Decizia nr. 180/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la

art. 38 alin. (3) lit. a)

și

alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

și

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , în măsură în care acestea se interpretează în sensul că principiul nediscriminării și principiul egalității pentru muncă egală consfințite de acest articol exclud din definiția salariului lunar (remunerației), astfel cum este prevăzut de

art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017

și de

art. 151

și

art. 157 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

și

art. 4 alin. (3) din Carta Socială Europeană , egalitatea și nediscriminarea cu privire la plata sporurilor în cuantumul prevăzut de

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , în condițiile

art. 38 alin. (3) lit. a)

și

alin. (6) din Legea nr. 153/2017 , către magistrații judecători, procurori și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum s-a statuat prin considerentele

Deciziei nr. 15 din 28 iunie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.434/3/2021 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.786D/2022.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 21 martie 2024 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 29 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.434/3/2021, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la

art. 38 alin. (3) lit. a)

și

alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

și

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , în măsura în care acestea se interpretează în sensul că principiul nediscriminării și principiul egalității pentru munca egală consfințite de acest articol exclud din definiția salariului lunar (remunerației), astfel cum este prevăzut de

art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017

și de

art. 151

și

art. 157 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

și

art. 4 alin. (3) din Carta Socială Europeană , egalitatea și nediscriminarea cu privire la plata sporurilor în cuantumul prevăzut de

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , în condițiile

art. 38 alin. (3) lit. a)

și

alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 , către magistrații judecători, procurori și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum s-a statuat prin considerentele

Deciziei nr. 15 din 28 iunie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect drepturi salariale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică, în esență, faptul că prin

art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017

se exclud din remunerație celelalte drepturi plătite direct și indirect. Acest fapt a fost statuat și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin

Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021 , paragraful 86. Această nouă opțiune este contrară principiului egalității remunerației pentru muncă egală și muncă de valoare egală, consacrat în

art. 157 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , potrivit căruia, „În sensul prezentului articol, prin remunerație se înțelege salariul sau suma obișnuite de bază sau minime, precum și toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta“, și preluat și în legislația salarizării anterior intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , de exemplu, în

art. 3 lit. c)

și

d) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

6.

Această soluție este contrară

art. 148 alin. (2)

și (3) din Constituție , deoarece nu ține seama de

Carta socială europeană revizuită , adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin

Legea nr. 74/1999 , document internațional menționat în

art. 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene . Se încalcă, de asemenea, și

art. 20 ,

21

și

31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

7.

Prin soluția criticată sunt excluse de la valorificare sporurile prevăzute de

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 . Acestea compensează efectele grave pe care le au asupra sănătății magistraților riscurile și pericolele la care sunt supuși în activitatea de judecată și cea de cercetare penală, precum și efectele asupra psihicului și sănătății mintale și uzura neuropsihică enormă, aspecte ce vizează sănătatea și securitatea în muncă, garantate de

art. 34 alin. (1)

și

art. 41 alin. (2) din Constituție .

8.

Normele de drept european oferă garanția egalității de tratament pentru muncă egală și valoare egală a muncii în ceea

ce privește venitul final realizat de bărbați și femei cu pregătire, vechime și condiții de muncă identice și nu pe elemente din componenta remunerației.

9.

Soluția criticată instituie discriminări între persoane din cadrul aceleiași familii ocupaționale, precum și discriminări pe criterii de sex. În prezent există magistrați care formează un complet de judecată în cadrul aceluiași ordonator de credite secundar, judecând aceleași cauze în aceleași condiții de muncă în care își exercită activitatea și grefierul, după caz, personal auxiliar de specialitate din cadrul aceleiași familii ocupaționale „Justiție“, dar care beneficiază de sporurile prevăzute de legiuitor în cuantumul de la

art. 4

și

5 din capitolul VIII secțiunea 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

de peste 2 ani.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așa cum rezultă din analiza motivării excepției și nu din raportarea exclusiv la dispozitivul încheierii de sesizare,

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care consacră principiile nediscriminării și al egalității ca principii de bază ale sistemului de salarizare din România.

14.

Se apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 34 alin. (1)

privind dreptul la ocrotirea sănătății,

art. 41 alin. (2)

privind dreptul la măsuri de protecție socială și

art. 148 alin. (2)

privind prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii Europene față de dreptul intern.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că niciuna dintre normele din

Legea-cadru nr. 153/2017

pe care instanța le invocă în motivarea excepției nu indică în mod expres nici categoria procurorilor și nici pe cea a personalului asimilat judecătorilor. Astfel, prevederile

art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 , deși nu sunt în mod formal criticate de către instanță, dar instituie plafonarea sporurilor, nu doar că nu „țintesc“ cele două categorii pretins discriminate, dar sunt formulate cu un grad maxim de abstractizare și generalitate, fiind aplicabile tuturor categoriilor de personal salarizat prin

Legea-cadru nr. 153/2017 .

16.

Paragraful 86 din

Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precizează că principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică, stabilit prin lege sau prin hotărâri judecătorești, astfel cum a fost interpretat prin

Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, și prin

Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza

Legii-cadru nr. 153/2017 , dat fiind faptul că această lege conține o reglementare nouă, ce instituie dispoziții distincte, inclusiv în ceea ce privește principiul egalității care, potrivit

art. 6 lit. c)

din această lege, se înfăptuiește „prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală“.

17.

În condițiile în care nici conținutul propriu-zis al reglementării primare criticate și nici cel al interpretării instanței supreme nu aduc în discuție discriminarea unei categorii socioprofesionale în raport cu alta, criticile invocate de instanța judecătorească nu reprezintă decât simple motive care țin fie de interpretarea și aplicarea legii, fie de oportunitatea adoptării acesteia. Or, soluționarea acestor aspecte aparține Parlamentului sau instanțelor judecătorești, după caz. Ca atare, excepția este inadmisibilă.

18.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.434/3/2021 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.