Acordul din 12 iunie 2000

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

1. Termenul investiție înseamnă orice fel de activ investit de un investitor al statului unei părți contractante pe teritoriul statului celeilalte părți contractante, cu condiția ca aceasta investiție să fie efectuată în conformitate cu legile și cu reglementările legale ale statului celeilalte părți contractante, și va include în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și orice alte drepturi reale, cum ar fi: servituți, ipoteci, garanții, gajuri;

b) acțiuni, părți sociale sau orice alt fel de participare în societăți comerciale;

c) drepturi de creanta sau orice prestație având valoare economică;

d) drepturi de autor, mărci de comerț, brevete sau alte drepturi de proprietate intelectuală, know-how și good will;

e) concesiuni de drept public, incluzând concesiuni privind prospectarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale, precum și toate celelalte drepturi acordate prin lege, prin contract sau prin hotărâre a autorității, în conformitate cu legea.

Nici o modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

2. Termenul investitor se referă la orice persoană fizica sau juridică a statului unei părți contractante, care investeste pe teritoriul statului celeilalte părți contractante.

a) Termenul persoana fizica se referă, în legătură cu fiecare parte contractantă, la orice persoană fizica care este cetățean român și, respectiv, național macedonean, în conformitate cu respectiva legislație de stat a acelei părți contractante.

b) Termenul persoana juridică se referă, în legătură cu fiecare parte contractantă, la orice persoană juridică, incluzând întreprinderi, societăți comerciale, corporatii, asociații de afaceri și/sau organizații, înființate sau organizate în conformitate cu respectiva legislație de stat a fiecărei părți contractante și care își au sediul pe teritoriul statului acelei părți contractante.

3. Termenul venituri înseamnă sumele produse de o investiție și includ, în special, dar nu exclusiv, profituri, dobânzi, dividende, câștiguri de capital, redevențe și alte onorarii.

4. Termenul teritoriu înseamnă:

- în ceea ce privește Guvernul Roman, teritoriul statului sau, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și marii teritoriale, asupra cărora acesta își exercită suveranitatea, precum și zona contigua, platoul continental și zonele economice exclusive, asupra cărora își exercită jurisdicția, respectiv drepturile suverane, în conformitate cu propria sa legislație și cu dreptul internațional;

- în ceea ce privește Guvernul Macedonean, teritoriul statului sau, inclusiv pământul, apa și spațiul aerian, asupra cărora acesta își exercită, în conformitate cu dreptul internațional, drepturile suverane și jurisdicția asupra unor astfel de suprafețe.

Articolul 2

Promovarea și admiterea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va promova investițiile efectuate pe teritoriul statului sau de către investitorii celeilalte părți contractante și va admite astfel de investiții în conformitate cu legile și cu reglementările naționale legale.

2. Dacă o parte contractantă a admis o investiție pe teritoriul statului sau, ea va acorda, în conformitate cu legile și cu reglementările naționale legale, autorizațiile necesare în legătură cu o astfel de investiție și cu realizarea înțelegerilor și contractelor de tranzactionare a licențelor pentru asistența tehnica, comercială sau administrativă. Fiecare parte contractantă va cauta, oricând este necesar, sa elibereze autorizațiile necesare în legătură cu activitățile consultantilor sau ale altor persoane calificate de naționalitate străină.

Articolul 3

Protejarea și tratamentul investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va proteja pe teritoriul statului sau investițiile efectuate, în conformitate cu legile și cu reglementările naționale legale, de către investitorii celeilalte părți contractante și nu va afecta prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii managementul, întreținerea, folosință, posesia, extinderea, vânzarea și, dacă este cazul, lichidarea unor astfel de investiții.

2. Fiecare parte contractantă va asigura un tratament just și echitabil pe teritoriul statului sau investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante. Acest tratament nu va fi mai puțin favorabil decât cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate de propriii investitori sau de investitorii unui stat terț, dacă acest din urma tratament este mai favorabil.

3. Tratamentul menționat la paragrafele 1 și 2 nu se va aplica avantajelor pe care fiecare parte contractantă le acorda investitorilor unui stat terț ca urmare a calității de membru sau de asociat la o zona de comerț liber, uniune vamală, piața comuna ori la o convenție existenta sau viitoare de evitare a dublei impuneri ori la o alta convenție referitoare la fiscalitate.

Articolul 4

Expropriere și despăgubire

1. Nici una dintre părțile contractante nu va lua măsuri de expropriere, naționalizare sau orice altfel de măsuri având același efect (denumite în continuare expropriere) împotriva investițiilor aparținând investitorilor celeilalte părți contractante decât dacă măsurile sunt luate în interes public, pe o baza nediscriminatorie și în conformitate cu procedura legală și cu condiția ca aceste măsuri să fie luate contra unei despăgubiri efective și adecvate. O astfel de despăgubire va fi echivalenta cu valoarea de piața a investiției expropriate imediat înainte de expropriere sau înainte ca exproprierea iminenta sa devină cunoscută public. Despăgubirea pentru paguba include, de asemenea, dobânda calculată pe baza LIBOR anuală de la data exproprierii și până la data plății.

2. Cuantumul despăgubirii se va stabili în valută convertibilă și liber transferabila și se va plati fără întârziere nejustificată persoanei îndreptățite sa o primească, indiferent de reședința sau de domiciliul sau. O despăgubire va fi considerată ca fiind facuta fără întârziere nejustificată atunci când va fi efectuată într-o perioadă considerată ca normală pentru îndeplinirea formalităților de transfer. Aceasta perioada va începe din ziua în care va fi înaintată solicitarea respectiva și nu va putea depăși 3 luni.

3. Investitorilor unei părți contractante, care suferă pierderi ale investițiilor lor de pe teritoriul statului celeilalte părți contractante ca urmare a războiului sau a altui conflict armat, a stării naționale de urgenta, revoltei, insurectiei sau rascoalei, li se va acorda, în legătură cu restituirea, indemnizația, despăgubirea sau alta modalitate de soluționare, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat investitorilor proprii sau investitorilor unui stat terț. Plățile rezultate vor fi transferabile fără întârziere în valută convertibilă și liber transferabila.

Articolul 5

Transfer

1. Fiecare parte contractantă, pe teritoriul statului în care s-au efectuat investiții de către investitorii celeilalte părți contractante, va garanta acelor investitori transferul liber al plăților în legătură cu aceste investiții, în special al:

a) capitalului și sumelor suplimentare necesare pentru întreținerea și dezvoltarea investiției;

b) profiturilor, dobânzilor, dividendelor, câștigurilor de capital și altor venituri curente;

c) fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor, inclusiv dobânda normală contractată și documentata, cu referire directa la o anumită investiție;

d) redevențelor și onorariilor;

e) sumelor rezultate din vânzarea ori lichidarea totală sau parțială a unei investiții;

f) despăgubirii prevăzute la art. 4;

g) câștigurilor cetățenilor sau naționalilor unei părți contractante care au permisiunea de a lucra în legătură cu o investiție de pe teritoriul statului celeilalte părți contractante.

2. Transferurile vor fi efectuate fără întârziere într-o valuta liber convertibilă, la cursul normal de schimb aplicabil la data transferului, în conformitate cu procedurile stabilite de partea contractantă pe teritoriul statului în care s-a efectuat investiția, cu condiția ca toate obligațiile financiare față de aceasta parte contractantă să fie îndeplinite.

3. Părțile contractante se angajează sa acorde transferurilor la care se face referire la paragrafele 1 și 2 un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat transferurilor provenite din investițiile efectuate de investitorii oricărui stat terț.

Articolul 6

Subrogare

1. Dacă o parte contractantă sau agenția desemnată de ea face o plata oricăruia dintre investitorii săi pe baza unei garanții sau asigurări pe care a contractat-o în legătură cu o investiție efectuată pe teritoriul statului celeilalte părți contractante, aceasta din urma parte contractantă va recunoaște valabilitatea subrogarii în favoarea primei părți contractante sau a agenției desemnate de ea a oricărui drept sau titlu deținut de investitor.

Partea contractantă sau agenția desemnată de ea, care este subrogată în drepturile unui investitor, va fi indreptatita la aceleași drepturi ca și cele ale investitorului și, în măsura în care exercită astfel de drepturi, va face astfel subiectul obligațiilor investitorului ce decurg dintr-o astfel de investiție asigurata.

Cealaltă parte contractantă va fi indreptatita sa deducă taxele și celelalte obligații cu caracter public datorate și plătibile de către investitor.

2. În cazul subrogarii, astfel cum este definită la paragraful 1, investitorul nu va urmări o creanta decât dacă este autorizat în acest sens de partea contractantă sau de agenția desemnată de ea.

Articolul 7

Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

1. În scopul reglementării diferendelor referitoare la investiții dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante vor avea loc consultări între părțile interesate, în vederea soluționării cazului, pe cat posibil, pe cale amiabila.

2. Dacă diferendele nu pot fi reglementate pe cale amiabila în termen de 6 luni de la data notificării scrise prin care cealaltă parte contractantă a fost informată cu privire la subiectul diferendului, investitorul în cauza poate propune, la propria sa alegere, ca diferendul să fie supus:

- instanței judecătorești competente a părții contractante pe teritoriul statului în care s-a efectuat investiția; sau

- tribunalului arbitral ad-hoc, constituit în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL); sau

- Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (ICSID), în conformitate cu Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la 18 martie 1965 la Washington DC, dacă ambele părți contractante au semnat aceasta convenție.

3. O dată ce diferendul a fost supus instanței judecătorești competente a părții contractante pe teritoriul statului în care a fost efectuată investiția sau arbitrajului internațional, alegerea uneia sau celeilalte proceduri va fi definitivă.

4. Hotărârea de arbitraj se va baza pe:

- prevederile acestui acord;

- legislația naționala a părții contractante pe teritoriul statului în care s-a efectuat investiția, inclusiv pe regulile referitoare la conflictele de legi;

- regulile și principiile universal acceptate de dreptul internațional.

5. Hotărârile arbitrale vor fi definitive și obligatorii pentru părțile la diferend. Fiecare parte contractantă se angajează să execute hotărârea în conformitate cu legislația sa naționala.

Articolul 8

Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante

1. Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea și aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi reglementate prin consultări și negocieri pe cai diplomatice.

2. Dacă ambele părți contractante nu pot ajunge la o înțelegere în termen de 6 luni de la declanșarea diferendului dintre ele, la cererea oricărei părți contractante diferendul va fi supus unui tribunal arbitral care va fi constituit după cum urmează: fiecare parte contractantă va numi un arbitru, iar acești 2 arbitri vor numi un președinte care va fi un național al unui stat terț care întreține relații diplomatice cu ambele părți contractante.

3. Dacă una dintre părțile contractante nu și-a numit arbitrul și nu a dat curs invitatiei celeilalte părți contractante să facă aceasta numire în termen de doua luni, arbitrul va fi numit, la cererea acelei părți contractante, de președintele Curții Internaționale de Justiție.

4. În cazul în care ambii arbitri nu pot ajunge la o înțelegere privind alegerea președintelui în termen de doua luni de la numirea lor, acesta din urma va fi numit, la cererea oricărei părți contractante, de președintele Curții Internaționale de Justiție.

5. Dacă, în cazurile specificate la paragrafele 3 și 4, președintele Curții Internaționale de Justiție este împiedicat să își exercite respectiva funcție sau dacă este național al oricărei părți contractante, numirea se va face de către vicepreședinte, iar dacă acesta din urma este împiedicat sa o facă sau dacă este național al oricărei părți contractante, numirea se va face de către judecătorul cu cea mai mare funcție din cadrul Curții Internaționale de Justiție care nu este național al vreunei părți contractante.

6. Sub rezerva altor dispoziții date de părțile contractante tribunalul își va stabili propria procedura. Tribunalul își va adopta hotărârile cu majoritate de voturi.

7. Hotărârile tribunalului sunt definitive și obligatorii pentru fiecare parte contractantă.

8. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului membru al tribunalului și ale reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile președintelui și celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de părțile contractante. Tribunalul poate să decidă totuși ca o proporție mai mare a cheltuielilor să fie suportată de una dintre părțile contractante, iar aceasta hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante.

Articolul 9

Prevederi mai favorabile

Dacă legislația naționala a oricărei părți contractante sau obligațiile conform dreptului internațional, existente în prezent sau stabilite ulterior între părțile contractante în plus față de prezentul acord, conțin o reglementare, fie generală, fie specifică, care indreptateste investițiile investitorului celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevăzut prin prezentul acord, o astfel de reglementare, în măsura în care este mai favorabilă, va prevala asupra acestui acord.

Articolul 10

Consultări și schimb de informații

1. La cererea oricărei părți contractante cealaltă parte contractantă va consimți imediat asupra unor consultări privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord.

2. La cererea oricărei părți contractante va avea loc un schimb de informații cu privire la impactul pe care îl pot avea legile, reglementările, hotărârile, practicile ori procedurile administrative sau politicile naționale ale celeilalte părți contractante asupra investițiilor reglementate de prezentul acord.

Articolul 11

Domeniu de aplicare

Prezentul acord se va aplica investițiilor de pe teritoriul statului unei părți contractante, efectuate, în conformitate cu legile și cu reglementările naționale legale, de investitorii celeilalte părți contractante fie înainte, fie după intrarea în vigoare a acestui acord. Totuși acordul nu se va aplica diferendelor care au apărut înainte de intrarea sa în vigoare.

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care fiecare parte contractantă îi va comunică celeilalte părți contractante ca procedurile legale interne necesare pentru intrarea acestuia în vigoare au fost îndeplinite.

Articolul 13

Durata și denunțare

1. Prezentul acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 (zece) ani și va continua să fie în vigoare și ulterior pentru o perioadă sau perioade similare, cu excepția cazului în care, cu un an înainte de expirarea perioadei inițiale sau a oricărei perioade ulterioare, orice parte contractantă notifica celeilalte părți contractante intenția sa de a denunta acordul. Notificarea de denunțare va deveni efectivă la un an după ce a fost primită de cealaltă parte contractantă.

2. Cu privire la investițiile efectuate înainte de data la care notificarea de denunțare a prezentului acord devine efectivă, prevederile acestui acord vor continua să fie în vigoare pentru o perioadă de 10 (zece) ani de la data denunțării acordului.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați de guvernele lor, au semnat acest acord.

Semnat la București la 12 iunie 2000, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, macedoneana și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare textul în limba engleza va prevala.

Pentru Guvernul Roman,

Sebastian Vladescu,

secretar de stat

în Ministerul Finanțelor

Pentru Guvernul Macedonean,

Bobi Spirkovski,

ministrul transporturilor

și comunicațiilor