Decretul-lege nr. 2651/1940

Referat către Consiliu de Miniștri,

Domnilor Miniștri,

Prin statutul din 9 August 1940, am reglementat starea juridică a evreilor din România. Am spus, în raportul făcut, cu acel prilej, ca Statul Național Roman nu este azi un Stat național, formal și juridic, ci asa cum se desprinde din normele constituționale în vigoare, este un Stat național, organic, în care conflictul existent, în democratiile formale, între politic și drept nu apare, acești doi factori ai vieții publice, gasindu-se într-o confuziune organică desavarsita, pe planul spiritului național al poporului român. Noi nu avem, în aceasta materie, sa respectam tradițiile "pînă la superstitie". Noi avem sa cautam înțelegerea între o guvernare activa și tare și respectul principiilor juridice; și aceasta înțelegere trebuie să rezulte, în primul rând, din grija permanenta și vie, de a stabili indreptarele de apărare ale Natiei. Am definit, în economia Statului evreilor, conceptia organică a Natiei, care nu mai reprezintă un total numeric, o sumă de indivizi, ci o sinteza de funcțiuni pe de o parte, sprijinite pe indeletnicirile creatoare, care nu mai reprezintă o colectivitate de indivizi, statornicită pe criterii formale și abstracte, ci o comunitate, strânsă și unitară, sprijinita, fără indoiala "pe amintirea marilor lucruri făcute laolalta în trecut și pe dorința de a le face în viitor", pe un "suflet comun", pe "rasa, limba, teritoriul, dinastia, trecutul, idealul comun"; dar, mai ales, pe o lege a sângelui românesc, pe ritul crestin, pe aceste doua forte care determina, în plin, conceptia biologica a Natiei, scuturata de zgura, greutatile teoriilor și realizarilor pur fizice și materiale. Am socotit sangele românesc, ca un element principal de așezare a Natiei; dar dincolo de structura fizica a sângelui și de posibilitățile inextricabile de determinare matematica a puritatii lui românești, am ajuns la formula proprie românească de a socoti sangele românesc ca un element etnic și moral, a căruia determinare se face numai prin discriminarea, pe criteriile legale - de rit și origine - a notiunii de "evreu", care capata, astfel, pe lîngă înțelesul juridic de pînă acum, un înțeles politic. Nu este, fără interes, sa arat, în câteva randuri, experienta marilor popoare premergătoare în acest domeniu.

A) În Germania, ca sa nu relev decât realizarile juridice, poporul (Volk), nu este, atît, o notiune juridică cat una politica, este o notiune etnică sprijinita pe ideea de rasa.

Poporul german este și trebuie să fie o grupare rasista. În aceasta ordine de idei intalnim, în domeniul realizarilor juridice, doua concepții, următoare în timp:

a) Ideea unității de rasa, realizată prin legile din 1933 și

b) Ideea pluralității de rase, realizată prin legile dela Nuremberg din 1935.

Ideea unității de rasa, luat acest cuvânt în sens biologic, duce la unitatea etnică. Comunitatea de sânge constituie elementul comun, care determina unitatea de rasa. Unitatea de rasa presupune principiul inegalitatii raselor. Trebuie evitat amestecul de sânge între rasa inferioară și superioară.

Rasa ariana nordica este cea mai perfecta și mai pura. Poporul german trebuie să ramae, esențial constituit prin rasa ariana nordica.

În a doua conceptie rasista a poporului, se pleacă dela ideea ca niciun popor nu e alcătuit dintr-o singura rasa, ci din amestecul de rase. Dar în acest amestec exista o anumită proporție între rase. După preponderenta unei rase sau alteia, se poate stabili superioritatea poporului. Sangele poporului este un sânge amestecat. Superioritatea poporului este asigurata nu prin sangele pur, ci prin faptul ca este constituit din rase superioare, cu excluderea raselor inferioare.

B) Revoluția naționala din Italia, - ale carei origini trebuiesc cautate de-a lungul literaturii italiene, în istoria Risorgimentului italian din secolul al XIX-lea, în gandirea lui Oriani, Gioberti, Mazini, mai departe încă și pînă la Dante, inspiratorul și creatorul redesteptarii traditiei milenare a Italiei, - a determinat, dela 1922 și pînă astăzi, realizarea unui Stat național, întemeiat pe realitati organice, profunde în care elementele rasiale, intervin doar în mod accidental și ideologic, în măsura just necesară pentru păstrarea puritatii natiei.

Toate greutatile, ridicate în știința și născute în aplicarea realizarilor legislative imi sînt cunoscute și prezente în cadrul acestor preocupări. Dacă însă la sistemul politic al Națiunii sprijinita pe rasa, am căutat o rectificare născută din realitatile românești, rectificare intemeiata pe criteriul ritului și pe etnicitatea în funcție de criteriul moral și juridic al sângelui - care în fond este tot un element biologic - aceasta am făcut-o pentru a inlatura dificultățile de aplicatiune a legii.

Tipul național cere însă legi protectoare, Comunitatea organică și spirituală a natiei, impune o serie de măsuri pentru apărarea ei. Dacă statutul evreilor din România este alcătuit pe legea sângelui, din această lege rezultând erarhia însăși a drepturilor, cu aceeași necesitate se impun anumite reguli, care să înlăture în mod absolut, influentele străine care ar slabi natia. S-a spus, cu dreptate ca în sânge se vad: "posibilități de suflet, de spirit, de etica". O natiune se încheagă pe același sânge, același sânge constituie baza morala a recunoașterii drepturilor politice supreme. Sangele devine, un criteriu moral și un criteriu juridic.

Dar aceasta conceptie etnică sta la baza legii constituționale însăși.

Art. 67 din Constituție stabilește că nu poate fi Ministru decât cel care este român de cel puțin 3 generații. Roman în sensul art. 67 nu înseamnă cetățean român, ci român de sânge. Funcțiunea de Ministru nu este o demnitate publică obișnuită, ci o demnitate publică suprema. Destinul neamului, în drumul marilor biruinte, este de atâtea ori în cumpana judecații demnitarilor. Un străin de sangele românesc într-un asemenea post de comanda, înseamnă o primejdie pentru neam sau posibilitatea unei primejdii, născută din tainele nebanuite ale impulsurilor sângelui străin.

Textul art. 67 aduce o restricțiune în domeniul drepturilor români, care sînt de altfel, egali în împlinirea datoriilor. Deci ca să fie cineva Ministru trebuie să justifice pe lîngă calitatea de cetățean român, pe aceea de român de sânge, de cel puțin 3 generații.

a) Art. 27 din legea constituțională aduce a doua precizare la drepturile cetățenilor români; "numai cetățenii români sînt admisibili în funcțiunile și demnitățile publice civile și militare, ținându-se seama de caracterul majoritar și creator de Stat al Națiunii române". Fața cu acest text observ:

a) Art. 27 se ocupa de accesul la funcțiuni publice și la funcțiuni civile;

b) În ceea ce privește caracterul majoritar și creator de Stat al Națiunii române, am sa observ ca Națiunea română, nu are în ceea ce privește creatiunea Statului Roman, un caracter majoritar, ci totalitar. În al doilea rând Națiunea Română, în Stat nu reprezintă o majoritate față de o minoritate, ci o comunitate rezultând dintr-o unitate sufleteasca totalitara. Fără indoiala ca din aceasta cauza art. 27 din Constituție nu fixează un procent majoritar. Legiuitorul ordinar poate merge, în aceasta privinta, pînă la un cuantum quasi-totalitar, fără putinta vatamarii drepturilor individuale.

3. Drepturile naționale, în sens totalitar, se desprind din mecanismul corporativ și din distincțiunile constituționale cuprinse dela art. 4-9 pe de o parte și dela art. 10 înainte pe de altă parte; în aceste limite ele pot fi infaptuite prin legi ordinare.

Reprezentarea intereselor profesionale în limitele constituționale poate duce pînă la un corporatism totalitar. În acest caz, corporatia sau asociația profesională pe baza principiului autonomiei și a dreptului de putere discretionara, va hotărî, fără control, cine trebuie să facă parte, din gruparea progesionala.

În acest mod legea constituțională aplica naționalismul organic: adică promovarea națiunii în elementele ei organice și creatoare și purificarea natiei de elementele parazitare și eterogene.

De aceea calauziti de aceste norme constituționale și sub porunca necesităților de apărare a structurii etnice a poporului român, am alcătuit acest decret cu putere de lege pentru apărarea sângelui românesc, prin care am oprit, pe viitor, căsătoriile între evrei și românii de sânge atît înlăuntrul granițelor, cat și dincolo de granitele tarii, declarand pe de o parte căsătoriile încheiate împotriva acestei interdictiuni, nule și stabilind procedura juridică necesară pentru constatarea acestei nulități și măsurile premergătoare pentru preîntâmpinarea unor asemenea calcari de lege, am reglementat și sancțiunile penale de aplicat acelora care nesocotesc prevederile legii. Fără indoiala ca norme noui de drept vor trebui sa implineasca și sa sanctioneze abaterile de fapt, dela aceste porunci ale legii.

Dacă și Domniile - Voastre impartasiti modul meu de a vedea, va rog a ma autoriza sa supun Înaltei semnături a Majestatii Sale Regelui, alăturatul proiect de decret cu putere de lege.