Decizia nr. 187/2000
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Lucian Stangu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent șef
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde Vlad Alexandru Ionescu, personal, lipsind Consiliul General al Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 5 București și Societatea Comercială "Cotroceni" - S.A., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției arata ca instanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul civil, în întregul său. Ulterior datei de înregistrare a sesizării, el s-a adresat direct acestei Curți și prin cerere scrisă a precizat ca dispoziția legală criticata pe calea excepției de neconstituționalitate este cea cuprinsă în teza întâi a art. 330 din Codul de procedură civilă, și anume: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile [.....]"; a precizat, de asemenea, ca aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16, art. 20 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție, ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului. În continuare autorul excepției susține ca punctul de vedere exprimat de Guvern este neîntemeiat, deoarece prin exercitarea caii extraordinare de atac se vizează desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, ceea ce este de natura sa încalce principiul securității raporturilor juridice. În sprijinul acestor sustineri evoca, din jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, cazul "Brumarescu împotriva României", 1999.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate în temeiul
art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992
pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, considerând ca aceasta este inadmisibila, deoarece soluționarea fondului cauzei nu depinde de dispoziția legală criticata, dat fiind ca obiectul acesteia nu îl constituie un recurs în anulare, ci o acțiune în constatarea perimării unei hotărâri judecătorești.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 868/1999, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Alexandru Ionescu în cadrul unei acțiuni în constatare a perimării unei hotărâri judecătorești aflate în faza de judecată a apelului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât permit procurorului general introducerea recursului în anulare împotriva unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Nu indica nici o prevedere constituțională care ar fi incalcata prin dispozițiile legale criticate, arătând doar ca procurorul general nu are calitate procesuala activa, iar prin recursul în anulare nu apara interesul general, ci, dimpotriva, acționează în sens contrar.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, în conformitate cu prevederile
art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, "având în vedere ca dispozițiile care reglementează recursul în anulare [.....] nu contravin intereselor generale ale societății, ci, din contra, vin sa apere ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece, "Potrivit art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, procedura de judecată este stabilită de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. Aceste prevederi constituie temeiul constituțional al dispozițiilor referitoare la recursul în anulare din Codul de procedură civilă". În același punct de vedere este evocata și jurisprudenta Curții Constituționale, în care s-a statuat, în mod constant, ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru următoarele motive:
1. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
2. când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată."
În vederea exercitării controlului de constituționalitate întemeiat pe prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională poate fi sesizată în condițiile
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care are următorul cuprins: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei".
Examinând conținutul Încheierii Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și susținerile autorului excepției, cu raportare la dispozițiile
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea constata că nu poate proceda la examinarea pe fond a excepției ridicate, pentru ca soluționarea cauzei, aflată pe rolul instanței de judecată, nu depinde de dispoziția legală criticata. Curtea retine ca obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, cu care a fost investită prin actul de sesizare, și care prevede dreptul procurorului general de a declara recurs în anulare. Obiectul litigiului, în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, îl constituie cererea de constatare a perimării unei decizii a Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, pronunțată cu ocazia soluționării recursului în anulare, sustinandu-se ca procurorul general nu avea dreptul constituțional sa introducă recursul în anulare, iar decizia nu a fost pusă în executare înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut la
art. 2 din Decretul nr. 167/1958 . Curtea constata ca soluționarea unei asemenea cereri nu depinde de dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă. Prin acțiune se urmărește desființarea unei decizii a instanței supreme, împotriva căreia nu exista nici o cale de atac.
Potrivit dispozițiilor
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională".
Având în vedere ca în speta exista o cauza de inadmisibilitate, prevăzută la
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea retine ca instanța de judecată însăși avea obligația să constate ca excepția este inadmisibila și sa o respingă ca atare, în temeiul alin. (6) al aceluiași articol. Instanța de judecată nu a procedat însă asa și, ca atare, revine Curții Constituționale obligația de a aplica dispozițiile legale.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 alin. (1), alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Vlad Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2000.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent șef, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.