Decizia nr. 719/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Gabriela-Lenuța Dimitriu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dorel Crucianu în Dosarul nr. 35.909/245/2019 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.495D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care formulează concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În opinia sa, contextul în care se solicită discutarea excepției invocate are legătură cu anumite elemente de fapt, ce nu pot fi prevăzute de legiuitor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 35.909/245/2019, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de către Dorel Crucianu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, prin care i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispoziția legală criticată nu respectă cerințele de calitate a legii, întrucât nu asigură claritatea, previzibilitatea și accesibilitatea normei juridice. În concret, acesta susține că formularea actuală a prevederii sancționatoare este ambiguă și nu permite să se distingă, în mod lipsit de orice echivoc, dacă manevra de pătrundere accidentală sau involuntară pe sensul opus, realizată pentru evitarea unui posibil accident, constituie sau nu „circulație pe sensul opus de mers“, în sensul legii. În acest context, autorul invocă neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

prin raportare la dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (5) din Constituție .

6.

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, iar textul de lege contestat este în acord cu prevederile constituționale invocate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat este formulat suficient de clar pentru a permite înțelegerea consecințelor sale juridice, iar eventualele interpretări necesare aplicării legii revin instanței de fond. În plus, normele legale nu pot avea o precizie absolută, fiind acceptată folosirea unor termeni generali, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art . 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constituie contravenție și se sancționează cu (...) aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: [...] d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.“

12.

Autorul excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție

referitoare la cerințele de calitate a legii.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia invocă critici ce vizează exclusiv modul de formulare a textului de lege, susținând faptul că acesta nu permite identificarea clară și lipsită de echivoc a situațiilor în care o manevră accidentală și involuntară pe sensul opus, realizată pentru evitarea unui pericol iminent, poate fi calificată drept contravenție.

14.

În ceea ce privește critica autorului referitoare la aspecte ce țin de claritatea și previzibilitatea dispozițiilor legale criticate, în jurisprudența sa constantă, spre exemplu, prin

Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau

Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).

15.

Tot cu referire la standardele de calitate a legii, prin

Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 28 martie 2023, paragraful 21, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut, în esență, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Prin aceeași decizie, cu privire la pretinsa lipsă de claritate a textului legal criticat cu privire la criticile formulate și în prezenta cauză, respectiv a noțiunii de „manevră“ din cuprinsul

art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea, invocând și exigențele impuse de

art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a reținut că aceasta reprezintă, conform Dicționarului explicativ al limbii române, „mișcare, acționare manuală a unui mecanism“, „manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic“. Curtea a constatat că în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/20 02 și al

Regulamentului

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, termenul „manevră“ este folosit în corelare cu alți termeni, cum ar fi, spre exemplu, „manevra de depășire“ [potrivit

art. 45 alin. (1) din ordonanța de urgență , este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial], „manevra de schimbare a direcției de mers“, „manevra de întoarcere“ sau „de mers înapoi“ [potrivit

art. 116 alin. (2) din regulamentul

menționat, intenția conducătorilor de autovehicule și tramvaie de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor] etc. Astfel, Curtea a reținut, în esență, că această noțiune impune de fapt conducătorului auto obligația de a executa manevrele în condiții de siguranță și cu respectarea vitezei legale, în concordanță cu normele generale de circulație, situație incidentă și în speța dedusă judecății. Pentru aceste motive, instanța de contencios constituțional a concluzionat că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției.

16.

Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus invocată, Curtea constată că existența unor situații concrete în care pătrunderea pe sensul opus poate fi determinată de o manevră accidentală sau involuntară, precum evitarea unui pericol iminent, nu este de natură să determine neclaritatea textului de lege criticat. Astfel de împrejurări reprezintă elemente de fapt, specifice fiecărui caz în parte, a căror analiză și încadrare juridică revin exclusiv instanței judecătorești chemate să aprecieze dacă fapta săvârșită constituie ori nu o contravenție, fără ca aceste aspecte să afecteze înțelesul și accesibilitatea normei.

17.

Prin urmare, Curtea conchide că dispozițiile legale criticate sunt formulate suficient de clar și de previzibil, astfel încât destinatarii să poată înțelege care este comportamentul pe care îl interzic și care sunt consecințele juridice ale acestuia. Așadar, textul criticat respectă cerințele constituționale privind calitatea legii, astfel cum acestea sunt prevăzute la

art. 1 alin. (5) din Constituție , prezenta excepție de neconstituționalitate fiind neîntemeiată.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de către Dorel Crucianu în Dosarul nr. 35.909/245/2019 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025.