Decizia nr. 222/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Ana-Viorica Costi și Viorel Dubestean în Dosarul nr. 3.230/2000 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal se constata lipsa autorilor excepției, precum și a Consiliului Județean Arad - Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 112/1995 , față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale care prin Decizia nr. 73/1995 a statuat ca dispozițiile

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.230/2000, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Ana-Viorica Costi și Viorel Dubestean.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează o discriminare pe criteriul valorii reparatorii între persoanele care nu se afla în situațiile prevăzute de lege pentru restituirea în natura a locuințelor.

Judecătoria Arad, exprimandu-și opinia, apreciază ca sesizarea adresată Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate este intemeiata.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

au făcut obiectul controlului de neconstituționalitate anterior promulgării legii, potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională statuand prin Decizia nr. 73/1995 ca aceste dispoziții sunt constituționale. Se mai arata ca asupra acestor dispoziții Curtea Constituțională s-a pronunțat și în cadrul controlului prevăzut la art. 144 lit. c) din Constituție, prin deciziile nr. 2/1998, nr. 4/1998, nr. 48/1998 și nr. 67/1999, constatandu-se, de asemenea, constituționalitatea acestor prevederi legale. În concluzie, se considera ca excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , având următoarea redactare: "Valoarea totală a apartamentului restituit în natura și a despăgubirilor cuvenite pentru apartamentele nerestituite în natura și pentru terenurile aferente nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii."

Autorii excepției considera ca aceasta limitare a valorii despăgubirilor, calculată potrivit dispozițiilor legale criticate, creează o discriminare, deoarece, ca efect al plafonarii despăgubirii, unii proprietari vor primi despăgubirea integral, pentru ca ea se situeaza sub acest plafon, iar alții o vor primi doar parțial, întrucât nu li se va acorda ceea ce depășește plafonul, fapt care, în opinia lor, ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate a textului de lege criticat, Curtea observa ca limitarea despăgubirilor prevăzută la

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

are în vedere posibilitățile economice și financiare existente în raport cu alte necesitați și prioritati economice și sociale, în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran. Textul acestui articol consacra, cu privire la modul de stabilire a despăgubirilor și a întinderii acestora, soluții care sunt în concordanta cu exigențele reglementărilor internaționale avute în vedere de art. 20 din Constituție. În acest fel s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, și prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999.

De asemenea, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

și prin Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, retinand ca "aplicarea principiului egalității și nediscriminarii nu poate avea un caracter nediferentiat și formal, care, în cazul

Legii nr. 112/1995 , ar face imposibila chiar și acordarea unor reparații parțiale, atâta vreme cat, sub aspect economic, nu se pot acorda reparații integrale". Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut ca "violarea principiului egalității și nediscriminarii exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără se existe o motivare obiectivă și rezonabila, sau dacă exista o disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite".

Atât considerentele, cat și soluțiile din aceste decizii sunt valabile și în cauza de fața, neexistand motive care să justifice modificarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Ana-Viorica Costi și Viorel Dubestean în Dosarul nr. 3.230/2000 al Judecătoriei Arad.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2000.