Decizia nr. 628/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 248 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Mihai Marchidann în Dosarul nr. 80/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 702D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere, astfel cum s-a reținut și în literatura juridică de specialitate, că ordinea de soluționare a excepțiilor de procedură se stabilește de instanțele judecătorești în funcție de excepțiile care au fost în concret invocate. Modul de soluționare a excepțiilor procesuale depinde de efectele acestora asupra cererii de chemare în judecată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 295 din 11 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 80/2/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIIIa contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 248 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Mihai Marchidann în cadrul soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe prin care au fost respinse excepțiile invocate, precum și cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, deoarece sumele datorate au fost plătite integral.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată este ambiguă și încalcă normele de tehnică legislativă prevăzute în
art. 3 alin. (1) ,
art. 5 ,
6
și
8 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, poate genera o practică judiciară neunitară, cu consecința încălcării securității raporturilor juridice, deoarece nu reglementează o ordine bine stabilită a judecării excepțiilor de procedură. Ordinea soluționării excepțiilor de procedură are importanță sub aspectul rezultatului soluționării cauzei, însă judecarea acestora în ordine diferită poate duce la rezultate diferite care nu sunt previzibile.
6.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 248 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.“
11.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în
art. 11
- Dreptul internațional și dreptul intern,
art. 16
- Egalitatea în drepturi și
art. 21
- Accesul liber la justiție. Din motivarea excepției rezultă că în susținerea acesteia sunt invocate și prevederile constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, astfel cum rezultă din
art. 245 din Codul de procedură civilă , că excepțiile procesuale sunt instrumente esențiale de apărare, prevăzute de lege, prin intermediul cărora o parte, procurorul sau chiar instanța, din oficiu, pot invoca, fără a se pronunța asupra fondului litigiului, existența unor nereguli procedurale ce pot împiedica, modifica sau înlătura exercitarea dreptului la acțiune. Scopul principal al acestora constă în garantarea unei soluționări corecte și rapide a cauzei, prin verificarea îndeplinirii condițiilor prealabile desfășurării procesului. Soluționarea excepțiilor procesuale reprezintă etapa în care instanța judecătorească analizează și se pronunță asupra excepțiilor invocate în cursul procesului, înainte de a intra în dezbaterea fondului cauzei.
13.
Textul legal criticat în prezenta cauză reglementează procedura de soluționare a excepțiilor invocate simultan, stabilind că acestea se soluționează de instanța judecătorească prin stabilirea unei ordini de rezolvare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Așadar, potrivit textului criticat, instanța judecătorească are o marjă de apreciere în stabilirea ordinii de soluționare a excepțiilor procesuale, însă, având în vedere dispozițiile
art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă , trebuie să dea prevalență soluționării acelora - de procedură sau de fond - a căror admitere ar tranșa soarta procesului fără a mai fi necesară judecarea pe fond a cauzei. Prin urmare, instanța va da prioritate soluționării excepțiilor care, dacă ar fi admise, ar duce la respingerea sau anularea cererii.
14.
În cazul excepțiilor procesuale, rolul judecătorului este de a le analiza și soluționa în funcție de clasificarea lor și de efectul pe care îl produc, excepțiile putând fi dilatorii - conduc la întârzierea judecății - sau peremptorii - conduc la oprirea judecății.
15.
Prin urmare, soluționarea excepțiilor procesuale invocate simultan se încadrează în marja de apreciere a judecătorului, care, potrivit
art. 22 din Codul de procedură civilă , are puterea de apreciere asupra circumstanțelor cauzelor, cu respectarea principiilor generale ale dreptului și a cerințelor echității și buneicredințe.
16.
Textul legal criticat nu realizează o enumerare explicită a tuturor excepțiilor procesuale ce pot fi invocate și nici nu stabilește un rang de prioritate în soluționarea acestora, însă principiul de bază este că excepțiile care împiedică judecata pe fond a cauzei au prioritate. Așadar, Curtea constată că norma criticată, prin redactarea în termeni generali, dar conciși, nu încalcă standardele de calitate a legii, principiul generalității legilor nefiind sinonim cu lipsa de claritate și previzibilitate a normei.
17.
Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Constituțională a statuat, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Astfel, legile folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică, și, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 31, sau
Decizia nr. 70 din 28 februarie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2023, paragraful 67).
18.
În continuare, Curtea reține că dispozițiile
art. 248 alin. (2) din Codul de procedură civilă
se înscriu în competența legiuitorului de a reglementa procedura de judecată, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție , fără a încălca principiul egalității cetățenilor în fața legii. Reglementarea, instituită pentru o bună administrare a justiției, nu este de natură să creeze inegalitate între părțile din proces, dispozițiile analizate aplicându-se fără discriminare în toate cazurile și față de toate persoanele vizate de textul legii.
19.
Dispozițiile legale criticate nu încalcă nici accesul liber la justiție consacrat de
art. 21 din Legea fundamentală ,
art. 248 alin. (2) din Codul de procedură civilă
instituind doar o procedură de soluționare în cazul invocării simultane a excepțiilor procesuale, lăsând la aprecierea judecătorului ordinea de soluționare a acestora pentru evitarea unei judecăți inutile sau efectuării unor acte de procedură care apoi ar trebui refăcute la altă instanță. Prin urmare, accesul liber la justiție nu trebuie confundat cu procedurile judecătorești stabilite de lege în temeiul
art. 126 alin. (2) din Constituție , în care sunt incluse și rezolvările excepțiilor invocate în cursul procesului (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 64 din 20 aprilie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999).
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Marchidann în Dosarul nr. 80/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 248 alin. (2) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.