Decizia nr. 680/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) , art. 395 alin. (2) și ale art. 399 alin. (1) , (4) și (5) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Daniela Ramona Marițiu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 395 alin. (2)
și ale
art. 399 alin. (1) ,
(4)
și
(5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Gheorghe Bădiță în Dosarul nr. 311/54/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.292D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul excepției nu a motivat pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 31 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 311/54/2019, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 395 alin. (2)
și ale
art. 399 alin. (1) ,
(4)
și
(5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Gheorghe Bădiță într-o cauză aflată în apel.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, deoarece nu reglementează criterii obiective de stabilire a completelor de divergență. Apreciază că legiuitorul nu ar trebui să reglementeze procedura repunerii pe rol, aceasta echivalând cu „lipsa rațiunii juridice (neprofesionalism), confuzie și posibilitatea creării abuzului“. Repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei în complet de divergență reprezintă măsuri care încalcă principiul legalității, contravenind și dispozițiilor
art. 54 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară. Susține că dispozițiile criticate au „un caracter alambicat, rod al imprevizibilității și nelegalității“, fapt ce afectează dreptul la un proces echitabil. În final, apreciază că este constituțional ca, în cauzele care ajung în complet de divergență, motivele acuzării și cele ale apărării să fie analizate de către un complet diferit al unei instanțe superioare.
6.
Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că modul și limitele stabilite de legiuitor în cazul pronunțării hotărârii în complet de divergență nu sunt de natură să încalce principiile enunțate în dispozițiile
art. 1 alin. (3)
și
(5)
și ale
art. 20 din Constituție . Susține că, în realitate, inculpatul critică soluția legislativă adoptată de legiuitor în cazul în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea și judecarea cauzei se reia în complet de divergență, dorind pentru sine o altă normă legislativă, respectiv aceea ca, în acest caz, dosarul să fie soluționat de un alt complet de judecată.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, aceasta fiind nemotivată. În subsidiar, susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție , competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege. Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluțiilor date chestiunilor supuse deliberării, iar dacă unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia, acolo unde este cazul, cu majoritate. În situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni unanimitatea sau majoritatea, judecata se reia în complet de divergență, cu participarea unui alt judecător.
9.
De asemenea, dacă în cursul deliberării instanța apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită și este necesară reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol. Dacă judecata a avut loc în condițiile procedurii simplificate, iar instanța constată că pentru soluționarea acțiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor încuviințate părților, repune cauza pe rol și dispune efectuarea cercetării judecătorești în procedură comună.
10.
Prin urmare, repunerea cauzei pe rol este urmată fie de reluarea cercetării judecătorești, fie de cea a dezbaterilor, în funcție de motivul care a determinat această măsură. Această procedură are scopul de a debloca situația în care nu se poate întruni unanimitatea sau majoritatea pentru luarea hotărârii sau de a lămuri anumite împrejurări necesare unei juste soluționări a cauzei și a aflării adevărului în cauza penală.
11.
În ceea ce privește modul de constituire a completului de divergență, dispozițiile
Codului de procedură penală
urmează a fi coroborate cu dispozițiile relevante ale
privind organizarea judiciară. Astfel, conform
art. 17 din Legea nr. 304/2004 , în cazul completului format din 2 judecători, completul de divergență se constituie prin includerea, în completul de judecată, a judecătorului din planificarea de permanență. Cel deal treilea judecător care va intra în componența completului de divergență nu va fi ținut să aleagă una dintre soluțiile inițiale, el fiind obligat să judece ca și când divergența nu ar fi existat, asigurându-se astfel respectarea principiului nemijlocirii.
12.
Totodată, reluarea judecății în complet de divergență de către un complet al instanței superioare ar conduce la încălcarea principiului independenței judecătorilor consacrat prin
art. 124 alin. (3) din Constituție , ce constituie o garanție fundamentală a procesului echitabil, întrucât o instanță superioară ar interveni în alte situații decât cele ce vizează soluționarea unei căi de atac. O instanță superioară nu ar putea interveni cât timp o fază procesuală nu a fost epuizată. Judecata în complet de divergență este un incident procedural, iar nu o cale de atac care să reclame intervenția instanței superioare.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 395 alin. (2)
și ale
art. 399 alin. (1) ,
(4)
și
(5) din Codul de procedură penală . Potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, în cazul în care instanța de judecată sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a anumitor dispoziții din legi sau ordonanțe fără a se pronunța asupra altora, criticate în cadrul aceleiași excepții de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional va analiza excepția de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. În acest context, Curtea reține că, în prezenta cauză, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate, precum și din considerentele încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 394 alin. (5) , ale
art. 395 alin. (2)
și ale
art. 399 alin. (1) ,
(4)
și
(5) din Codul de procedură penală . Dispozițiile criticate au următorul conținut:
–
Articolul 394
alin. (5):
„În situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență.“;
–
Articolul 395
alin. (2):
„Dacă judecata a avut loc în condițiile
art. 375 alin. (1)
și
(2) , iar instanța constată că pentru soluționarea acțiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor prevăzute la
art. 377 alin. (1)
-
(3) , repune cauza pe rol și dispune efectuarea cercetării judecătorești.“;
–
Articolul 399
alin. (1) ,
(4)
și
(5):
(1)
Instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra menținerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat. [...]
(4)
Hotărârea pronunțată în condițiile
alin. (1)
-
(3)
cu privire la măsurile preventive este executorie.
(5)
Când, potrivit dispozițiilor prevăzute la
alin. (1)-(3) , inculpatul este pus în libertate, instanța comunică aceasta administrației locului de deținere.
16.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(5)
referitor la criteriile de claritate a legii și
art. 21 alin. (3)
referitor la dreptul la un proces echitabil. Totodată, în temeiul
art. 20 din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele
art. 13
privind dreptul la un remediu efectiv din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se limitează la a face aprecieri referitoare la faptul că legiuitorul nu ar trebui să reglementeze procedura repunerii pe rol în cazul reluării judecării cauzei în complet de divergență, aceasta echivalând cu „lipsa rațiunii juridice (neprofesionalism), confuzie și posibilitatea creării abuzului“. Totodată, apreciază că dispozițiile criticate au „un caracter alambicat, rod al imprevizibilității și nelegalității“, fapt ce afectează dreptul la un proces echitabil.
18.
Curtea observă că autorul excepției s-a limitat la a face trimitere la dispozițiile constituționale și convenționale pretins încălcate fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată sau să prezinte alte elemente care să susțină eventuala neconstituționalitate reclamată. Așa fiind, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției nu sunt suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate.
19.
Curtea reține că, prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanța de control constituțional a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
20.
În același sens a statuat Curtea și prin
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 394 alin. (5) , ale
art. 395 alin. (2)
și ale
art. 399 alin. (1) ,
(4)
și
(5) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Gheorghe Bădiță în Dosarul nr. 311/54/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.