Decizia nr. 39/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea și completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum și a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 82/1999 30 august 1999 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelo…
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999
pentru modificarea și completarea
Decretului nr. 247/1977
cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum și a celor ale
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990
pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, excepție ridicată de Emil Camarasan în Dosarul nr. 3.936/2000 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc autorul excepției, precum și celelalte părți: Ministerul de Interne și Inspectoratul Județean de Poliție Maramures. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 150 alin. (1), solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 21 iulie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.936/2000, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999
pentru modificarea și completarea
Decretului nr. 247/1977
cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum și a celor ale
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990
pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului. Excepția a fost ridicată de Emil Camarasan într-o acțiune în contencios administrativ, formulată împotriva Ministerului de Interne.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca pentru perioada 1966-1981 în care a fost ofițer de militie, desfasurand activități care se încadrează în grupa I de muncă, Ministerul de Interne refuza sa îi elibereze o adeverinta pentru atestarea acestui fapt, considerând ca dispozițiile
vizează domeniul general și nu sunt aplicabile cadrelor militare. Se considera ca dispozițiile legale criticate, având vicii de redactare, dau posibilitatea unui tratament juridic discriminatoriu, ceea ce contravine principiului egalității consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și prevederilor constituționale ale art. 150 alin. (1). Se mai arata ca "beneficiul prevăzut la
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990
trebuie să profite și cadrelor militare, în activitate sau nu după anul 1969, iar în ceea ce privește
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999 , acesta ar urma să fie mai clar redactat pentru a se corobora cu prevederile
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 ".
Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este intemeiata, deoarece dispozițiile
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999
contravin prevederilor constituționale invocate, prin faptul ca recunosc dreptul de încadrare în grupele I și II de muncă "doar în favoarea unor categorii de cetățeni, nu și în favoarea altora, care se afla în aceeași situație".
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este intemeiata. În acest sens se arata ca, "În concordanta cu prevederile generale cuprinse în
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 , care stabilesc ca încadrarea în grupele I și II de muncă se aplică <<pe întreaga perioadă>> cat cei în cauza <<au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective>>, în
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999
s-a cuprins un text similar". Se considera ca aceste texte se aplică "tuturor persoanelor care beneficiază de prevederile
și respectiv ale
Ordonanței Guvernului nr. 82/1999 , în caz contrar creandu-se discriminări care ar încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție". Se invoca și Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999
pentru modificarea și completarea
Decretului nr. 247/1977
cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 31 august 1999, precum și cele ale
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990
pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 9 februarie 1990.
Aceste texte de lege au următorul cuprins:
-
Articolul II
din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999 : "Încadrarea în grupele I sau II de muncă se face pentru întreaga perioadă desfășurată în locurile de muncă și activitățile stabilite pentru fiecare categorie profesională.";
-
Articolul 2
alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 :
"Personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cat au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective."
Autorul excepției susține ca aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 150 alin. (1), care prevăd:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 150 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999 , Curtea retine ca acestea nu instituie nici un tratament discriminatoriu persoanelor care au lucrat la locuri de muncă sau au desfășurat activități prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, prevăzând încadrarea în grupele respective de muncă, pe întreaga perioadă desfășurată în asemenea locuri de muncă sau activități, indiferent de data la care au încetat sa mai activeze în acele locuri de muncă sau activități. Deoarece aceste dispoziții legale nu încalcă prevederile constituționale invocate, excepția este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Referitor la critica de neconstituționalitate privind dispozițiile
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 , Curtea constata ca acest text de lege reglementează dreptul la recunoașterea vechimii în grupele I și II de muncă pe întreaga perioadă în care a fost încadrat la locurile de muncă sau în activitățile din aceste grupe doar personalului care și la data intrării în vigoare a decretului-lege era încadrat la asemenea locuri de muncă sau activități. Asupra acestui text de lege Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, statuand ca este neconstitutional "în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv".
În ceea ce privește susținerea ca dispozițiile
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990
nu ar mai fi în vigoare, potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională a reținut prin aceeași decizie ca aceste dispoziții legale "nu sunt neconstituționale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetățeni, nu și în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeași situație. În cazul în care s-ar considera ca dispozițiile
sunt abrogate prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituție ar fi private și acele categorii de cetățeni pentru care textul de lege criticat a recunoscut beneficiul drepturilor câștigate prin activitatea desfășurată în condiții deosebite".
Aceste considerente sunt valabile și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.
În consecința, având în vedere prevederile
art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, rezultă ca, în temeiul alin. (6) din același articol, excepția de neconstituționalitate a
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990
este inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 82/1999
pentru modificarea și completarea
Decretului nr. 247/1977
cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, excepție ridicată de Emil Camarasan în Dosarul nr. 3.936/2000 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990
pentru inlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.