Decizia nr. 184/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. din București și Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 2.167/1999 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund autorii excepției, reprezentați prin avocat Mirela Elian, și Victor Babiuc, reprezentat prin avocat Mihai Constantinescu.

Cauza fiind în stare de judecată, autorii excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca prevederile

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , potrivit cărora sunt scutite de taxa de timbru acțiunile pentru stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, contravin dispozițiilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "instituie o discriminare pozitiva în favoarea unui grup restrâns de persoane - de regula, demnitarii". În acest sens se apreciază ca inexistenta obligației de a timbra pretențiile patrimoniale rezultate din prejudiciile morale favorizează pe cei care "sunt deja, prin poziția lor socială și politica, privilegiați".

Victor Babiuc, prin apărătorul sau, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca "dispozițiile legale criticate au un caracter general, ele privind onoarea și demnitatea oricărei persoane fizice, asa încât restrangerea acestei măsuri de protecție la demnitari și oameni bogati este abuzivă și nejustificată". De asemenea, se susține ca "pretenția autorilor excepției de a nu se face nici o diferentiere între delictele de drept comun și delictele morale, sub aspectul taxei de timbru, este neîntemeiată, întrucât situațiile nu sunt egale, delictul moral constituind în mod evident o situație diferita față de delictul civil comun. Mai mult, delictul moral are o gravitate mai mare cat timp vizează nemijlocit demnitatea și onoarea persoanei. De aceea diferența de reglementare este nu numai consecința unei diferentieri de situații, ci, în plus, expresia unui drept la diferența".

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

nu contravin art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece textul criticat recunoaște tuturor cetățenilor care se considera vătămați prin atingeri aduse onoarei, demnității sau reputației lor dreptul de a cere despăgubiri în justiție fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.167/1999, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. din București și Dumitru Dragomir.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin ca " art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

contravine dispozițiilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție. Or, dispozițiile

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , de care se prevalează reclamantul pentru a nu-și timbra acțiunea, instituie o discriminare pozitiva în favoarea unui grup restrâns de persoane - de regula, demnitarii. Acest text reprezintă modalitatea prin care un personaj politic a înțeles sa ocroteasca imunitatea parlamentară de care se bucura un alt personaj politic. Astfel ca legea poate fi numita din aceasta perspectiva o lege de speta. De aceea a da, în aceste condiții, în care marea majoritate a populației este nevoita sa suporte cheltuielile actului de justiție, o lege care să-i scutească de la plata taxei de timbru pe cativa demnitari care își evalueaza prejudiciul de imagine după criterii numai de ei stiute este un act nu numai neconstitutional, dar și profund imoral. Este, în orice caz, neconstitutionala o lege care creează asemenea inegalitati între oamenii care se adresează justiției, favorizandu-i tocmai pe aceia care nu numai că nu au nevoie, dar nu au nici dreptul la o protecție specială. Legea are, prin definiție, vocație la universalitate, fiind chemată sa reglementeze o totalitate de relații sociale, și nu sa favorizeze un grup de indivizi care sunt deja, prin poziția lor socială și politica, privilegiați".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1).

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece

Legea nr. 146/1997

recunoaște tuturor cetățenilor care se considera vătămați prin atingeri aduse onoarei, demnității sau reputației lor dreptul de a cere despăgubiri în justiție fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel; principiul egalității în fața legii trebuie înțeles în sensul că aceeași norma legală nu poate fi aplicată diferit, discriminatoriu de la un caz la altul, în funcție de criteriile enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituție, și nicidecum în sensul că legea n-ar putea prevedea măsuri diferențiate în funcție de categoria de subiecte cărora li se adresează sau de sfera relațiilor sociale pe care o reglementează. În concluzie, se apreciază că nu au fost incalcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 4 alin. (2) și în art. 16 alin. (1).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

I. Prin Încheierea din 16 martie 2000 a Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, dispoziții introduse prin pct. 4 al

art. I din Ordonanța Guvernului nr. 11/1998

și modificate prin

Legea nr. 112/1998

privind aprobarea acestei ordonanțe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziții au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

f^1) stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări lit. f^1) a art. 15 din Legea nr. 147/1997, care are în prezent următorul cuprins: "stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine."

În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepției de neconstituționalitate dispoziția legală a fost modificată, excepția poate să fie examinata dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva substanța reglementării inițiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerința este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 147/1992 în forma modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 .

II. Pentru a stabili în ce măsura excepția de neconstituționalitate este intemeiata Curtea urmează sa examineze prevederea legală criticata, sub aspectul concordanței sale cu dispozițiile art. 4 alin. (2), potrivit cărora "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială", precum și cu cele ale art. 16 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca instituirea unor excepții (scutiri de plată taxei) de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Curtea considera ca fiind neîntemeiat și argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui o discriminare pozitiva în favoarea unui grup restrâns de persoane (demnitarii). Aceasta deoarece prin

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

este scutită de plată taxei de timbru orice persoană fizica în cazul formulării de acțiuni și cereri având ca obiect stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. din București și Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 2.167/1999 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2000.