Convenția din 30 septembrie 1976

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecăruia din cele doua state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante sau al subdiviziunilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere, toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitul pe veniturile din retribuții (salarii), precum și impozitul asupra creșterii averii.

3. Impozitele actuale asupra cărora se aplică convenția sînt următoarele:

a) în Republica Austria:

1. impozitul pe venit;

2. impozitul pe societăți;

3. taxa asupra tantiemelor;

4. impozitul pe avere;

5. taxa asupra averilor care nu sînt supuse impozitului asupra moștenirii;

6. impozitul asupra meseriilor, inclusiv impozitul asupra sumei salariilor;

7. impozitul funciar;

8. taxa asupra întreprinderilor agricole și silvice;

9. contribuțiile întreprinderilor agricole și silvice la fondul de egalizare pentru ajutorarea familiilor;

10. taxa asupra valorii terenurilor virane (denumite în continuare impozit austriac).

b) În Republica Socialistă România:

1. impozitul pe veniturile din retribuții, din lucrări de litere, arta și știința, din colaborări la publicații sau la spectacole, din expertize și din alte surse asemănătoare:

2. impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice și juridice nerezidente;

3. impozitul pe veniturile societăților mixte constituite în România cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

4. impozitul pe veniturile din activități lucrative (meserii, profesii libere), precum și din întreprinderi altele decît cele de stat;

5. impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri și terenuri;

6. impozitul pe veniturile realizate din activități agricole (denumite în continuare impozit român).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante aduse legislației lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, dacă contextul nu cere o alta interpretare:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după context, Republica Socialistă România sau Republica Austria;

b) expresia România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România și zonele situate în afară apelor sale teritoriale asupra cărora, în conformitate cu dreptul internațional și după propria sa legislație, Republica Socialistă România poate exercita drepturi suverane privitoare la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorării sau exploatării resurselor lor naturale, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legătură cu care se aplică convenția este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse;

c) expresia Austria înseamnă teritoriul Republicii Austria;

d) expresia persoana cuprinde persoanele fizice și societățile;

e) expresia societate indica persoanele juridice sau subiectele de drept care sînt supuse impunerii ca persoane juridice, inclusiv societățile mixte prevăzute de legislația română;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia trafic internațional înseamnă acel transport cu o nava, un avion, un vehicul rutier sau un vehicul feroviar care este exploatat de către o întreprindere cu conducerea de afaceri efectivă într-un stat contractant; sînt exceptate cazurile în care nava, avionul, vehiculul rutier sau vehiculul feroviar sînt exploatate în mod exclusiv între puncte din celălalt stat contractant;

h) expresia autoritate competentă indica:

1. în Republica Socialistă România, pe ministrul finanțelor sau pe reprezentantul sau legal autorizat;

2. în Republica Austria, pe ministrul federal al finanțelor.

2. În aplicarea convenției de către fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul ce i se atribuie potrivit dreptului statului menționat care reglementează impozitele făcînd obiectul convenției, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale statului menționat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență a fiecăruia din statele contractante, cazul se rezolva după regulile ce urmează:

a) aceasta persoana este considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea este considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă nu se poate stabili în care stat contractant persoana are centrul intereselor vitale sau nu dispune în nici un stat contractant de o locuinta permanenta, atunci este considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau nu locuiește în nici unul din statele contractante, este considerată rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă persoana are cetățenia ambelor state contractante sau nu are cetățenia nici unuia din statele contractante, autoritățile competente ale statelor contractante vor proceda potrivit art. 26.

3. Dacă, conform paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este socotită rezidență a ambelor state contractante, atunci ea este considerată rezidență a statului contractant unde se găsește conducerii sale efective de afaceri.

Articolul 5

Sediu stabil

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu stabil indica o baza fixa de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

g) un șantier de construcții a cărui durata depășește 18 luni;

h) un șantier de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera sediu stabil dacă:

a) se folosește o baza fixa de afaceri numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) bunurile sau mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocării, expunerii sau livrării;

c) bunurile sau mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) bunurile sau mărfurile aparținînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziție, sînt vîndute de către întreprindere la închiderea acestui tirg comercial sau a expoziției;

e) o baza fixa de afaceri este folosită exclusiv pentru cumpărarea de mărfuri sau de a culege informații pentru întreprindere;

f) o baza fixa de afaceri este folosită pentru întreprindere exclusiv în scopuri de publicitate, de a furniza informații, cercetări științifice sau activități analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.

4. O persoana activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat contractant, dacă dispune în acest stat de împuterniciri pe care le exercita în mod obișnuit care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una din aceste societăți un sediu stabil al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant unde bunurile în discuție sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile averilor imobile, inventarul viu și mort al unităților agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor bogatii ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închiriere sau din arendare, precum și din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sînt atribuibile acestui sediu stabil.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant, printr-un sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi exercitat activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și dacă în raportul cu întreprinderea al cărui sediu stabil este ar fi fost pe deplin independenta.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile unui sediu stabil să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil cumpara bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate, separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

8. Prevederile acestui articol se aplică și veniturilor obținute de un asociat linistit din participarea sa la o societate linistita (stille Gesellschaft) a dreptului austriac.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective de afaceri a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective de afaceri a unei întreprinderi de navigație se afla la bordul unei nave, atunci el este considerat ca aflîndu-se în statul contractant în care se afla portul de baza al navei sau, dacă nu exista un port de baza, în statul contractant în care se afla stabilită persoana care exploatează nava.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică în mod corespunzător și beneficiilor provenind din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o organizație internationala de exploatare.

4. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internațional a vehiculelor feroviare sau rutiere pot fi impuse numai în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii, în afară de cazul în care întreprinderea din celălalt stat își desfășoară acolo activitatea printr-un sediu stabil. În cazul, în care întreprinderea își desfășoară activitatea în acest mod se aplică art. 7.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant, și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și cînd, într-unul sau în celălalt caz, cele doua întreprinderi sînt, în relațiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de către una din întreprinderi dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăși însă 15% din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă venituri din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau alte drepturi - excepțind creanțe - cu participare la beneficii sau venituri provenite din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului, în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. Din aceeași categorie fac parte de asemenea beneficiile care conform legislației române sînt repartizate de societățile mixte subscriitorilor de capital.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică, cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, în societatea, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu stabil de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Dacă o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma dobinzilor.

3. Dispozițiile paragrafului 2 nu se aplică la dobinzile pentru creditele acordate sau garantate direct sau indirect de către un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială sau de o persoană de drept public a acestui stat și pentru creditele acordate direct de către o banca.

4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din efecte publice, din obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza cu participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin dobinzile, un sediu stabil de care sînt legate efectiv creanțele generatoare de dobinzi. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acest stat. Cu toate acestea, dacă plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil pentru care operațiunea generatoare de dobinzi a fost contractată și care suporta sarcina acestor dobinzi, dobinzile menționate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

7. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau a relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, depășește pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele de cinematograf și filmele și benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenție, a unei mărci, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin redevențele, un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În acest caz se aplică dispozițiile art. 7.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevențelor și care suporta sarcina acestor redevențe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, cuantumul redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau care fac parte dintr-o baza fixa de care dispune un rezident al unul stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu ansamblul întreprinderii) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile vizate la art. 23, paragraful 3 sînt supuse impozitului numai în statul contractant în care bunurile în cauza sînt impozabile conform prevederilor menționatului articol.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2 sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activități independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacă rezidentul nu dispune în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activității sale. Dacă dispune de o astfel de baza veniturile sînt impozabile în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile menționatei baze fixe.

2. Expresia profesii libere cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și expert contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 și 19, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, și

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu stabil sau de o baza fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile acestui articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau într-un vehicul feroviar ori rutier în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliilor de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau de conducere a unei societăți rezidență în celălalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 14 și 15, veniturile pe care profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii le obțin din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, veniturile provenite din activitățile menționate la paragraful 1 realizate de persoanele care desfășoară o activitate pe baza unui acord cultural convenit între statele contractante sînt impozabile numai în statul în care aceștia sînt rezidenți.

Articolul 18

Pensii

1. Pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea dependenta desfășurată în trecut se impun numai în acest stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile plătite de un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice pentru activitatea desfășurată în trecut în exercitarea de funcții cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat contractant.

Aceste prevederi nu sînt valabile pentru pensiile plătite persoanelor fizice care sînt cetățeni ai celuilalt stat.

3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat contractant.

Articolul 19

Funcții publice

1. Remunerațiile plătite de un stat contractant, de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie prin prelevare și din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivități sau acestei persoane de drept public, în exercitarea de funcții cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat.

Aceasta dispoziție nu se aplică pentru remunerațiile plătite persoanelor fizice care au cetățenia celuilalt stat.

2. Dispozițiile art. 15, 16 și 18 se aplică remunerațiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activități comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat.

Articolul 20

Personal didactic

Remunerațiile pe care profesorii și alți membri ai corpului de învățămînt rezidenți ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituție de învățămînt a celuilalt stat contractant, le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pe o perioadă care nu depășește doi ani de la începerea activității lor.

Articolul 21

Studenți

1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant și care se afla în celălalt stat contractant exclusiv în scopul instruirii sau specializării, le primește pentru întreținerea sa, studiul sau, instruirea sau specializarea sa nu vor fi impuse în celălalt stat, cu condiția ca aceste sume sa provină din surse situate în afară acestui celălalt stat.

2. Veniturile persoanelor prevăzute la paragraful 1, pe care acestea le primesc pentru o activitate de dependenta, remunerată, exercitată în celălalt stat contractant exclusiv în scopul completării experienței practice profesionale și a carei durata nu depășește 183 de zile din anul fiscal, nu sînt supuse impozitului în acest stat.

Articolul 22

Venituri nemenționate expres

Veniturile unei persoane rezidență într-un stat contractant nemenționate în mod expres la articolele precedente sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 23

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunurile mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.

3. Navele și aeronavele exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Vehiculele feroviare sau rutiere exploatate trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii, în afară de cazul ca aceste vehicul sau bunuri mobile fac parte din activul unui sediu stabil pe care întreprinderea îl are în celălalt stat. În acest caz se aplică paragraful 2.

5. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 24

Dispoziții privind evitarea dublei impuneri

1. Dacă o persoană rezidență într-un stat contractant realizează venituri sau dispune de avere și aceste venituri sau aceasta avere sînt impozabile conform acestei convenții în celălalt stat contractant, atunci primul stat menționat, sub rezerva paragrafului 2, exclude la impozitare aceste venituri sau aceasta avere; acest stat poate însă la stabilirea impozitului pentru restul veniturilor sau pentru restul averii acestei persoane să aplice cota de impozit care ar fi aplicabilă dacă respectivele venituri sau respectiva avere nu ar fi fost excluse de la impozitare.

2. Dacă o persoană rezidență într-un stat contractant realizează venituri care, conform articolelor 10, 11 12 ar trebui să fie impozabile în celălalt stat contractant, atunci primul stat menționat ia în considerare la impozitul pe care acesta trebuie să-l perceapă pe venitul acestei persoane și suma care corespunde impozitului plătit în celălalt stat contractant. Suma luată în considerare nu trebuie să depășească totuși partea impozitului stabilit înainte de luarea în considerare care se referă la veniturile realizate în celălalt stat contractant.

3. În sensul acestui articol, beneficiile întreprinderilor de stat române vărsate la bugetul statului sînt considerate ca impozit al Republicii Socialiste România.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Cetățenii unui stat contractant nu sînt supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau vor fi supuși cetățenii celuilalt stat aflați în aceeași situație.

2. Termenul cetățeni indica:

a) toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant;

b) toate persoanele juridice, societățile de persoane și alte asociații de persoane înființate conform legislației în vigoare într-unul din statele contractante.

Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se stabilește în acest celălalt stat într-un mod mai puțin favorabil decît impozitarea întreprinderilor acestui alt stat care exercită aceeași activitate.

Aceasta prevedere nu trebuie interpretată astfel încît sa oblige un stat contractant sa acorde persoanelor rezidente în celălalt stat contractant scutiri și reduceri de impozite în funcție de situația sau sarcinile familiale pe care le acorda rezidenților proprii.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat la nici un impozit sau obligație legată de impunere care să fie diferita sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de același fel din acest prim stat.

5. Se stabilește ca perceperea diferențiată de impozite asupra veniturilor, beneficiilor și averii care sînt prevăzute în Republica Socialistă România pentru întreprinderile socialiste nu contravine prevederilor acestui articol.

6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este.

2. Aceasta autoritate competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înțelegerii amiabile, sa rezolve dificultățile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea realizării unei înțelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înțelegerea, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal și care vor fi necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții.

Orice informație astfel obținută va fi ținuta în secret și nu va putea fi comunicată decît persoanelor sau autorităților însărcinate cu stabilirea și încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligația.

a) de a lua măsuri administrative care să deroge de la propria sa legislație sau de la practica sa administrativă sau a celei a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei sale legislații sau în cadrul practicii sale administrative normale ori a celor ale celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar da la iveala un secret comercial de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Funcționari diplomatici și consulari

1. Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internațional, fie a convențiilor speciale.

2. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor sau funcționarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terț și membrilor lor de familie, dacă se găsesc pe teritoriul unuia din statele contractante și nu sînt tratați ca rezidenți ai acestuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit și pe avere.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării. Documentele de ratificare vor fi schimbate în București, cît și mai curînd posibil.

2. Convenția intră în vigoare la 60 de zile după schimbarea documentelor de ratificare.

Articolul 30

Începerea aplicării

Prevederile acestei convenții sînt aplicabile asupra tuturor impozitelor care se percep de la 1 ianuarie al anului în care a avut loc schimbul documentelor de ratificare.

Articolul 31

Denunțarea
1. Prezenta convenție rămîne în vigoare atita timp cît nu este denunțată de unul din statele contractante.
2. Fiecare stat poate, după minimum 5 ani de la intrarea în vigoare, sa denunțe în scris convenția pe cale diplomatică cu cel puțin șase luni înainte de sfîrșitul anului calendaristic. În acest caz, acordul nu se mai aplica asupra impozitelor care sînt percepute începînd cu 1 ianuarie al anului calendaristic care urmează anului la al cărui sfîrșit a avut loc denunțarea.
Drept care împuterniciții celor două state contractante au semnat și sigilat prezenta convenție.
Facuta în Viena la 30 septembrie 1976, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română și germană, ambele avînd aceeași valabilitate.
Pentru Republica Socialistă România
MANEA MANESCU
Pentru Republica Austria
Dr. BRUNO KREISKY
───────────────