Decizia nr. 214/2000

Articolul 11

alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sancționează atitudinea chiriașului care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul, folosește în mod abuziv locuinta.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.713/2000, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Gheorghe Busica, Angela Busica, Nicolae Apostol și Viorica Anca Apostol într-o cauza civilă având ca obiect judecarea cererii de evacuare a autorilor excepției, în conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

este neconstitutional, întrucât prin acest text se reglementează în domeniul legilor organice, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 72 alin. (3) lit. k) și ale art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 2 București, exprimandu-și opinia, a apreciat ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, motivand ca domeniul în care a fost emisă

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu se încadrează în domeniul legilor organice, obiectul ordonanței fiind cel al reglementării raporturilor juridice dintre proprietari și chiriași.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât prevederile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sancționează atitudinea chiriașului sau a fostului chiriaș, care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul, folosește în mod abuziv locuinta. Referitor la caracterul excepțional care a permis adoptarea ordonanței, Guvernul menționează că acesta a fost determinat de expirarea termenului prevăzut de

Legea nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative, precum și de necesitatea soluționării litigiilor apărute ca urmare a aplicării

Legii nr. 112/1995 , nerezolvarea acestor aspecte putând genera conflicte sociale de proporții. Practica judecătorească, mai arata Guvernul, a apreciat ca măsura evacuarii poate fi luată pe calea ordonanței președințiale în cazul în care o suprafața locativă este ocupată în mod abuziv, fără contract de închiriere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, precum și a susținerilor autorilor excepției, formulate în dosarul cauzei, rezultă ca obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, prevederi potrivit cărora "Lipsa unui răspuns scris sau răspunsul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale".

Autorii excepției de neconstituționalitate critica în principal dispoziția legală potrivit căreia chiriașii pot fi evacuati pe calea ordonanței președințiale în condițiile în care procedura acesteia este reglementată de o lege organică, respectiv Codul de procedură civilă.

1. Din analiza textului

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

Curtea retine ca aceasta prevedere care îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale, nu privește regimul general al proprietății și moștenirii, spre a se putea considera ca aparține categoriei legilor organice. Jurisprudenta Curții Constituționale este în acest sens. Astfel, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, s-a statuat ca, "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără indoiala, în conținutul unor asemenea reglementări pot exista și norme de domeniul legii organice, care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constituție pentru astfel de legi. Aceasta însă nu înseamnă transformarea tuturor dispozițiilor Codului de procedura civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge practic la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispoziții legale privind procedura civilă". Prevederile cuprinse în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

permit, în egala măsura, atât proprietarului sa intervină în justiție pentru apărarea dreptului sau, cat și locatarului de a-și face apărările corespunzătoare față de cererile proprietarului. Ordonanța președințială la care trimite textul face parte din procedurile de judecată stabilite prin lege.

2. În legătură cu susținerea autorului excepției privind neconstituționalitatea dispozițiilor criticate, în raport cu art. 114 din Constituție, Curtea constata ca dispozițiile art. 114 din Constituție reglementează "delegarea legislativă". Aceasta instituție cuprinde doua modalități de realizare: delegarea în temeiul voinței Parlamentului, care, printr-o lege specială de abilitare, însărcinează Guvernul sa emita ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, și delegarea în temeiul Constituției, care permite Guvernului sa adopte ordonanțe de urgență în cazuri excepționale.

Autorul excepției de neconstituționalitate se referă la dispozițiile art. 114 din Constituție care reglementează delegarea legislativă, fără să facă însă o motivare corespunzătoare. În aceasta situație, potrivit

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevede că "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate", excepția urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Gheorghe Busica, Angela Busica, Nicolae Apostol și Anca Viorica Apostol în Dosarul nr. 1.713/2000 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2000.