Decizia nr. 13/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Oprisan, prin apărător, în Dosarul nr. 118/2000 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal lipsesc părțile, Marian Oprisan și Marian Garleanu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata în Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibila, în temeiul

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 118/2000, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de inculpatul Marian Oprisan prin apărător.

În motivarea excepției autorul acesteia arata ca dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât încalcă dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituție, dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) relative la egalitatea cetățenilor în fața legii, precum și prevederile art. 14 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Judecătoria Focsani, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece "dispoziția a carei neconstituționalitate este pusă în discuție constituie, dimpotriva, o garanție a drepturilor fundamentale ale persoanei implicate, în calitate de inculpat, într-un proces penal".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata în Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, și Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999, considera ca dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

"În cursul judecații inculpatul poate fi reprezentat:

a) la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei după desființarea hotărârii în apel sau după casare de către instanța de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an;".

Textele constituționale considerate a fi fost incalcate sunt următoarele:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

De asemenea, autorul excepției susține ca este încălcat și art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit căruia: "Orice persoană acuzata de comiterea unei infracțiuni penale are dreptul, în condiții de deplina egalitate, la cel puțin următoarele garanții: [...]

d) să fie prezenta la proces și să se apere ea însăși sau să aibă asistența unui apărător ales de ea;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, Curtea a constatat ca este neconstitutionala dispoziția "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevăzută la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Pentru a pronunța aceasta soluție Curtea a reținut ca în procesul penal condiționarea reprezentării inculpatului de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită constituie, pe de o parte, o restrangere nejustificată a dreptului la apărare al celor în cauza, iar pe de altă parte, o încălcare a principiului egalității în drepturi, deoarece creează o discriminare între inculpați. De asemenea, limitarea posibilității inculpatului de a fi reprezentat "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an" conduce la ideea ca se creează în plus o discriminare între inculpat și ceilalți participanți la proces.

Curtea a mai constatat ca obstacolele impuse inculpatului prin art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală de a putea fi reprezentat numai în funcție de gravitatea pedepsei nu sunt în interesul acestuia, care dorește să își facă o apărare cat mai buna și în modalitatea pe care o considera ca fiind mai avantajoasă pentru el.

În motivarea

Deciziei nr. 145 din 14 iulie 2000

s-a mai arătat ca în cauza "Poitrimol contra Frantei", 1993, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul la apărare, deși nu este un drept absolut, constituie unul dintre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Acuzatului nu îi poate fi refuzat dreptul de a fi asistat de un apărător numai pentru faptul ca absentează de la proces. Curtea Europeană a mai statuat cu acest prilej ca o astfel de sancțiune ar aparea ca nejustificată.

În consecința, în speta ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, rezultă ca, în temeiul alin. (6) din același articol, excepția de neconstituționalitate a art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Oprisan, prin apărător, în Dosarul nr. 118/2000 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2001.