Decizia nr. 210/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 și ale art. 224 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marta Toader și Oprea Voinea în Dosarul nr. 242/R/2000 al Tribunalului Teleorman - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 septembrie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 septembrie 2000 și apoi la 10 octombrie 2000, 17 octombrie 2000, 24 octombrie 2000 și 26 octombrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 242/R/2000, Tribunalul Teleorman - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 și ale art. 224 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marta Toader și Oprea Voinea într-o cauza penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 224, ale art. 6 alin. 1 și ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală nu asigura persoanelor cercetate, în faza efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale, exercitarea dreptului la apărare, incalcandu-se astfel art. 24 alin. (1) și art. 20 din Constituție, precum și prevederile art. 6 pct. 3 lit. a)-d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În motivarea acestei sustineri, se arata ca "în faza actelor premergătoare se pot administra orice mijloace de proba în secret, fără ca acuzatul sa ia cunoștința oficial despre faptele ce i se imputa", precum și ca, în aceeași faza, "persoanei cercetate, împotriva căreia se administrează probe în acuzare, nu-i este garantat dreptul la apărare, întrucât formal nu are calitatea de invinuit și nici de inculpat".

Tribunalul Teleorman - Secția penală, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, întrucât "în aceasta faza premergătoare, organului de urmărire penală nu-i revine obligația să asigure asistența juridică făptuitorului și nici să-i aducă la cunoștința acest drept" și "nimic nu-l împiedica pe făptuitor să solicite organului de urmărire penală să fie ascultat în prezenta unui avocat".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, cu privire la susținerile referitoare la încălcarea art. 24 din Constituție, se arata ca dreptul la apărare "cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se apara împotriva acuzatiilor ce i se aduc și posibilitatea folosirii unui avocat" și ca "atât art. 6 alin. 1, cat și art. 172 alin. 1 nu fac altceva decât sa transpuna în Codul de procedură penală garanțiile constituționale menționate mai sus, prin acordarea posibilității părților de a avea garantat, pe tot parcursul procesului penal, dreptul la apărare și de a beneficia, în cursul urmăririi penale, de un avocat". Cu raportare la același text constituțional se mai arata ca "prin simpla instituire a posibilității efectuării, în vederea începerii urmăririi penale, a unor acte premergătoare", art. 224 din Codul de procedură penală "nu este de natura a aduce atingere dreptului la apărare, atâta timp cat acesta este pe deplin respectat în cursul procesului penal - actele premergătoare efectuandu-se în vederea începerii urmăririi penale, deci înaintea începerii procesului penal". În legătură cu susținerile privind încălcarea pct. 3 al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arata ca aceste prevederi impun "existenta unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei infracțiuni", sens în care "este suficienta luarea unor măsuri care să presupună existenta unei astfel de imputari", cum ar putea fi, de exemplu, "percheziționarea unei persoane sau a domiciliului unei persoane, confiscarea anumitor bunuri, cererea de ridicare a imunitatii parlamentare, mandatul unui judecător de punere sub sechestru a unei clădiri, arestarea unei persoane, începerea urmăririi penale etc.". În acest sens se invoca și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 și ale art. 224 din Codul de procedură penală, al căror conținut este următorul:

- Art. 6 alin. 1: "Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.";

- Art. 172 alin. 1: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală, dacă exista dovada ca apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului.";

- Art. 224: "În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

De asemenea, în vederea strangerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale.

Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca aceste texte din Codul de procedură penală contravin art. 24 din Constituție, care prevede: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Totodată se arata ca sunt incalcate și dispozițiile art. 6 pct. 3 lit. a)-d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) sa dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;

d) sa intrebe sau să solicite audierea martorilor acuzarii și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzarii [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca, în esenta, autorii excepției de neconstituționalitate critica dispozițiile art. 6 alin. 1 și ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât acestea limitează exercițiul dreptului la apărare al învinuitului și al inculpatului, asigurându-l doar pe parcursul procesului penal, iar nu și în faza premergătoare procesului, deși, în temeiul art. 224 din același cod, organul de urmărire penală efectuează numeroase acte de cercetare anterior declanșării procesului penal. Se susține ca organul de urmărire penală nu este obligat sa încunoștințeze persoana cercetata în legătură cu actele premergătoare și nici să asigure acesteia exercitarea dreptului la apărare și asistarea aparatorului la efectuarea acestor acte. În consecința, se apreciază ca aceste texte din Codul de procedură penală contravin art. 24 din Constituție și art. 6 pct. 3 lit. a)-d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

I. În legătură cu susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din Constituție, Curtea Constituțională constata ca, dimpotriva, atât art. 6 alin. 1, cat și art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală transpun în norme procedurale, pentru inculpat, invinuit și celelalte părți ale procesului penal, pe tot parcursul acestuia, principiul constituțional al dreptului la apărare, precum și dreptul acestora de a fi asistați de apărător.

Curtea constata, de asemenea, ca, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, "Procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cat și în cursul judecații, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege". Art. 224 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea efectuării unor acte premergătoare începerii procesului penal. Faza actelor premergătoare nu este parte componenta a procesului penal și într-adevăr pentru aceasta faza nu este reglementată asigurarea exercitării dreptului la apărare. Este de observat însă ca, potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedură penală, actele premergătoare se efectuează "în vederea începerii urmăririi penale".

Începerea urmăririi penale se dispune, de principiu, în rem, atunci când exista date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b^1)". Începerea urmăririi penale se dispune în personam numai dacă în același timp exista suficiente date și cu privire la persoana autorului infracțiunii.

Totodată alin. 3 al art. 224 din Codul de procedură penală prevede că "Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba". Rezultă deci ca în aceasta faza, cu excepția procesului-verbal menționat în textul citat, nu pot fi efectuate acte care să constituie mijloace de proba în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedură penală și care să vizeze o anumită persoana, banuita ca fiind autorul infracțiunii.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 6 din Codul de procedură penală, prin raportare la art. 24 din Constituție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999. Prin aceasta decizie, respingând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut ca "garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afară procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuala de invinuit sau inculpat. [...]. Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, în vederea strangerii datelor necesare declanșării procesului penal, nu reprezintă momentul începerii procesului penal și se efectuează tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal". S-a mai reținut ca, deși "în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba, dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat, pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de proba".

Asa fiind și întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituțională urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 și ale art. 224 din Codul de procedură penală, cu raportare la prevederile art. 24 din Constituție.

II. De asemenea, Curtea Constituțională constata ca este neîntemeiată și cea de a doua critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 pct. 3 lit. a)-d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând aceasta critica, Curtea retine ca art. 6 pct. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează drepturile acuzatului. În sensul acestui articol, noțiunea "acuzat" privește persoana căreia i se imputa, formal și explicit sau implicit, prin efectuarea unor acte de urmărire penală îndreptate împotriva sa, săvârșirea unei infracțiuni. Asa cum s-a arătat și anterior, potrivit regulilor procedurii penale române, asemenea acte se efectuează doar în cursul procesului penal, în condițiile asigurării exercitării dreptului la apărare prevăzut la art. 24 din Constituție.

Fața de cele arătate Curtea retine ca textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la apărare nici prin raportarea lor la prevederile art. 6 pct. 3 lit. a)-d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituție, excepția de neconstituționalitate urmând să fie respinsă și sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 și ale art. 224 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marta Toader și Oprea Voinea în Dosarul nr. 242/R/2000 al Tribunalului Teleorman - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2000.