Decizia nr. 220/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, ridicată de Societatea Comercială "Șantierul Naval" - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

La apelul nominal se prezintă Societatea Comercială "Vascoremo Company" - S.R.L. din Brăila, prin reprezentant legal, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezenta solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind nefondata, întrucât prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravin dispozițiilor art. 49 și 135 din Constituție. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, arătând ca textul de lege criticat este în concordanta cu dispozițiile constituționale pretins incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 iulie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.409/R/2000, Tribunalul Brăila - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Șantierul Naval" - S.A. din Brăila, având calitatea de pârât într-un proces civil al cărui obiect îl constituie acțiunea de obligare a sa la plata diferenței valorice, rezultată din reactualizarea prețului prestațiilor executate în baza unui contract.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 970 alin. 2 din Codul civil "aduc atingere libertății contractuale și principiului consensualismului, incalcand prevederile art. 49 din Constituție care garantează dreptul agenților economici de a-și exprima liber voința de a contracta fără a le impune obligații față de alte persoane juridice, obligații pe care nu și le-au asumat, la care nu au consimțit". Se mai susține ca dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor art. 134 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) din Constituție.

Tribunalul Brăila - Secția comercială, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția nu este intemeiata, deoarece dispozițiile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt norme de interpretare a convenției părților, iar "Temeiul de drept al acțiunii reclamantei îl constituie dispozițiile art. 969, art. 1073 și art. 1084 din Codul civil, iar pentru aceste dispoziții nu s-a invocat neconstituționalitatea".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive: Dispozițiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, adoptat în anul 1864, nu au "nimic comun cu intervenția statului în economie. Acest text care se integreaza perfect în mecanismul contractual general, configurat de Codul civil român, evoca ideea raportarii oricărei convenții la nivelul socioeconomic, în cadrul căreia a fost încheiată". De asemenea, dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, ci împreună tind să contribuie la păstrarea echilibrului dintre partenerii unui contract, fără sa altereze voința exprimată de aceștia la încheierea contractului. Aceleași prevederi își au "izvorul și în dispozițiile art. 54 din Constituție, conform cărora cetățenii trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți". Alin. 2 al art. 970 din Codul civil este în relație directa cu primul alineat al aceluiași articol, care prevede condiția executării contractelor cu buna-credința a părților contractante. "Or, aspectele referitoare la necesitatea observarii efectelor juridice produse de echitate, obicei și lege reprezintă o consecința și o prelungire a bunei-credințe, pe care trebuie să o manifeste partenerii contractuali. În felul acesta, elementele menționate se integreaza textului general existent în art. 54 din Constituție. Prin urmare, prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt compatibile cu cele ale art. 134 și cu cele ale art. 135 alin. (1) din Constituție." În sfârșit, se mai arata ca textul de lege criticat nu are semnificatia unei restrangeri a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, fiind în concordanta cu dispozițiile art. 49 din Constituție.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive: Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naștere unor drepturi și obligații. În scopul determinării intelesului exact al clauzelor contractului este necesar uneori, din partea celui chemat să le aplice, un efort de adaptare, prin interpretarea acestora în cazul concret, adică "prin cercetarea manifestării de voința a părților, în strânsă corelatie cu voința lor interna". Printre regulile generale de interpretare a contractelor se înscrie și dispoziția prevăzută la art. 970 alin. 2 din Codul civil, potrivit căreia convențiile obliga părțile nu numai la ceea ce este prevăzut expres în clauzele contractuale, ci și la toate urmările pe care le impune obligației, după natura sa, legea, echitatea sau obiceiul. Din aceasta rezultă ca, pe lângă efectele expres arătate, contractul produce și alte efecte ce țin de însăși natura sa. Se susține ca art. 970 alin. 2 din Codul civil este o regulă de interpretare, care nu contrazice principiul obligativitatii contractului prevăzut la art. 969 din Codul civil, ci, dimpotriva, aceasta regula de interpretare este în strânsă legătură cu principiul amintit, întrucât interpretarea corecta a clauzelor contractului permite determinarea exactă a conținutului obligației insesi, astfel cum aceasta a fost concepută de părțile contractante. Se mai susține ca art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravine nici dispozițiilor art. 49 din Constituție și nici principiului libertății contractuale. În ceea ce privește acest principiu se arata ca încheierea oricărui contract este libera, însă el trebuie să fie înțeles în sensul sau exact, și anume acela de libertate condiționată de viața socială și de dispozițiile legale. Or, includerea unor reguli de interpretare a contractelor nu reprezintă în nici un caz o limitare a acestei libertăți, ci, dimpotriva, o modalitate de garantare a acesteia. Se considera ca în speta nu este relevanta invocarea principiului consensualismului sau încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) din Constituție.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, care au următorul cuprins: "Ele [convențiile] obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației după natura sa."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt următoarele:

- Art. 49 alin. (2): "Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piața.";

- Art. 135 alin. (1): "Statul ocrotește proprietatea."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esenta, ca textul de lege criticat este contrar acestor dispoziții din Legea fundamentală, întrucât aduce atingere principiului libertății contractuale și celui al consensualismului.

Analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 970 alin. 2 din Codul civil în raport cu dispozițiile art. 49 din Constituție, Curtea constata ca dispozițiile constituționale nu au nici o relevanta în cauza, deoarece acestea privesc restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și nicidecum restrangerea drepturilor civile, cum este, spre exemplu, libertatea contractuală, la care se referă textul de lege criticat.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intemeiata pe încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) din Constituție, Curtea retine, de asemenea, ca nici acestea nu au vreo legătură cu dispoziția legală examinata, întrucât ele prevăd funcțiile statului de a susține economia de piața și de a ocroti proprietatea, iar pe de altă parte, textul art. 970 alin. 2 din Codul civil cuprinde unele dispoziții generale privitoare la efectul convențiilor civile.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia prevederile legale menționate sunt contrare principiului consensualismului, care este un principiu de drept civil, deoarece controlul de constituționalitate poate fi exercitat numai prin raportarea unor prevederi legale la dispoziții sau principii constituționale.

Fața de cele arătate, se constată că prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt constituționale și deci ca ele nu au fost abrogate prin efectul dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Șantierul Naval" - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2000.