Decizia nr. 19/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Traian Ralu Filip în dosarele nr. 3.686/2000 și nr. 3.833/2000 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 249C/2000 la Dosarul nr. 248C/2000, întrucât au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, precum și aceleași părți. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă. Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 249C/2000 la Dosarul nr. 248C/2000, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la plângerea prealabilă, nu încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, și nici pe cele ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la viața și la integritate fizica și psihică. Se mai arata ca textul de lege criticat nu creează privilegii sau discriminări și prin urmare nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, care nu presupune uniformitate, ci soluții diferite pentru situații deosebite, asa cum este și cazul în speta. Referitor la critica privind încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție se menționează că nici aceste prevederi constituționale nu sunt lezate, deoarece activitatea procesuala care se desfășoară după punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate este aceea de drept comun, în care îi sunt asigurate persoanei inculpate toate garanțiile pentru exercitarea dreptului la apărare, inclusiv prin exercitarea căilor de atac, beneficiind și de prezumția de nevinovatie până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.686/2000, precum și prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.833/2000, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Traian Ralu Filip.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevăd ca punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de plângeri, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, precum și prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, deoarece dau posibilitatea unei persoane care se considera lezata de informațiile transmise prin presa sa introducă o plângere prin care, automat, se pune în mișcare acțiunea penală, iar persoana chemată în judecata devine inculpat. În aceasta situație, potrivit opiniei autorului excepției, drepturile procesuale ale victimei sunt mult mai largi decât cele ale făptuitorului. Se mai arata ca este afectată și imparțialitatea judecătorului, care la primul termen pune în mișcare acțiunea penală, deci considera ca sunt temeiuri de vinovăție, și tot el trebuie să se pronunțe și asupra fondului cauzei. Totodată se considera ca prin dispozițiile legale criticate se încalcă și prevederile art. 22 alin. (1) din Constituție, deoarece, ca urmare a plângerii prealabile, o persoană este obligată sa suporte consecințele vexatorii ale unei acțiuni penale sicanatoare, fără sa existe împotriva sa indicii sau probe de vinovăție.

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, considera ca aceasta este neîntemeiată. Se arata ca procedura plângerii prealabile constituie o excepție de la principiul oficialitatii procesului penal, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, și a fost instituită în cazul acelor infracțiuni la care, fie datorită valorilor sociale lezate, fie datorită raporturilor speciale dintre făptuitor și persoana vătămată, aceasta din urma este adesea interesată sa renunțe la procesul penal, preferand sa nu se adreseze organelor judiciare, iar atunci când s-a adresat acestora, să se împace ulterior cu făptuitorul. Din ratiuni de politica penală legiuitorul a instituit în aceste cazuri condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de manifestarea de voința a persoanei vătămate, exprimată prin plângerea prealabilă. Instanța considera că nu sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece dispozițiile legale menționate se aplică nediscriminatoriu persoanelor aflate în aceeași situație. Referitor la încălcarea art. 22 din Constituție instanța retine ca nici aceasta critica nu este intemeiata, întrucât stabilirea vinovatiei inculpatului se face pe bază de probe.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare a Curții Constituționale au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca susținerea autorului excepției privind neconstituționalitatea art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu creează privilegii și discriminări și nu încalcă nici unul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate la art. 4 din Legea fundamentală, iar pe de altă parte, dreptul la integritate psihică nu este încălcat atâta timp cat inculpatul beneficiază de garanțiile unui proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următoarea redactare: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții sunt contrare art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, precum și art. 22 alin. (1) din Constituție, referitor la dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, texte care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate."

Examinând excepția de neconstituționalitate a art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziții legale, care se referă la plângerea prealabilă ca modalitate de sesizare a organelor judiciare, se aplică fără discriminări sau privilegii tuturor persoanelor care savarsesc vreuna dintre infracțiunile pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Persoana vătămată este obligată să se adreseze judecătoriei dacă dorește ca făptuitorul să fie tras la răspundere penală, ea nebeneficiind de o situație privilegiată ori de drepturi procesuale "mai largi" decât ale inculpatului, asa cum susține autorul excepției. Persoana vătămată trebuie să dovedească învinuirea pe care o aduce inculpatului, cu privire la care operează prezumția de nevinovatie, prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, în temeiul căreia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". Procedura plângerii prealabile a fost instituită din ratiuni de politica penală, iar nu pentru a avantaja anumite categorii de persoane. Pe de altă parte, textul de lege criticat nu vizează nici unul dintre criteriile de discriminare prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție, și anume "de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială". Astfel fiind, Curtea retine ca fiind lipsită de temei critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea constata că nu pot fi primite nici criticile referitoare la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție referitoare la garantarea dreptului la viața, precum și a celui la integritate fizica și psihică, deoarece chemarea în judecata a inculpatului ca urmare a plângerii prealabile nu reprezintă supunerea inculpatului "torturii", unei "pedepse" sau unui "tratament inuman ori degradant" și nici nu are drept consecința "pedeapsa cu moartea", tratamente și pedepse interzise de Constituție. Din perspectiva textului constituțional menționat punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate nu poate fi considerată în nici un caz o încălcare a drepturilor constituționale la viața ori la integritate fizica și psihică. În mod normal orice chemare în judecata penală implica un stres pentru cel chemat în calitate de inculpat, indiferent dacă este trimis în judecata prin rechizitoriu sau la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dar art. 22 din Constituție nu are în vedere acest impact al oricărui asemenea proces, ci situațiile prevăzute la alin. (2) și (3) ale acestui articol. În caz contrar ar insemna ca orice trimitere în judecata penală să poată fi considerată contrară dreptului la integritate psihică al inculpatului, ceea ce ar fi într-adevăr neconstitutional, pentru ca s-ar aduce atingere drepturilor similare ale persoanelor vătămate prin comportarea inculpaților. Totodată Curtea retine ca legiuitorul a avut în vedere, prin punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, și posibilitatea ca, în cazul acestor infracțiuni cu un grad de pericol social mai redus (prevăzute la art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală), inculpatul să poată fi iertat de partea vătămată și astfel sa înceteze procesul penal, posibilitate pe care inculpatul numai în mod excepțional o poate avea în cazul în care procesul penal este pus în mișcare prin rechizitoriul procurorului.

Pentru considerentele expuse excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Traian Ralu Filip în dosarele nr. 3.686/2000 și nr. 3.833/2000 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2001.