcământ și evaluării rezervelor și posibilităților de punere în valoare a acestora;
d)
cercetarea tuturor corpurilor, stratelor, filoanelor etc. întâlnite la un orizont înainte de părăsirea acestuia;
e)
urmărirea complexă a tuturor substanțelor minerale utile întâlnite în lucrările geologice.
Articolul 7
La executarea lucrărilor geologice prin foraje se vor respecta următoarele:
a)
fiecare foraj va fi efectuat în baza comenzii geologo-tehnice, care trebuie să cuprindă datele geologice și tehnice necesare pentru atingerea obiectivului urmărit;
b)
realizarea recuperajelor minime obligatorii pe marșuri pentru util și steril, conform proiectelor avizate;
c)
completarea carotajului mecanic prin alte metode de investigare sau, după caz, prin recarotări, în intervalele cu premise favorabile pentru prezența substanței minerale utile solide, în situația în care recuperajul realizat este nesatisfăcător;
d)
aranjarea și păstrarea în cutii speciale a carotelor obținute prin carotaj mecanic, în așa fel încât să se asigure posibilitatea urmăririi succesiunii litologice a formațiunilor străbătute, în vederea studierii lor; se interzice începerea activității de foraj fără existența la sondă a cutiilor pentru păstrarea carotelor și fără asigurarea unor spații (magazii) corespunzătoare pentru depozitarea acestora;
e)
verificarea periodică a adâncimii și deviației găurii de foraj;
f)
echiparea și întreținerea corespunzătoare a forajelor de hidroobservație din perimetrele de exploatare, în vederea continuării observațiilor în decursul exploatării zăcământului;
g)
folosirea utilajelor celor mai adecvate scopului urmărit;
h)
bornarea și numerotarea forajelor terminate și cimentarea lor integrală pentru a preveni pătrunderea apelor în zăcământ;
i)
amenajarea forajelor trecute în conservare potrivit prevederilor din proiecte, în vederea continuării cercetărilor;
j)
ridicarea topografică definitivă și marcarea pe planuri a puțului sondei.
Articolul 8
Analizarea probelor și comunicarea rezultatelor trebuie astfel făcute încât să asigure orientarea corectă și operativă a lucrărilor geologice în continuare, precum și întocmirea la timp a documentațiilor de evaluare a rezervelor.
Articolul 9
Extragerea, colectarea, păstrarea, studierea și lichidarea probelor rezultate din forajele de cercetare geologică se fac potrivit instrucțiunilor în vigoare. Colectarea probelor trebuie să se realizeze astfel încât acestea să fie cât mai reprezentative în ceea ce privește caracteristicile calitative și tehnologice medii care se obțin în condiții de exploatare pentru zona probată.
Articolul 10
Lucrările de cercetare trebuie să aibă asigurată asistența geologică permanentă și continuă, cu personal calificat, pe toată durata desfășurării lor. Documentarea primară și probarea sistematică ale lucrărilor se vor face pe măsura avansării acestora.
Articolul 11
Toate lucrările de cercetare geologică executate vor fi ridicate topografic și cartate, întocmindu-se planuri de situație și secțiuni, pe care se vor reprezenta, la scară potrivită, detaliile geologice ale formațiunilor străbătute, locurile de luare a probelor cu numerele de ordine etc.
Articolul 12
Pentru fiecare foraj se va întocmi profilul acestuia detaliat, în care se vor arăta: tipul rocilor străbătute, adâncimea, înclinarea și grosimea corpurilor de substanță minerală utilă solidă și ale rocilor întâlnite, intervalele probate, precum și recuperarea carotelor pe marșuri.
Articolul 13
Rezultatele lucrărilor de cercetare geologică se consemnează în rapoarte și studii, care se avizează și se aprobă potrivit reglementărilor în vigoare.
Articolul 14
Planurile topografice trebuie completate lunar cu lucrările executate și datele geologice obținute.
Articolul 15
Operatorii economici care execută lucrările geologice sunt obligați ca, în afara informațiilor de ordin geologic și economic, să indice toate particularitățile zăcământului, cum sunt, de exemplu, cele legate de regimul gazo-dinamic, condițiile de autoinflamabilitate a unor substanțe minerale, infiltrațiile sau viiturile de apă etc.
Articolul 16
Operatorii economici care execută lucrări de exploatare sunt obligați ca, la identificarea, în perimetrul în care își desfășoară activitatea, a unor iviri de substanțe minerale utile, să informeze inspectoratul zonal pentru resurse minerale (IZRM) la care sunt arondați în termen de 10 zile.
Capitolul III Rezerve și grad de asigurare cu rezerve
Secțiunea 1
Rezerve geologice și rezerve industriale
Articolul 17
Rezervele geologice se evaluează pe baza tuturor datelor obținute prin lucrările de cercetare geologică de explorare și de exploatare și se încadrează în categorii potrivit prevederilor normelor metodologice în vigoare, după gradul de cunoaștere a cantității și, respectiv, în grupe, după posibilitățile de valorificare.
Articolul 18
Verificarea și înregistrarea resurselor/rezervelor se bazează pe documentațiile de evaluare a resurselor/ rezervelor, studiile tehnologice și studiile de condiții industriale sau rezultatele obținute prin determinările efectuate pentru substanțele minerale în cauză. Rapoartele geologice, studiile de condiții industriale și, în general, toate documentațiile care fundamentează omologarea rezervelor vor fi elaborate de către persoane fizice sau juridice atestate de către autoritatea competentă (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon - ANRMPSG), asumate de către titularul licenței și verificate și înregistrate de către autoritatea competentă.
Articolul 19
Pentru orice titular de licență care exploatează substanțe minerale utile solide, obiectivul activității de exploatare îl constituie rezervele înregistrate, împreună cu cele puse în evidență sau promovate după ultima înregistrare.
Articolul 20
Titularii licenței de exploatare au obligația de a raporta anual evidența și mișcarea rezervelor pentru toate zăcămintele din perimetrul pentru care a fost acordată licența.
Articolul 21
Coeficienții de transformare cantitativă a rezervelor geologice (Kq) și de transformare calitativă a rezervelor (Kc) se stabilesc în documentațiile de fundamentare a investițiilor și se recalculează ori de câte ori se elaborează documentații geologice și proiecte de valorificare a rezervelor.
Articolul 22
Pe parcursul exploatării, în situația în care se ajunge la concluzia că anumite porțiuni de zăcământ cu rezerve de bilanț nu se pot exploata din cauza unor situații speciale (panouri izolate, condiții geologice și hidrogeologice foarte grele, indicatori economici nefavorabili etc.), se vor prezenta argumentat cauzele pentru care rezervele respective nu sunt exploatabile și se va stabili modul de reglementare a situației lor (pierderi de zăcământ și/sau de exploatare, scoateri în evidență, treceri în grupa în afară de bilanț etc.).
Articolul 23
Titularul de licență este obligat să traseze pe planurile miniere, cuprinse în programele anuale de exploatare, limita rezervelor omologate, având în vedere exploatarea la maximum a rezervelor de bilanț și cercetarea acelora în afară de bilanț, pentru valorificarea sau reglementarea situației lor.
Articolul 24
Titularul de licență este obligat să urmărească condițiile geologice și tehnico-miniere din toate panourile în curs de exploatare, iar, la schimbarea parametrilor luați în considerare în documentațiile de rezerve și în cele de fundamentare a investițiilor, să ia măsurile pe care le reclamă evidența corectă a rezervelor și dirijarea corespunzătoare a exploatării lor (recalculări de rezerve, modificarea programelor de exploatare, întocmirea unor noi documentații etc.).
Articolul 25
În cazul în care lucrările miniere au ajuns la limita rezervelor de bilanț, iar corpurile de substanță minerală utilă solidă continuă să își mențină caracteristicile (grosime, calitate etc.), se vor programa lucrări de cercetare în continuare, în conformitate cu prevederile
Legii minelor nr. 85/2003 , cu modificările și completările ulterioare, pentru stabilirea limitei reale a zăcământului și exploatarea acestuia. Creșterile de rezerve realizate în acest mod se vor evidenția la sfârșitul anului în formulare-tip de raportare privind evidența și mișcarea rezervelor de substanțe minerale utile solide.
Secțiunea a 2-a
Gradul de asigurare cu rezerve
Articolul 26
Gradul de asigurare cu rezerve geologice de bilanț și industriale se exprimă în ani și se calculează în documentațiile pentru fundamentarea investițiilor și în programele anuale de exploatare.
Articolul 27
Calculul gradului de asigurare cu rezerve deschise sau pregătite se face pentru începutul și sfârșitul anului, având în vedere rezerva programată la exploatare pentru realizarea planului din anul respectiv și din anul următor. Gradul de asigurare cu rezerve deschise și pregătite se calculează în programele anuale de exploatare și se exprimă în ani pentru rezervele deschise și în luni pentru cele pregătite.
Secțiunea a 3-a
Scoaterea din evidență a rezervelor
Articolul 28
În decursul exploatării zăcămintelor de substanțe minerale utile solide pot să apară situații în care este necesară scoaterea din evidență a unor volume de rezerve care nu mai pot constitui obiectul de exploatare, în principal, pentru următoarele cauze:
a)
excluderea de la exploatare, chiar din faza de proiectare, a unor porțiuni de zăcământ cu rezerve de bilanț, din diverse motive (contur foarte neregulat, situații tehnice și economice nefavorabile etc.);
b)
apariția în procesul de exploatare a unor situații speciale, geologice, hidrogeologice, tehnico-miniere și economice, care conduc la abandonări de rezerve;
c)
modificarea, în decursul exploatării, a unora dintre parametrii de calcul al rezervelor înregistrate, având ca efect diminuarea acestora (recalculări cu minus).
Articolul 29
În decursul exploatării pot apărea fenomene care se soldează cu abandonarea unor rezerve de substanțe minerale utile solide, cum sunt:
a)
presiuni excesive întâlnite în cursul exploatării, atât în zăcământ, cât și în pilierii de protecție a lucrărilor miniere;
b)
zone tectonizate, viituri de apă pe falii sau din lucrări vechi și infiltrații puternice de apă de la suprafață;
c)
prezența nisipurilor acvifere greu asecabile;
d)
focuri de mină, incendii subterane sau emanații puternice de gaze;
e)
subminarea rezervelor din cauza unor lucrări de exploatare;
f)
condiții de exploatabilitate neacceptabile din punct de vedere economic;
g)
executarea necorespunzătoare a lucrărilor de exploatare în felia superioară, care conduce la imposibilitatea extragerii feliei inferioare sau invers;
h)
inundarea unor lucrări miniere executate în masivul de sare care nu au legătură cu rețeaua de lucrări miniere principale ale exploatării din cadrul perimetrului și care ar periclita factorii de mediu prin evacuarea apei din zăcământ;
i)
catastrofe miniere (explozii, prăbușiri) care fac imposibilă redeschiderea minei sau a unei porțiuni din mină.
Articolul 30
Reglementarea situației rezervelor de bilanț din porțiunile de zăcământ care în faza de proiectare se consideră că nu pot constitui obiect de exploatare din motivele menționate la
art. 32
și
33
se face de către titularul de licență, concomitent cu exploatarea, pe măsura apariției cauzelor care modifică situația rezervelor respective, stabilite ca atare de proiectant prin documentații de fundamentare a planului de dezvoltare al exploatării, respectându-se metodologia prevăzută de prezentele instrucțiuni pentru fiecare caz în parte.
Articolul 31
Elaborarea, avizarea și aprobarea documentațiilor pentru scoaterea din evidența fondului național de resurse/rezerve de substanțe minerale utile solide a rezervelor de bilanț care nu mai pot fi valorificate se vor face în baza formularelor-tip de raportare, însoțite de o notă explicativă.
Articolul 32
Concomitent cu exploatarea poate apărea necesitatea recalculării rezervelor din cauza:
a)
schimbării parametrilor de calcul ca urmare a datelor obținute prin lucrările executate;
b)
erorilor constatate în calculul rezervelor;
c)
schimbării metodei de calcul;
d)
necesității de a se pune de acord rezervele raportate în baza formularelor-tip de raportare.
Modificările intervenite în situația rezervelor ca urmare a recalculărilor se operează anual de către titularul de licență în formulare-tip de raportare privind evidența și mișcarea rezervelor de substanțe minerale utile solide și se reglementează în următoarea documentație de evaluare a rezervelor prin înregistrare.
Articolul 33
Titularul de licență este obligat să comunice în timp util la IZRM la care este arondat situațiile în care, prin lucrările executate în panourile prevăzut a fi exploatate, se constată modificări ale parametrilor inițiali de calcul al rezervelor care pot afecta volumul și calitatea acestora. IZRM va întocmi acte de constatare privind noua situație întâlnită în teren, care se vor anexa la memoriul justificativ anual ce însoțește formularul-tip de raportare privind evidența și mișcarea rezervelor de substanțe minerale utile solide.
Articolul 34
Dacă, prin exploatarea unor rezerve de bilanț, anumite rezerve din grupa în afară de bilanț se subminează sau accesul la acestea nu mai este posibil, reglementarea situației lor se face la fiecare început de an pentru anul precedent, pe baza unui proces-verbal de constatare întocmit de către IZRM.
Articolul 35
Titularul de licență va opera în formularul-tip de raportare privind evidența și mișcarea rezervelor de substanțe minerale utile solide modificările survenite în situația rezervelor în afară de bilanț, ca urmare a intervenției unor cauze de natura celor menționate la articolele precedente, anexând la memoriul justificativ actele încheiate de către IZRM. La următoarea reevaluare a rezervelor, titularul de licență nu va include în documentații aceste rezerve, justificând fiecare situație prin procesele-verbale de constatare.
Secțiunea a 4-a
Modificarea clasificării rezervelor geologice
în grupele de bilanț și în afară de bilanț
Articolul 36
Rezervele de substanțe minerale utile solide clasificate în grupele de bilanț și în afară de bilanț pot trece de la o grupă la alta în decursul exploatării, ca urmare a schimbării parametrilor cantitativi și calitativi sau a condițiilor hidrogeologice, a posibilităților tehnice de exploatare și valorificare sau a necesităților economiei naționale, precum și a instituirii unor pilieri de lungă durată.
Articolul 37
În cazul trecerii unor rezerve din grupa de bilanț în grupa în afară de bilanț, titularul este obligat să anunțe IZRM, care va întocmi un proces-verbal de constatare ce va fi anexat la memoriul justificativ al formularului-tip de raportare privind evidența și mișcarea rezervelor de substanțe minerale utile.
Articolul 38
Trecerea unor rezerve dintr-o grupă în alta se raportează în formularul-tip de raportare privind evidența și mișcarea rezervelor de substanțe minerale utile solide și se omologhează pe baza documentațiilor de evaluare a resurselor/rezervelor prezentate de titularii de licență.
Capitolul IV Exploatarea zăcămintelor și închiderea temporară
sau definitivă a activității de exploatare
Articolul 39
Exploatarea unui zăcământ de substanțe minerale utile solide este permisă numai în cadrul perimetrului de exploatare delimitat, avizat și aprobat în conformitate cu prevederile legale.
Articolul 40
Cauzele care determină închiderea temporară sau definitivă a activităților de exploatare sunt cele prevăzute în legislația în vigoare.
Articolul 41
Documentațiile pentru închiderea temporară sau definitivă a activităților de exploatare pe sectoare, mine, cariere sau balastiere se întocmesc conform prevederilor
Legii minelor nr. 85/2003 , cu modificările și completările ulterioare, și se înaintează spre avizare la autoritatea competentă (ANRMPSG), împreună cu avizul ministerului de resort, în cazul companiilor și societăților naționale miniere.
Articolul 42
Pe baza documentației primite și a controalelor efectuate la fața locului, IZRM la care este arondat titularul licenței va întocmi un act de constatare.
Articolul 43
Până la obținerea aprobării pentru închiderea temporară sau definitivă a sectorului, minei, carierei sau balastierei, titularii licențelor au obligația să mențină în conservare lucrările miniere existente.
Articolul 44
După executarea tuturor lucrărilor prevăzute în planul de încetare a activității pe baza aprobării date, autoritatea competentă (ANRMPSG) participă prin reprezentanții săi în cadrul Comisiei de recepție, care va încheia un proces-verbal de recepție finală a lucrărilor, din care să rezulte că toate măsurile prevăzute atât în documentație, cât și în actele de avizare și aprobare au fost îndeplinite.
Capitolul V Protecția și exploatarea rațională a zăcămintelor
Secțiunea 1
Dispoziții generale
Articolul 45
Zăcămintele de substanțe minerale utile solide trebuie protejate împotriva tuturor avariilor, care pot apărea în timpul executării lucrărilor de deschidere, pregătire și exploatare (alunecări, prăbușiri, viituri de ape, inundații, focuri, apariții de gaze etc.) și care pot conduce la degradarea parțială sau totală a zăcământului sau la perturbarea procesului de producție.
Articolul 46
Măsurile care trebuie luate pentru protecția muncii se regăsesc în regulamentul intern de securitate și sănătate în muncă întocmit în baza evaluărilor de risc, precum și în alte reglementări legale. Măsurile care trebuie luate în vederea evitării degradării zăcămintelor din cauza avariilor în timpul executării lucrărilor de deschidere, pregătire și exploatare sunt cuprinse în documentațiile tehnice din metoda-cadru de exploatare, programul anual de exploatare și planul pentru prevenirea și lichidarea avariilor care vor fi avizate de către autoritatea competentă.
Secțiunea a 2-a
Pilieri de protecție (de siguranță)
Articolul 47
Pilierii de protecție din subteran, după natura și importanța lor, se clasifică astfel:
a)
pilieri pentru protejarea zăcământului însuși contra efectelor provocate de lucrările de exploatare pe care le găzduiește, precum și pentru protejarea altor substanțe minerale utile solide, din zăcământ sau învecinate, ce nu se exploatează;
b)
pilieri pentru protejarea lucrărilor miniere principale (puțuri de extracție și aeraj, plane înclinate, galeriile principale din rețeaua minei sau alte lucrări);
c)
pilieri pentru protecția suprafeței (centre populate, construcții și instalații importante, cursuri de ape, lacuri, monumente ale naturii etc.).
Articolul 48
La exploatările la zi (cariere și balastiere) se stabilesc pilieri pentru protejarea drumurilor, instalațiilor de prelucrare, podurilor rutiere și feroviare, incintelor și a altor obiective.
Articolul 49
După posibilitățile de exploatare a rezervelor pe care le imobilizează, pilierii sunt temporari (care pot fi exploatați ulterior) sau de lungă durată.
Articolul 50
În documentațiile geologice întocmite pentru confirmarea rezervelor, pe baza caracteristicilor de ordin general, se vor stabili pilierii pentru protecția activității miniere și a obiectivelor de la suprafață și din subteran. Pilierii temporari au caracter informativ, fiind folosiți numai pentru repartizarea rezervelor în grupe, iar stabilirea lor nu necesită avize sau aprobări.
Articolul 51
Titularul licenței de exploatare este obligat ca, prin institute de specialitate, să întocmească documentații pentru instituirea și dimensionarea exactă a pilierilor de lungă durată, care se vor regăsi în documentațiile tehnico-economice. Răspunderea pentru dimensionarea și localizarea corespunzătoare a pilierilor revine în sarcina institutului de specialitate, iar măsurile de protecție prevăzute în documentații revin în sarcina titularului de licență.
Articolul 52
Limitele avizate pentru pilierii de lungă durată se vor trasa pe toate planurile geologice și miniere, la nivelul fiecărui orizont, și se vor marca vizibil atât în lucrările miniere din subteran, cât și la suprafață.
Articolul 53
Titularii de licențe care exploatează substanțe minerale utile solide vor ține evidența rezervelor blocate în pilierii de lungă durată, separat de restul rezervelor în afară de bilanț.
Articolul 54
Exploatarea rezervelor din pilierii de lungă durată se va face pe baza unui proiect tehnic care va fi însușit de titularul licenței și avizat de ministerul de resort în cazul societăților sau al companiilor de stat și de forul tutelar pentru sucursalele fără personalitate juridică din cadrul companiilor de stat sau private, precum și cu acordul autorității competente în domeniu.
Articolul 55
Pilierii temporari pentru protejarea lucrărilor miniere se vor institui de către titularul licenței, în funcție de condițiile geologice și tehnice, prin documentațiile tehnice ale metodelor de exploatare, care vor prevedea:
a)
localizarea și dimensionarea pilierilor temporari;
b)
nominalizarea pilierilor recuperabili și a celor ale căror rezerve urmează să fie abandonate definitiv;
c)
gradul de recuperare a rezervelor imobilizate în pilieri.
Articolul 56
Dimensionarea pilierilor temporari și a lucrărilor miniere ce intersectează zăcământul se va face în funcție de caracteristicile zăcământului, ținându-se seama de următoarele elemente:
a)
scopul lucrărilor pentru care se stabilesc pilierii și durata lor de existență;
b)
caracteristicile fizice și chimice ale substanțelor utile și rocilor înconjurătoare;
c)
gradul de tectonizare a zăcământului;
d)
grosimea și înclinarea zonei utile;
e)
hidrogeologia zăcământului și a zonei utile;
f)
profilul și sistemul de susținere a lucrărilor;
g)
metodele de exploatare aplicate.
Articolul 57
Titularii licențelor de exploatare sunt obligați să traseze pe planuri limitele stabilite pentru pilierii temporari și să țină evidența separată a rezervelor aferente, atât cantitativ, cât și calitativ.
Articolul 58
Documentațiile tehnico-economice de exploatare care stau la baza programelor anuale de exploatare se realizează în conformitate cu prevederile instrucțiunilor tehnice privind elaborarea și avizarea programelor anuale de exploatare.
Articolul 59
Pentru asigurarea capacităților de producție planificate cu rezerve deschise și pregătite și a continuității exploatării este necesar să se execute un volum corespunzător de lucrări de deschidere și de pregătire, care să conducă la realizarea și menținerea gradelor de asigurare la nivelurile stabilite.
Articolul 60
Lucrările de deschidere pentru exploatarea în subteran trebuie amplasate și dirijate astfel încât, în raport cu condițiile de zăcământ, să asigure:
a)
deschiderea zăcământului cu un volum minim de lucrări;
b)
capacitatea de producție, transport și aeraj a căilor, gabaritele reclamate de introducerea utilajelor;
c)
cheltuieli minime de întreținere și exploatare.
Articolul 61
La alegerea metodei de deschidere se va ține cont de:
a)
morfologia regiunii în care se află perimetrul de exploatare;
b)
tipul substanței minerale utile solide;
c)
forma, dimensiunile, poziția și caracteristicile fizico-mecanice ale zăcământului și rocilor înconjurătoare;
d)
condițiile geotehnice;
e)
hidrogeologia zăcământului;
f)
forma și dimensiunile perimetrului (câmpului) de exploatare;
g)
metodele de exploatare ce se preconizează a se aplica;
h)
adâncimea la care urmează să se desfășoare exploatarea.
Articolul 62
Lucrările de deschidere se amplasează în afara corpurilor de substanțe minerale utile solide, iar, când nu este posibil, se dispun astfel încât pilierii necesari pentru protecția lor să imobilizeze cantități minime de rezerve. În cazul corpurilor cu înclinare mare, lucrările de deschidere vor fi amplasate de regulă în culcușul acestora.
Articolul 63
La deschiderea și punerea în exploatare a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide care ridică probleme de asecare, în funcție de caracteristicile stratelor acvifere determinate prin studiile hidrogeologice și de parametrii obținuți prin abatajele experimentale, se vor stabili următoarele:
a)
sistemul de asecare (de suprafață, în subteran sau combinat);
b)
tehnologia de asecare (adâncimea până la care se execută asecarea, tipuri de filtre sau sonde, distanța dintre ele, modul de activare, grosimea ecranelor protectoare, lucrări de asecare, bazine, jompuri, lucrări miniere la care sunt necesare lucrări de asecare prealabilă sau concomitentă cu săparea etc.);
c)
lucrările de investigație care se vor efectua pe parcursul executării lucrărilor minime pentru cunoașterea în continuare și în detaliu a extinderii formațiunilor acvifere și a ecranelor protectoare.
Articolul 64
La toate zăcămintele ce urmează a fi deschise se vor determina sursele de alimentare cu apă a formațiunilor acvifere, atât a celor existente, cât și a celor care ar putea interveni suplimentar, ca urmare a deschiderii și exploatării, luându-se măsurile corespunzătoare pentru eliminarea sau reducerea efectelor acestora.
Articolul 65
Pentru toate lucrările de asecare executate se vor efectua măsurători lunare ale variațiilor de debit și presiune și de scădere a debitelor. Măsurătorile de nivel la forajele de hidroobservație se vor executa, de asemenea, lunar, rezultatele măsurătorilor înscriindu-se în același registru al debitelor și presiunilor. Semestrial, pe hărțile de lucru se vor trasa noile nivele hidrodinamice, ca urmare a executării lucrărilor de asecare.
Articolul 66
Pentru fiecare complex, orizont sau strat acvifer se vor stabili și evidenția: grosimea, adâncimea, poziția față de zăcământ, alcătuirea litologică, granulația, conținutul de argilă, prezența gazelor, porozitatea, coeficientul de filtrație, debitul, presiunea, nivelul hidrostatic, direcția de curgere, caracteristicile fizico-chimice ale apelor, sursa de alimentare și posibilitățile de asecare.
Articolul 67
Punerea în exploatare a zonelor în care s-au executat lucrările de asecare se va face numai la încetarea activității filtrelor sau sondelor de asecare, situație care se va constata prin executarea unor lucrări de verificare.
Articolul 68
Săparea puțurilor cu metode speciale de traversare a formațiunilor acvifere sau a rocilor cu rezistență mică se va executa pe baza unor proiecte speciale, cu luarea în considerare a condițiilor specifice de lucru. În situația în care la săparea unor astfel de lucrări apar infiltrații de apă în spatele pereților puțului, care ar putea antrena materialul mărunt, se vor lua măsuri pentru drenarea, captarea sau impermeabilizarea acestora.
Articolul 69
În cazul exploatărilor la zi, prin deschidere se înțelege executarea lucrărilor care asigură accesul la zăcământ și crearea frontului de lucru și de decopertare.
Articolul 70
La alegerea metodei de deschidere se va ține cont de următorii factori:
a)
morfologia regiunii unde este amplasat perimetrul de exploatat;
b)
poziția, forma, dimensiunile, unghiul de înclinare și caracteristicile fizico-mecanice ale zăcământului și rocilor înconjurătoare;
c)
condițiile hidrogeologice;
d)
metoda de exploatare ce se va aplica;
e)
posibilitatea amplasării haldelor și a construcțiilor de suprafață.
Articolul 71
În cadrul lucrărilor de deschidere a unei cariere se vor executa toate lucrările hidrotehnice necesare pentru abaterea cursurilor de ape, dirijarea torenților, asecarea lacurilor și asanarea mlaștinilor din perimetrul viitoarei exploatări.
Articolul 72
La amplasarea și dimensionarea haldelor se va ține seama de următoarele considerente:
a)
să nu imobilizeze rezerve care pot forma obiectul exploatării;
b)
să fie determinate, prin studii geotehnice, caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor pe care se amplasează haldele, înălțimea maximă de haldare, numărul treptelor și unghiurilor de taluz în funcție de natura și volumul rocilor ce se haldează;
c)
să existe o ridicare topografică amănunțită a reliefului suprafeței pe care urmează a se amplasa haldele.
Articolul 73
Amplasarea, dirijarea și executarea lucrărilor de pregătire se fac în funcție de felul exploatării (subteran, carieră), de condițiile de zăcământ și metoda de exploatare.
Articolul 74
Lucrările de pregătire subterane vor fi amplasate și dirijate astfel încât să permită extragerea cu pierderi și diluții minime a substanțelor minerale utile solide, în condiții de protecție a zăcămintelor împotriva degradării.
Articolul 75
La zăcămintele în care două corpuri (lentile, strate) apropiate urmează a se exploata în subteran prin aceleași lucrări de pregătire, acestea se vor plasa în corpul inferior. În cazul apariției unor condiții care să justifice o altă amplasare decât cea prevăzută la
art. 74 , aceasta se va face pe baza unei motivări tehnico-geologice.
Articolul 76
Schema de pregătire, felul lucrărilor miniere, secțiunea și susținerea lor se vor alege în concordanță cu cerințele metodei de exploatare aplicate.
Articolul 77
Pregătirea zăcămintelor care urmează să se exploateze la suprafață constă în decopertare și formarea treptelor care trebuie să respecte, pe toată durata exploatării, limitele topografice (înălțime, unghiul de taluz, lățimea bermelor) reclamate de tehnologiile de derocare, încărcare și transport, așa cum sunt stabilite prin documentațiile tehnice și preliminariile de exploatare aprobate.
Articolul 78
La executarea lucrărilor de decopertare se va ține seama de:
a)
morfologia terenului unde este amplasat perimetrul de exploatare;
b)
hidrogeologia zăcământului;
c)
poziția, forma, dimensiunile, unghiul de înclinare și caracteristicile fizico-mecanice ale zăcământului și rocilor din copertă;
d)
încadrarea în nivelurile aprobate pentru coeficienții de diluție și pierderile de exploatare;
e)
asigurarea cu rezerve pregătite pentru o perioadă corespunzătoare desfășurării normale a exploatării;
f)
depozitarea sterilului în halde situate în afara perimetrului cu rezerve.
Secțiunea a 3-a
Metoda de exploatare
Articolul 79
Metodele de exploatare se stabilesc de proiectant prin documentația depusă la finalul etapei de explorare de detaliu ce însoțește studiul de prefezabilitate. În cazul în care se intenționează aplicarea unor metode care nu au documentația tehnică aprobată, titularul este obligat să întocmească documentația respectivă și să o supună avizării la ANRMPSG în conformitate cu instrucțiunile privind conținutul documentațiilor pentru avizarea metodelor de exploatare-cadru în mine și cariere/balastiere.
Articolul 80
Metodele de exploatare trebuie să asigure, în principal:
a)
evitarea degradării rezervelor din perimetrul de exploatare și din afara lui;
b)
extragerea maximă a rezervelor, cu respectarea parametrilor de calitate stabiliți;
c)
realizarea unor niveluri de diluție și pierderi inferioare celor stabilite prin documentația tehnico-economică de punere în exploatare a minei sau carierei;
d)
obținerea unei mase miniere și, în general, a unor produse care să corespundă calitativ necesităților instalațiilor de preparare;
e)
prevenirea surpărilor, alunecărilor, erupțiilor de gaze, infiltrațiilor și viiturilor de ape etc.;
f)
eficiență economică superioară;
g)
recuperarea în proporțiile stabilite prin documentațiile tehnice aprobate a rezervelor imobilizate în pilierii de lungă durată și temporari.
Articolul 81
Pentru fiecare metodă de exploatare este obligatoriu să se stabilească pierderile și diluțiile aferente.
Articolul 82
La alegerea metodelor de exploatare în subteran se vor avea în vedere minimum următoarele aspecte:
a)
forma, dimensiunile, poziția și caracteristicile fizico-mecanice ale substanței minerale utile, precum și ale rocilor înconjurătoare;
b)
felul substanței minerale utile solide și configurația zăcământului;
c)
contactul zăcământului cu rocile înconjurătoare;
d)
posibilitatea surpării rocilor înconjurătoare și influența acesteia asupra suprafeței;
e)
tendința substanțelor minerale utile și a rocilor înconjurătoare la aprindere;
f)
hidrogeologia zăcământului;
g)
gradul de sfărâmare a substanței minerale utile în decursul exploatării și manipulărilor;
h)
adâncimea lucrărilor miniere.
Articolul 83
La abatajele descendente cu surpare, înainte de a se începe exploatarea unei felii, se vor lua măsuri pentru extragerea integrală a rezervei din felia superioară pentru a se evita pierderile de substanță minerală utilă în golurile rezultate în urma exploatării. În acest scop, se vor controla cu atenție zonele ce urmează a fi prăbușite, înainte de surparea tavanului. De asemenea, se vor lua măsuri pentru evitarea pierderilor de substanță minerală utilă prin împrăștiere și împușcare în zona surpată.
Articolul 84
Dirijarea presiunii prin surparea rocilor înconjurătoare va trebui să asigure umplerea sistematică a spațiului exploatat și menținerea spațiului strict necesar pentru buna desfășurare a lucrărilor de exploatare în condiții optime de securitate.
Articolul 85
În panourile adiacente celor în care se aplică metoda de exploatare descendentă în felii orizontale cu surparea rocilor din acoperiș sau a tavanului artificial, denivelarea maximă va fi de 2-3 felii. În cadrul aceleiași metode, dirijarea lucrărilor se va face astfel încât ordinea de coborâre a feliilor să fie de la o extremitate a corpului către cealaltă extremitate, iar sensul de avansare al abatajelor în fiecare felie, de la acoperiș spre culcuș.
Articolul 86
La aplicarea metodei de exploatare cu rambleiere se vor respecta următoarele:
a)
lucrările de exploatare într-un panou vor putea începe numai dacă sunt asigurate căile de transport pentru alimentarea cu rambleu;
b)
în panourile în care se aplică metoda de exploatare cu camere și rambleiere se va asigura recuperarea întregului volum de rezerve aferent feliei, iar camerele se vor succeda astfel încât să se evite lăsarea de pene, praguri (în vetre), stâlpi, a căror recuperare ulterioară, fiind mai dificilă, contribuie la creșterea pierderilor de rezerve;
c)
exploatarea unei noi felii va începe obligatoriu de la sursa de alimentare cu rambleu și numai după ce toate camerele din felia exploatată anterior au fost rambleiate în mod corespunzător;
d)
exploatarea unor noi camere este permisă numai după ce camerele adiacente au fost rambleiate corespunzător. Pereții despărțitori dintre camere se vor executa până la tavanul abatajelor, fiind interzisă lăsarea unor ziduri de rambleu neterminate sau a unor porțiuni neabatate în cazul în care pereții sunt construiți cu bandaje de lemn sau înlocuitori.
Articolul 87
La exploatarea subterană a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide, dirijarea presiunii se va face în funcție de proprietățile fizico-mecanice ale rocilor înconjurătoare, aplicând fie metoda de dirijare cu susținerea spațiului exploatat, fie metoda de dirijare cu surparea rocilor înconjurătoare.
Articolul 88
Dirijarea presiunii rocilor cu susținerea spațiului exploatat se va face prin:
a)
lăsarea unor pilieri de substanțe minerale utile solide;
b)
executarea unor pilieri artificiali în spațiul exploatat;
c)
înmagazinarea substanței minerale utile în spațiul exploatat;
d)
susținerea cu rambleu;
e)
susținerea cu armături;
f)
susținerea combinată.
Articolul 89
Împărțirea în felii a zăcământului se va face astfel încât să se asigure recuperarea maximă a rezervelor și un decalaj corespunzător între exploatarea feliilor. În cazul în care documentația tehnică nu stabilește grosimea minimă limită de exploatare a zăcământului, se va lua în considerare grosimea minimă avută în vedere la calcularea rezervelor de bilanț.
Articolul 90
Ordinea și succesiunea de exploatare a rezervelor din câmpul minier pe strate, corpuri, panouri etc. se stabilesc prin documentațiile tehnice și programele anuale de exploatare avizate și aprobate, astfel încât să se evite subminări de rezerve sau lăsarea unor panouri izolate.
Articolul 91
La alegerea metodelor de exploatare pentru cariere se vor avea în vedere următoarele:
a)
distanța de la zăcământ până la principalele obiective economice și sociale din jur;
b)
morfologia regiunii;
c)
principalele faze ale procesului tehnologic de producție, decopertare, abatare, încărcare, transport și descărcare a substanței minerale utile;
d)
stabilitatea rocilor sterile;
e)
posibilitatea de amplasare a haldelor;
f)
modul de recuperare a rezervelor din pilierul de protecție în cazul exploatării combinate a zăcământului (la zi și în subteran);
g)
limita de exploatabilitate.
Articolul 92
Geometria carierei trebuie să respecte unghiul de taluz, înălțimea treptelor de lucru, mărimea bermelor de siguranță și unghiul general al treptelor de lucru.
Articolul 93
Adâncimea-limită de exploatare va fi astfel stabilită încât să se asigure extragerea maximă a rezervelor, evitându-se imobilizarea în berme, taluzuri, pilieri etc. a unor rezerve a căror recuperare ulterioară poate deveni dificilă sau neeconomică.
Articolul 94
În cazul zăcămintelor cu înclinare mică, ce se exploatează în carieră, sensul de înaintare a fronturilor de lucru se va stabili astfel încât să se excludă posibilitatea alunecării rocilor din copertă peste fronturile de lucru.
Articolul 95
În cazul când exploatarea zăcămintelor se face concomitent prin aplicarea unor metode de exploatare la zi și subterane, pilierul de protecție care separă porțiunea de zăcământ prevăzută a se exploata la zi de porțiunea de zăcământ prevăzută a se exploata în subteran va fi dimensionat astfel încât să se reducă la maximum degradarea sau abandonarea unor rezerve.
Articolul 96
În exploatarea zăcămintelor la zi se va menține în permanență un decalaj corespunzător între lucrările de decopertare și exploatare, respectându-se unghiurile de taluz și dimensiunile bermelor stabilite prin documentațiile tehnico-economice și preliminarii, atât pentru rocile acoperitoare, cât și pentru rocile utile, spre a se evita diluarea substanței minerale utile sau degradarea ei prin amestecare cu roci provenite din copertă.
Articolul 97
Exploatarea zăcământului se face descendent la metodele aplicate pentru sarea gemă în stare solidă și ascendent la sarea în soluție. Dirijarea exploatării la sarea gemă în stare solidă se va face astfel încât golurile rezultate în urma exploatării să nu afecteze orizonturile în exploatare sau să permită infiltrații de apă în acestea.
Articolul 98
La exploatarea sării în soluție, dirijarea exploatării se va face în vederea menținerii soluției saturate în spațiile exploatate în timpul și după încetarea exploatării, fără posibilități de pătrundere a apelor din exterior, și se vor evita crearea unor denivelări mari între sonde pentru limitarea posibilităților de intercomunicație a sondelor și, respectiv, dizolvarea pilierilor dintre spațiile exploatate. Dirijarea procesului de dizolvare la sonde se va face în conformitate cu prevederile din studii, proiecte etc. și pe baza măsurătorilor cavernometrice.
Articolul 99
Dimensionarea pilierilor (planșeelor) pentru protecția suprafeței și a obiectivelor de la suprafață în cazul exploatării sării în soluție se va face în funcție de grosimea și natura ecranelor de deasupra masivelor de sare, dimensiunile acestora stabilindu-se pe bază de studii geotehnice.
Articolul 100
Principalele cauze ale fenomenului de diluție sunt:
a)
materialul provenit din rocile înconjurătoare (culcuș, acoperiș, copertă);
b)
materialul provenit din intercalațiile sterile, care nu au fost luate în considerare la calculul rezervelor de bilanț;
c)
rambleul din vatra sau tavanul abatajelor.
Articolul 101
Prin pierderi de zăcământ se înțeleg cantitățile de rezerve de bilanț care nu se extrag din cauza unor factori geologici, tehnico-minieri și economici, ce intervin în procesul de extracție și care conduc la scoateri din evidență (abandonări) de rezerve.
Articolul 102
Principalele cauze ale pierderilor de zăcământ sunt următoarele:
a)
presiuni litostatice excesive întâlnite în cursul exploatării atât în zăcământ, cât și în pilierii de protecție a lucrărilor miniere;
b)
zone tectonizate, viituri de apă pe falii sau din lucrări vechi și infiltrații puternice de apă de la suprafață;
c)
prezența nisipurilor acvifere greu asecabile;
d)
focuri de mină, incendii subterane sau emanații puternice de gaze.
Articolul 103
Dacă apa a pătruns în lucrările miniere, se vor lua măsuri de impermeabilizare a căilor de acces și a spinării masivelor de sare, asigurându-se controlul infiltrațiilor la orizonturile superioare celor în exploatare și evacuarea acestora.
Articolul 104
Dimensionarea, amplasarea și consolidarea canalelor pentru captarea și drenarea apelor de la suprafață trebuie făcute astfel încât să fie exclusă posibilitatea infiltrării apelor în subteran.
Articolul 105
Prin pierderi de exploatare se înțeleg cantitățile de rezerve de bilanț care nu se extrag din zăcământ din cauza metodelor de exploatare și de transport aplicate, precum și ca urmare a apariției unor condiții geologice dificile.
Articolul 106
Principalele cauze ale pierderilor de exploatare sunt:
a)
rezervele din pilierii temporari de protecție ai galeriilor și suitorilor de exploatare (pilieri conform metodei de exploatare) care au fost stabilite în documentațiile tehnico-economice să rămână neexploatate;
b)
pierderile cauzate de noile condiții geologice ce apar în timpul exploatării (contur neregulat, înclinări variabile, copertă redusă);
c)
pierderi specifice metodei de exploatare;
d)
pierderi survenite în timpul transportului;
e)
pierderi cauzate de dimensiunile necorespunzătoare ale treptelor și bermelor de exploatare în cariere;
f)
pierderi în bermele și taluzurile carierelor;
g)
pierderi rezultate în timpul decopertării prin antrenarea unei porțiuni din utilul aflat la contactul cu rocile sterile acoperitoare sau cu zonele de intercalații.
Articolul 107
Titularul de licență care execută lucrările de exploatare a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide este obligat să dirijeze lucrările potrivit proiectelor și să țină planurile miniere și documentația analitică la zi, cu privire la:
a)
suprafața perimetrului în care se execută lucrările, cu morfologia și obiectivele existente;
b)
lucrările miniere subterane și forajele executate cu elementele de cunoaștere a zăcământului și caracteristicile constructive;
c)
spațiile exploatate, pe perioade și metode de exploatare utilizate;
d)
zonele de interdicție, căile de aeraj, transport și evacuare a apelor, pilierii de protecție, precum și alte elemente necesare continuării procesului de exploatare, de asigurare a securității muncii și protecției zăcământului.
Articolul 108
Titularul licenței de exploatare urmărește sistematic, prin măsurători speciale, deplasarea rocilor sub influența exploatării, deformațiile suprafeței, stabilitatea taluzurilor din carieră, a lucrărilor miniere principale, a instalațiilor de extracție, a haldelor de steril și a iazurilor de decantare, în vederea dimensionării pilierilor de protecție și stabilirii măsurilor de siguranță pentru obiectivele de la suprafață și construcțiile miniere subterane.
Articolul 109
Măsurătorile și planurile miniere se execută în sistem de referință unic atât pentru suprafață, cât și pentru subteran, respectiv sistemul Stereo 70.
Articolul 110
Titularul licenței de exploatare va ține evidența documentelor grafice cu privire la:
a)
perimetrele miniere și de exploatare;
b)
sistemele de referință și rețelele de bază ale măsurătorilor din cadrul perimetrelor;
c)
forajele geologice de suprafață și subteran;
d)
lucrările miniere de suprafață și subteran;
e)
zonele de protecție a suprafeței și interdicțiile pentru construcții de suprafață din cadrul perimetrelor miniere;
f)
terenurile din folosința unităților miniere, suprafețele destinate depozitării sterilului, barajele pentru alimentări cu apă ș.a.;
g)
planurile fundamentale ale minelor de la suprafață și subteran, planurile carierelor și ale zonelor în exploatare.
Capitolul VI Deformarea terenului de la suprafață
sub influența exploatării subterane
Secțiunea 1
Deformarea terenului de la suprafață
Articolul 111
Extragerea unui volum de substanță minerală utilă dintr-un zăcământ determină modificarea stării de tensiuni din masiv și deformații care au ca efect distrugerea stabilității rocilor înconjurătoare.
Articolul 112
Mărimea degradării suprafeței și caracterul mișcării rocilor sunt influențate în principal de următorii factori:
a)
dimensiunile golului creat prin exploatare;
b)
adâncimea de situare a exploatării;
c)
grosimea și înclinarea zăcământului;
d)
metoda și tehnologia de exploatare;
e)
modul de dirijare a presiunii miniere, caracteristicile geomecanice ale rocilor, tectonica zăcământului;
f)
durata exploatării.
Articolul 113
Deplasarea suprafeței este rezultatul redistribuirii tensiunilor din masivul de roci sub influența excavațiilor subterane create de activitățile miniere ori ca efect al asecării unor formațiuni acvifere.
Articolul 114
Subsidențele sau deranjamentele provocate suprafeței pot fi continue și discontinue. Subsidențele discontinue includ fisurile, surpările în trepte etc. și sunt specifice anumitor domenii ale albiei de scufundare, reprezentând fenomene de rupere locală a rocilor.
Articolul 115
Subsidențele discontinue sunt golurile de coroană, coșurile de surpare, golurile de prăbușire și o serie de scufundări discontinue generate prin surparea rocilor înconjurătoare.
Articolul 116
Zonele de deformare se stabilesc în funcție de condițiile de poziționare a zăcământului și de exploatare a acestuia și care apar în masivul de roci acoperitoare ca zonă a surpărilor neregulate, a surpărilor regulate și a îndoirii rocilor după stratificație.
Secțiunea a 2-a
Parametrii zonei de subsidență
Articolul 117
Principalii parametri ce definesc albia de subsidență sunt unghiurile de subsidență și unghiurile de rupere.
Articolul 118
Adâncimea de siguranță este influențată de adâncimea mare de exploatare, gradul ridicat de afânare, grosimea și înclinarea reduse ale zăcământului, de fenomenul de propagare a deformației în masivul de roci spre suprafață, care se oprește la o anumită înălțime a rocilor din acoperiș.
Capitolul VII Măsuri tehnice de reducere a influenței
exploatării subterane asupra suprafeței
Articolul 119
În situația în care este folosită dirijarea presiunii miniere prin surparea integrală a rocilor din acoperiș, scufundarea maximă reprezintă 60-80% din grosimea extrasă a zăcământului. Pentru rambleierea compactă, cum ar fi cea hidraulică cu nisip, scufundarea maximă este de doar 6-10% din grosimea extrasă a stratului.
Articolul 120
La minele de cărbuni și de minereuri, în vederea reducerii deformării terenului de la suprafață se recomandă exploatarea parțială sau cu pilieri abandonați în care gradul de recuperare a zăcământului variază între 50 și 60%.
Articolul 121
La exploatarea stratelor groase se recomandă exploatarea simultană în felii, cu stabilirea unui decalaj între abataje care conduce la reducerea influenței asupra terenului de la suprafață.
Articolul 122
Pentru încetarea sau diminuarea scufundării se recomandă exploatarea la intervale de timp care presupune că, după exploatarea unei porțiuni din zăcământ și constatarea încetării sau diminuării efectelor scufundării, porțiunile din zăcământ rămase vor fi exploatate ulterior, astfel încât mișcarea totală a terenului se reamorsează la anumite intervale de timp.
Articolul 123
În cazul exploatării simultane a mai multor strate apropiate se recomandă conducerea exploatării în așa fel încât deformațiile de tracțiune din zona de influență a unui abataj să se suprapună peste cele de compresiune ale altui abataj. Aceasta este cunoscută drept metoda de exploatare armonică și are ca efect protecția obiectivelor situate la suprafață împotriva efectelor distructive ale exploatării subterane.
Articolul 124
Pentru protejarea suprafeței se recomandă creșterea vitezei de exploatare. Reducerea relativă a deformației suprafeței, prin creșterea vitezei de exploatare, va fi mare pentru roci dure sau pentru o adâncime de exploatare redusă și efectul va fi redus pentru roci moi și o adâncime mare de exploatare.
Capitolul VIII Dispoziții finale
Articolul 125
Titularul de licență este obligat să respecte măsurile stabilite în normele de protecție și exploatare rațională și în legislația incidentă.
Articolul 126
Nerespectarea măsurilor care pot conduce/duc la compromiterea zăcământului atrage răspunderea contravențională și patrimonială a titularului de licență.
Articolul 127
Persoana fizică/juridică atestată pentru elaborarea documentațiilor tehnice și a studiilor referitoare la protecția și exploatarea rațională a zăcământului este obligată să elaboreze aceste documentații și studii în conformitate cu prevederile prezentelor instrucțiuni și ale celorlalte acte normative incidente, în vederea realizării lucrărilor de exploatare în condiții de siguranță atât a zăcământului, cât și a personalului implicat în realizarea acestora.
Articolul 128
Nerespectarea obligațiilor prevăzute la
art. 127
atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.
Articolul 129
Semnele convenționale utilizate în documentațiile tehnice privind valorificarea substanțelor minerale utile solide sunt prevăzute în
anexa
care face parte integrantă din prezentele instrucțiuni.
Anexa *)
la instrucțiuni
*) Anexa la instrucțiuni este reprodusă în facsimil.
SEMNE CONVENȚIONALE
utilizate în documentațiile tehnice privind
valorificarea substanțelor minerale utile solide
-----
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.